ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 489/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 ianuarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a menținut arestarea preventivă a inculpaților P.M.M. și S.C. a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și a înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție cererea formulată de inculpații amintiți privind recuzarea întregii instanțe. Instanța a constatat că se mențin nemodificate temeiurile arestării preventive potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., având în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov inculpatul P.M.M.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în dosar nr. 113/2006 al Tribunalului Brașov în baza art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., faptă penală comisă prin aceea, că în noaptea de 15 ianuarie 2005, împreună cu alți participanți au încercat să sustragă prin efracție bani din bancomatul aflat la intrarea principală a SC M. SA Suceava, fiind surprinși de organele de poliție. Față de inculpatul S.C., arestat preventiv în aceeași cauză penală, s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) și alin. (4) C. pen., prin aceea, că în noaptea de 23 decembrie 2004, împreună cu celălalt coinculpat și alți participanți au sustras din sediul P.T.T.R.

Zărnești bancomatul ce conținea suma de 1.824.000.000 lei. La termenul de judecată din 11 ianuarie 2006 inculpatul P.M.M. a recuzat toți judecătorii Tribunalului Brașov, iar cauza a fost trimisă, potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen., la Curtea de Apel Brașov în vederea soluționării cererii amintite. La termenul de judecată din 13 ianuarie 2006 inculpații au formulat o nouă cerere, recuzând și întreaga instanță a Curții de Apel Brașov, competentă să judece prima cerere de recuzare. În aceste condiții, Curtea de apel, în baza art. 52 alin. (5) 1 C. proc. pen., a constatat că inculpații sunt arestați preventiv în cauză, a verificat temeiurile acestei măsuri și a dispus menținerea sa potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii amintite, cu privire la măsura de menținere a arestării preventive, sunt inadmisibile. Din economia dispozițiilor art. 52 C. proc. pen., rezultă că încheierile pronunțate în procedura recuzării și abținerii nu sunt supuse nici unei căi de atac întrucât legiuitorul a urmărit să elimine posibilitatea de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către părți dar și să împiedice inaplicarea de către instanța competentă, dată fiind suspendarea temporară a procedurii penale până la soluționarea incidentului amintit, aplicarea celorlalte dispoziții care asigură desfășurarea în condiții normale a procesului penal (cum sunt în special cele privind luarea/menținerea măsurilor preventive).

Aceiași rațiune privind soluționarea cu celeritate, dar în limitele legale, a procesului penal justifică interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor alin. (5 1 ) al art. 52 C. proc. pen., introdus prin art. I pct. 34 din Legea nr. 281/2003, în sensul că „în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, când se recuză întreaga instanță, instanța ierarhic superioară, competentă să soluționeze cererea de strămutare, înainte de a se pronunța asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă, în condițiile prevăzute de lege” dar în mod definitiv. Așadar reglementarea cuprinsă în dispozițiile legale precitate, instituie, datorită situației procesuale excepționale create prin recuzarea întregii instanțe, o procedură derogatorie de la prevederile art. 159 – art. 160 C. proc.

pen., cu privire la instanța competentă să dispună asupra arestării preventive dar și cu privire la caracterul, care nu poate fi decât definitiv, al hotărârii pronunțate. De altfel, dacă s-ar admite că încheierile pronunțate în procedura recuzării ar putea fi atacate separat cu recurs numai cu privire la arestarea preventivă s-ar ajunge la nesocotirea caracterului indivizibil al hotărârii penale care este definitivă pentru raportul juridic principal privind recuzarea, iar recurabilă pentru raporturi juridice conexe și accesorii cum sunt cele privind arestarea preventivă. În plus s-ar proroga în mod nelegal și competența materială a instanței îndrituite să judece recursul cu privire la asemenea măsuri.

În consecință, recursurile se vor respinge, ca inadmisibile, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații P.M.M. și S.C. împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 92/p/F/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2006.