ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 februarie 2010, B.G.R. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 215 din 23 mai 2007 a Tribunalului Arad, prin care i-a fost respinsă acțiunea având ca obiect anularea dispoziției prin care I.P.J.B. i-a aplicat sancțiunea disciplinară a trecerii într-o funcție inferioară. În motivarea cererii, revizuentul a invocat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în raport de sentința nr. 209 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, prin care i-a fost respinsă acțiunea în anularea Ordinului nr. 400/2004 emis de M.A.I. Astfel, s-a învederat că în primul proces s-a reținut legalitatea acțiunii disciplinare, desfășurate conform Ordinului nr. 400/2004, în timp ce în cel de-al doilea litigiu, instanța a respins cererea de anulare pe motiv că nepublicarea actului atrage inopozabilitatea și nu nelegalitatea lui.

Examinând cererea în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Curtea urmează a o respinge ca nefondată. Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între persoane având aceeași calitate. Din reglementările legale citate, rezultă că această cerere este admisibilă dacă există identitate de părți, de cauză și de obiect, acest motiv fiind o aplicare a principiului lucrului judecat, stabilit de dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ. Puterea lucrului judecat reiese din dispozitivul hotărârii iar nu din considerente, care participă doar la lămurirea dispozitivului.

Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există două prevederi de neconciliat, care să nu se poată executa simultan, hotărârile fiind date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. În speță, nu există tripla identitate, de părți, obiect și cauză, cât timp dosarul soluționat prin sentința nr. 215/2007 a avut ca obiect anularea unei dispoziții de sancționare disciplinară, iar litigiul în care s-a pronunțat sentința nr. 209/2009 viza anularea unui act normativ. De asemenea, în prima pricină, pârât figura I.P.J.B., iar în cea de-a doua cauză, calitatea de pârât a avut-o M.A.I. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de B.G.R., împotriva sentinței nr. 215/ CA din 23 mai 2007 a Tribunalului Bihor, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.