ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 13 ianuarie 2006,

Curtea de Apel Brașov, secția penală, a menținut arestarea preventivă a

inculpaților M.Șt.M., G.E. și B.S., a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și a

înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție cererea formulată de inculpații

amintiți privind recuzarea întregii instanțe.

Instanța a constatat că temeiurile

care impun arestarea preventivă a inculpaților în cursul urmăririi penale se

mențin nemodificate, fiind aplicabile dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., având în

vedere că aceștia au fost trimiși în judecată în cauza penală ce formează

obiectul dosarului nr. 837/2005 al Tribunalului Brașov, aflat în faza de

cercetare judecătorească, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., comisă prin aceea că, în

noaptea de 15 ianuarie 2005, au fost surprinși de organele de poliție în timp

ce au încercat să sustragă prin efracție bani din bancomatul B.C.R. situat la

intrarea principală a SC M. SA Suceava.

La termenul de judecată din 13

ianuarie 2006 inculpații au formulat o nouă cerere, recuzând și întreaga

instanță a Curții de Apel Brașov, competentă să judece prima cerere de

recuzare.

În aceste condiții, Curtea de Apel

Brașov, în baza art. 52 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că inculpații sunt

arestați preventiv în cauză, a verificat temeiurile acestei măsuri și a dispus

menținerea sa în condițiile legale sus-amintite.

Recursurile declarate de inculpați

împotriva încheierii amintite cu privire la măsura de menținere a arestării

preventive, sunt inadmisibile.

Din economia dispozițiilor art. 52 C.

proc. pen., rezultă că încheierile pronunțate în procedura recuzării și

abținerii nu sunt supuse nici unei căi de atac întrucât legiuitorul a urmărit

să elimine posibilitatea de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de

către părți dar și să împiedice inaplicarea de către instanța competentă, dată

fiind suspendarea temporară a procedurii penale până la soluționarea

incidentului amintit, aplicarea celorlalte dispoziții care asigură desfășurarea

în condiții normale a procesului penal (cum sunt în special cele privind luarea

/menținerea măsurilor preventive).

Aceiași rațiune privind soluționarea

cu celeritate, dar în limitele legale, a procesului penal justifică

interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor alin. (5

1

)

al art. 52 C. proc. pen., introdus prin art. I pct. 34 din Legea nr. 281/2003,

în sensul că „în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, când se

recuză întreaga instanță, instanța ierarhic superioară, competentă să

soluționeze cererea de strămutare, înainte de a se pronunța asupra recuzării,

dispune cu privire la arestarea preventivă, în condițiile prevăzute de lege”

dar în mod definitiv.

Așadar, reglementarea cuprinsă în

dispozițiile legale precitate, instituie, datorită situației procesuale

excepționale create prin recuzarea întregii instanțe, o procedură derogatorie

de la prevederile art. 159 – art. 160 C. proc. pen., cu privire la instanța

competentă să dispună asupra arestării preventive dar și cu privire la

caracterul, care nu poate fi decât definitiv, al hotărârii pronunțate.

De altfel, dacă s-ar admite că

încheierile pronunțate în procedura recuzării ar putea fi atacate separat cu

recurs numai cu privire la arestarea preventivă s-ar ajunge la nesocotirea

caracterului indivizibil al hotărârii penale cate este definitivă pentru

raportul juridic principal privind recuzarea, iar recurabilă pentru raporturi

juridice conexe și accesorii cum sunt cele privind arestarea preventivă. În

plus s-ar proroga în mod nelegal și competența materială a instanței îndrituită

să judece recursul cu privire la asemenea măsuri.

În consecință, recursurile se vor

respinge, ca inadmisibile, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați

inculpații recurenți la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de inculpații M.Șt.M., G.E. și B.S. împotriva încheierii

de ședință din 13 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul

nr. 93/P/F/2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 ianuarie 2006.