ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 ianuarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților M.Șt.M., G.E. și B.S., a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și a înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție cererea formulată de inculpații amintiți privind recuzarea întregii instanțe. Instanța a constatat că temeiurile care impun arestarea preventivă a inculpaților în cursul urmăririi penale se mențin nemodificate, fiind aplicabile dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen., având în vedere că aceștia au fost trimiși în judecată în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. 837/2005 al Tribunalului Brașov, aflat în faza de cercetare judecătorească, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., comisă prin aceea că, în noaptea de 15 ianuarie 2005, au fost surprinși de organele de poliție în timp ce au încercat să sustragă prin efracție bani din bancomatul B.C.R. situat la intrarea principală a SC M. SA Suceava. La termenul de judecată din 13 ianuarie 2006 inculpații au formulat o nouă cerere, recuzând și întreaga instanță a Curții de Apel Brașov, competentă să judece prima cerere de recuzare.

În aceste condiții, Curtea de Apel Brașov, în baza art. 52 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că inculpații sunt arestați preventiv în cauză, a verificat temeiurile acestei măsuri și a dispus menținerea sa în condițiile legale sus-amintite. Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii amintite cu privire la măsura de menținere a arestării preventive, sunt inadmisibile. Din economia dispozițiilor art. 52 C. proc.

pen., rezultă că încheierile pronunțate în procedura recuzării și abținerii nu sunt supuse nici unei căi de atac întrucât legiuitorul a urmărit să elimine posibilitatea de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către părți dar și să împiedice inaplicarea de către instanța competentă, dată fiind suspendarea temporară a procedurii penale până la soluționarea incidentului amintit, aplicarea celorlalte dispoziții care asigură desfășurarea în condiții normale a procesului penal (cum sunt în special cele privind luarea /menținerea măsurilor preventive). Aceiași rațiune privind soluționarea cu celeritate, dar în limitele legale, a procesului penal justifică interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor alin. (5 1 ) al art. 52 C. proc.

pen., introdus prin art. I pct. 34 din Legea nr. 281/2003, în sensul că „în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, când se recuză întreaga instanță, instanța ierarhic superioară, competentă să soluționeze cererea de strămutare, înainte de a se pronunța asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă, în condițiile prevăzute de lege” dar în mod definitiv. Așadar, reglementarea cuprinsă în dispozițiile legale precitate, instituie, datorită situației procesuale excepționale create prin recuzarea întregii instanțe, o procedură derogatorie de la prevederile art. 159 – art. 160 C. proc. pen., cu privire la instanța competentă să dispună asupra arestării preventive dar și cu privire la caracterul, care nu poate fi decât definitiv, al hotărârii pronunțate.

De altfel, dacă s-ar admite că încheierile pronunțate în procedura recuzării ar putea fi atacate separat cu recurs numai cu privire la arestarea preventivă s-ar ajunge la nesocotirea caracterului indivizibil al hotărârii penale cate este definitivă pentru raportul juridic principal privind recuzarea, iar recurabilă pentru raporturi juridice conexe și accesorii cum sunt cele privind arestarea preventivă. În plus s-ar proroga în mod nelegal și competența materială a instanței îndrituită să judece recursul cu privire la asemenea măsuri. În consecință, recursurile se vor respinge, ca inadmisibile, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații M.Șt.M., G.E. și B.S. împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 93/P/F/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2006.