ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1527/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

3 februarie 2010, B.G.R. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 215

din 23 mai 2007 a Tribunalului Arad, prin care i-a fost respinsă acțiunea având

ca obiect anularea dispoziției prin care I.P.J.B. i-a aplicat sancțiunea

disciplinară a trecerii într-o funcție inferioară.

În motivarea cererii, revizuentul a

invocat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în raport de sentința nr. 209

din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, prin care i-a fost respinsă

acțiunea în anularea Ordinului nr. 400/2004 emis de M.A.I.

Astfel, s-a învederat că în primul

proces s-a reținut legalitatea acțiunii disciplinare, desfășurate conform

Ordinului nr. 400/2004, în timp ce în cel de-al doilea litigiu, instanța a

respins cererea de anulare pe motiv că nepublicarea actului atrage

inopozabilitatea și nu nelegalitatea lui.

Examinând cererea în raport de

motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Curtea urmează a o

respinge ca nefondată.

Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între persoane având aceeași calitate.

Din reglementările legale citate,

rezultă că această cerere este admisibilă dacă există identitate de părți, de cauză

și de obiect, acest motiv fiind o aplicare a principiului lucrului judecat,

stabilit de dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.

Puterea lucrului judecat reiese din

dispozitivul hotărârii iar nu din considerente, care participă doar la

lămurirea dispozitivului. Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de

hotărâri poate fi cerută dacă există două prevederi de neconciliat, care să nu

se poată executa simultan, hotărârile fiind date în aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, nu există tripla

identitate, de părți, obiect și cauză, cât timp dosarul soluționat prin

sentința nr. 215/2007 a avut ca obiect anularea unei dispoziții de sancționare

disciplinară, iar litigiul în care s-a pronunțat sentința nr. 209/2009 viza

anularea unui act normativ. De asemenea, în prima pricină, pârât figura I.P.J.B.,

iar în cea de-a doua cauză, calitatea de pârât a avut-o M.A.I.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de B.G.R., împotriva sentinței nr. 215/ CA din 23 mai 2007 a Tribunalului Bihor, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 martie 2010.