ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2453/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20

aprilie 2002, reclamanții G.H. și G.L.M., în contradictoriu cu pârâții Primăria

Cehu Silvaniei, Grupul Școlar „Gheorghe Pop de Băsești” și Comisia de aplicare

a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura județului Sălaj, au solicitat

restituirea în natură a imobilului situat în Cehu Silvaniei, înscris în C.F.

nr. 2177 Cehu Silvaniei cu nr.top.353/3/a/1/a și 353/2/a, compus din casă de

locuit, bucătărie de vară, pivniță, anexe gospodărești în intravilan și care în

prezent sunt demolate.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că sunt moștenitorii proprietarilor imobilului care a fost preluat

abuziv de stat, apoi construcțiile au fost demolate, pe o parte din teren s-a

ridicat o construcție folosită în prezent ca grup școlar.

În cursul procesului, reclamanții au

învederat instanței că, întrucât restituirea în natură nu este posibilă, sunt

de acord cu primirea despăgubirilor bănești pentru imobilul preluat, opinie

exprimată și prin notificarea trimisă prefecturii, iar aceasta din urmă a

răspuns notificării comunicând că reclamanții pot beneficia de măsurile

reparatorii în echivalent prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

și că se pot adresa primăriei în vederea exprimării opțiunii pentru una din

măsurile reparatorii.

Prin sentința civilă nr. 2465 din 9

decembrie 2002, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis cererea reclamanților

și a constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent sub

forma despăgubirilor bănești pentru imobilul preluat de stat.

În considerentele hotărârii,

instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr.

10/2001, imobilul fiind în prezent ocupat de o unitate de învățământ și

despăgubirile bănești se cuvin reclamanților și se vor acorda în conformitate

cu dispozițiile art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței a declarat apel

Prefectul județului Sălaj, solicitând respingerea acțiunii introductive.

În motivarea apelului pârâtul a

arătat că instanța nu a avut în vedere împrejurarea că numai cota de ½

din imobil s-a confiscat prin sentința penală de condamnare a lui G.V., autorul

reclamanților, iar pentru cota de ½ a lui G.L. nu sunt dovezi de

preluare a imobilului de Statul român. De asemenea, s-au acordat despăgubiri

bănești pentru întregul imobil, deși ele nu se cuveneau a fi acordate.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 31 din 6 martie 2003, a respins apelul, reținând că ½

parte din imobil, care a aparținut numitei G.L., a trecut în proprietatea

statului în temeiul art. 56 din Legea nr. 4/1973, prin decizia nr. 429 din 20

decembrie 1976 emisă de autoritatea administrativă, iar cealaltă cotă de

½ parte a fost preluată de stat cu titlu de confiscare a averii prin

sentința penală de condamnare a lui G.V.

Probele administrate în cauză au

făcut dovada preluării casei și terenului, proprietatea soților G., construcția

s-a demolat și în locul ei s-a edificat clădirea în care funcționează în

prezent o unitate de învățământ, și constatarea dreptului reclamanților la

despăgubiri are suport legal în dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Decizia a fost atacată cu recurs de

Prefectul județului Sălaj, care solicită modificarea ei, în sensul acordării de

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de

acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital, în locul măsurii

reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, cu obligarea

intimaților-reclamanți la rambursarea sumei de 18.893,93 lei, reprezentând

valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflației.

Recursul declarat este parțial

fondat și se va admite în limitele și pentru motivele ce se vor expune.

Instanța de fond, cât și cea de

apel, și-au fundamentat soluția de acordare a despăgubirilor bănești pentru

imobil, constând în casă și teren în intravilan, construcție demolată după

preluarea de către stat, pe prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, motivată

de faptul că în noul edificiu funcționează o unitate bugetară de învățământ,

anume liceul industrial.

Se apreciază că situația prevăzută

în art. 16 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele preluate în mod abuziv,

care nu au fost demolate și care sunt ocupate, printre altele, de unități

bugetare din învățământ.

Dispozițiile incidente prezentei

cauze se consideră a fi cele cuprinse în art. 10 din Legea nr. 10/2001, care

reglementează în alin. (1) situația imobilelor preluate în mod abuziv și

demolate total sau parțial, textul de lege făcând precizarea că pentru

construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent.

Cu referirea la categoriile de

măsuri reparatorii ce se cuvin persoanei îndreptățite în ipoteza construcțiilor

demolate și a terenurilor ocupate, înscrisă în alin. (1) al art. 10, din

interpretarea alin. (8) al aceluiași articol prin raționamentul

per a

contrario

cu alin. (9) potrivit căruia imobilele „care aveau numai o altă

destinație decât aceea de locuință” și pentru care măsurile reparatorii se

stabilesc potrivit art. 9 alin. (2), rezultă că alin. (8), în discuție, are în

vedere imobilele demolate care aveau destinația de locuință și terenurile

ocupate pentru care „în situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (4) măsurile

reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute în art. 9 alin. (2), la alegerea

persoanei îndreptățite”.

Concluzia este confirmată de pct.

10.2 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit căruia

în ipoteza în care construcțiile (destinate a fi locuite sau având altă

destinație) au fost demolate integral și terenul este imposibil de restituit în

natură, urmează a se acorda beneficiul oricărora dintre măsurile prevăzute la

art. 9 alin. (2) din lege, printre care nu se regăsesc despăgubirile bănești.

Rezultă că intimații nu sunt

îndreptățiți a li se acorda despăgubiri bănești ci numai una din măsurile

reparatorii enunțate în art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sens în care

urmează a admite recursul și a modifica decizia atacată sub aspectul relevat,

prin înlocuirea măsurii despăgubirilor bănești cu măsurile înscrise în art. 9

alin. (2) din lege.

Cererea recurentului privind

obligarea intimaților la plata sumei încasată cu titlu de despăgubire pentru

cota de ½ parte din imobilul preluat prin decizia administrativă în

temeiul Legii nr. 4/1973, nu poate fi primită, urmând, dacă este cazul, a fi

solicitată suma pe cale separată.

Recurentul a formulat această cerere

pentru prima dată în instanța de recurs, fază procesuală în care nu se admit

cereri noi, nesupuse examinării instanțelor de fond sau apel, astfel această

critică a reclamantului urmează a se respinge, recursul fiind întemeiat numai

referitor la prima critică adusă deciziei pronunțate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Prefectura județului Sălaj împotriva deciziei nr. 31 din 6 martie 2003 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează.

Admite apelul declarat de aceeași

pârâtă împotriva sentinței nr. 2465 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Sălaj,

secția civilă, pe care o schimbă în parte în sensul că înlocuiește mențiunea

privitoare la despăgubirile bănești cu măsurile prevăzute în art. 9 alin. (2)

Legea nr. 10/2001.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.