ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1717/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1717/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin sentința civilă nr.

95/ F-CONT din 12 mai 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Ordinul M.A.I.

contestat nr. S/II/5361 din 16 noiembrie 2009 a avut ca obiect eliberarea din

funcție și punerea la dispoziție a reclamantului, potrivit dispoziției art. 22 alin.

(8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și

completările ulterioare, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.

36 și 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999;

Mai apreciază instanța

de fond că Ordinul de mai sus nu încalcă dispozițiile art. 22 alin. (8) din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, raportat la art. 120 din

Ordinul Ministrului nr. 300/2004, conform cărora,

î

n

situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65,

stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative,

polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 6 luni,

timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția

indemnizației de comandă, după caz; în acest sens se reține că prin Raportul nr.

191.608 din 13 noiembrie 2009, M.A.I. a aprobat propunerea șefului D.G.C.A.I. referitoare

la punerea reclamantului la dispoziția I.P.J. Vâlcea, propunere materializată

prin ordinul atacat, pentru motivul că reclamantul, deși nu îndeplinea una din

condițiile minime explicite de înscriere la concurs, aceea de a avea studii

superioare juridice sau economice, s-a înscris la acest concurs, depunând la

dosar o fișă a postului neînregistrată, nedatată și nesemnată, completând

greșit la rubrica „pregătire de specialitate” – „studii superioare cu diplomă

de licență”; această împrejurare constituie, în opinia instanței de fond, o

„situație temeinic justificată”, în sensul dispozițiilor

art. 22 alin. (8) din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului;

Totodată, mai

consideră instanța de fond că punerea la dispoziție a reclamantului, prin

ordinul atacat nu reprezintă o sancțiune disciplinară, astfel că în cauză nu

sunt incidente dispozițiile art. 58 lit. c

1

) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului.

Conchide instanța de

fond în sensul că, pentru motivele arătate mai sus, referitoare la eludarea de

către reclamant a condițiilor minimale de participare la concurs, măsura luată

față de acesta este temeinică și respectă dispozițiilor legale menționate mai

sus.

2.Cererea de recurs

Împotriva sentinței

civile nr. 95/ F-CONT din 12 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială,

si de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.N., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

2.1 Printr-o primă

critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susține

recurentul că instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată în condițiile

în care deși a reținut în cauză existența unei situații temeinic justificate nu

a motivat această apreciere, noțiunea de situație temeinic justificată fiind

subiectivă și lăsând loc de interpretări, având în vedere și incidența art. 36

și art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 78 alin.

(1) din Legea nr. 360/2002.

Totodată, mai arată

recurentul că deși a învederat instanței de fond faptul că actul administrativ

încalcă principiul stabilității în exercitarea funcției publice prevăzut de art.

3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, întrucât trecerea pe o funcție inferioară nu

se poate dispune conform art. 58 lit. c

1

) din Legea nr. 360/2002,

decât consecutiv aplicării unei sancțiuni disciplinare, în hotărârea recurată

nu se face nici o referire privind această apreciere, pe care o consideră

comparabilă cu situația dată.

2.2 Printr-un alt set

de critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct.

9 C. proc. civ., susține recurentul că hotărârea instanței de fond are la bază

interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și este rezultatul

interpretării și aplicării greșite a legislației aplicabile în cauză.

Astfel, susține recurentul

că nu sunt întrunite, în cauză, elementele dispozițiilor art. 22 alin. (8) din

Legea nr. 360/2002, raportat la art. 120 din Ordinul Ministrului nr. 300/2004,

în speță în mod greșit fiind reținută o situație temeinic justificată, în

condițiile în care același temei de drept menționează că polițiștii pot fi puși

la dispoziție doar ca urmare a reorganizării, aplicării unei sancțiuni

disciplinare sau începerii urmăririi penale împotriva lor, ori a trimiterii în

judecată, fapt ce nu există și este exclus în cazul de față.

Mai consideră recurentul

că nu există nici un motiv întemeiat pentru luarea acestei măsuri, având în

vedere că îndeplinește toate condițiile pentru îndeplinirea funcției din care a

fost revocat, cel mai bun argument fiind promovarea examenului pentru

exercitarea respectivei funcții, dar și alte aspecte privind experiența și

abilitățile necesare în vederea ocupării respectivei funcții de conducere. În

acest sens susține recurentul că în perioada februarie 2006-noiembrie 2009 a condus I.P.J. Vâlcea, atât în calitate de împuternicit, desemnat și titular al funcției de

inspector șef, având rezultate excelente, atât în lupta contra fenomenului

infracțional, cât și la capitolul management.

Totodată, susține

recurentul că instanța de fond a reținut greșit și nu a luat în considerare la

pronunțarea sentinței recurate, pregătirea sa profesională, din care rezultă

faptul că are pregătire de specialitate și studii superioare cu diplomă de

licență, astfel că nu există nici o situație justificată în sensul

dispozițiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului.

Mai arată recurentul

că fără nici un dubiu a îndeplinit condițiile de înscriere la concurs pentru

ocuparea funcției de șef al I.P.J. Vâlcea, având studii superioare, studii

juridice dar și studii economice, în condițiile în care i s-a permis

participarea la concursul pe care l-a și promovat.

Se mai susține că

fișa postului la care face referire D.J. și care cuprindea în paranteză studii

juridice sau economice era întocmită în cursul anului 1996 de către șeful I.P.J.

Vâlcea, lucru nepermis de Ordinul nr. 69/2009 și nici de Ordinul nr. 665/2008,

care prevăd expres că responsabilitatea întocmirii fișei postului revine

șefului nemijlocit al titularului postului pentru care se întocmește fișa respectivă.

Printr-o altă critică

formulată mai susține recurentul că la data emiterii ordinului contestat se

afla în concediul medical, așa cum rezultă din adeverința medicală nr. 750/2009,

existentă la dosar și față de care instanța de fond nu a reținut încălcarea

dispozițiilor art. 36 și art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999,

raportat la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

În primul rând,

Înalta Curte constată faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, potrivit principiului specialia generalibus

derogant, și nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 cum în mod greșit se susține

prin cererea de recurs, condiții în care va înlătura toate criticile

referitoare la pronunțarea hotărârii de fond cu nerespectarea unor dispoziții

legale din cuprinsul respectivului act normative.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în

cauză, constată că nu poate primi criticile formulate de recurenta-reclamantă,

circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9

C. proc. civ.

3.1. Nu vor fi

reținute criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în

condițiile în care instanței de fond si-a motivat hotărârea pronunțată, prin

raportare la situația de fapt rezultată din probatoriu administrat în cauză, și

la normele legale incidente în cauză fără a putea fi reținută, încălcarea

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cum în mod greșit se

susține prin cererea de recurs.

Faptul că instanța de

fond, prin interpretarea coroborată a ansamblului mijloacelor de probă

administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, a

ajuns la o altă concluzie decât cea susținută prin cererea de chemare în

judecată, în ceea ce privește noțiunea de situație temeinic justificată, în

sensul art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, și a expus concis, punctual și

fără echivoc raționamentul juridic pe care și-a întemeiat hotărârea pronunțată,

nu echivalează cu ignorarea valorii probante a vreunui înscris, nesocotirea

unor dispoziții legale incidente în cauză, sau nemotivarea hotărârii pronunțate

cum în mod greșit susține recurentul.

3.2. În ceea ce

privește criticile întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte le consideră a fi nefondate, în considerarea celor ce

urmează.

Potrivit art. 22 alin.

(8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în situații temeinic

justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al

ministrului administrației și internelor, polițiștii pot fi puși la dispoziția

unității pe o perioadă de cel mult 6 luni, timp în care vor beneficia de

drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației de comandă după caz.

În raport cu

exigențele textului de lege redat în mod corect a apreciat instanța de fond că

neîndeplinirea de către recurent a unei condiții minime obligatorie de

admisibilitate la concurs fixată prin anunț și implicit prin fișa postului, se

circumscrie noțiunii de situație temeinic justificată în sensul art. 22 alin.

(8) din Legea nr. 360/2002; astfel, în mod greșit susține recurentul că

îndeplinea condițiile minime de participare la concursul pentru ocuparea

funcției de șef al I.P.J. Vâlcea în condițiile în care din actele de studii

depuse la dosar nu rezultă că acesta este licențiat în științe economice sau

științe juridice, condiție imperativă pentru participarea la concursul de

ocupare a funcției de șef al I.P.J. Vâlcea.

Faptul că recurentul

a urmat studii postuniversitare în domeniul științelor penale-criminalistică și

a urmat un masterat în științe juridice nu poate conduce la concluzia

îndeplinirii condițiilor de studii înscrise în fișa postului de șef al I.P.J. Vâlcea,

anexată la exemplarul nr. 1 al Regulamentului de Organizare și Funcționare al

inspectoratului în discuție, document înregistrat sub nr. S/27008 din data de

28 februarie 2006, în condițiile în care cerința înscrisă la rubrica pregătire

de bază este fără echivoc în sensul obligativității studiilor superioare

juridice sau economice cu diplomă de licență iar a considera că prin urmarea

unor studii postuniversitare se acoperă condiția studiilor juridice cu diplomă

de licență este de neconceput.

De asemenea, faptul

că recurentul a desfășurat în cadrul respectivului I.P.J. o activitate

profesională pentru care a primit evaluări pozitive nu are relevanță sub

aspectul îndeplinirii unei condiții de bază pentru înscrierea la concurs,

respective cea referitoare la studiile superioare absolvite.

Totodată, faptul că

recurentul a fost declarat admis de comisia de concurs care trebuia să verifice

îndeplinirea condițiilor de participare la concurs, nu poate acoperi situația

de nelegalitate constatată prin raportul nr. 191.608 din 13 noiembrie 2009 și nu

poate conduce la concluzia că situația semnalată prin respectivul act de

control nu se circumscrie noțiunii de situație temeinic justificată, în sensul art.

22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002.

Prin urmare vor fi

înlăturate toate criticile recurentului, absolvent al Facultății de Mine – I.M.

Petroșani, referitoare la îndeplinirea condiție minime obligatorii de concurs

pentru postul de șef al I.P.J. Vâlcea.

Totodată, în cauză nu

are valoare probantă, în sensul invocat de recurent, fișa postului de șef al inspectoratului

de poliție județean, în raport de care recurentul susține că îndeplinea

condițiile de studii pentru postul respective, în condițiile în care nu s-a

făcut dovada caracterului oficial al respectivului înscris. Prin urmare, în mod

corect instanța de fond verificând legalitatea ordinului contestat nu s-a

raportat la respectivul înscris, cum în mod greșit se solicită prin cererea de

recurs.

În raport cu cele

expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta-reclamantă S.N., împotriva sentinței nr. 95/ F-CONT din

12 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2011.