ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1717/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 95/ F-CONT din 12 mai 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Ordinul M.A.I.

contestat nr. S/II/5361 din 16 noiembrie 2009 a avut ca obiect eliberarea din funcție și punerea la dispoziție a reclamantului, potrivit dispoziției art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 36 și 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999; Mai apreciază instanța de fond că Ordinul de mai sus nu încalcă dispozițiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, raportat la art. 120 din Ordinul Ministrului nr. 300/2004, conform cărora, î n situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 6 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației de comandă, după caz; în acest sens se reține că prin Raportul nr. 191.608 din 13 noiembrie 2009, M.A.I.

a aprobat propunerea șefului D.G.C.A.I. referitoare la punerea reclamantului la dispoziția I.P.J.

Vâlcea, propunere materializată prin ordinul atacat, pentru motivul că reclamantul, deși nu îndeplinea una din condițiile minime explicite de înscriere la concurs, aceea de a avea studii superioare juridice sau economice, s-a înscris la acest concurs, depunând la dosar o fișă a postului neînregistrată, nedatată și nesemnată, completând greșit la rubrica „pregătire de specialitate” – „studii superioare cu diplomă de licență”; această împrejurare constituie, în opinia instanței de fond, o „situație temeinic justificată”, în sensul dispozițiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului; Totodată, mai consideră instanța de fond că punerea la dispoziție a reclamantului, prin ordinul atacat nu reprezintă o sancțiune disciplinară, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 58 lit. c 1 ) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Conchide instanța de fond în sensul că, pentru motivele arătate mai sus, referitoare la eludarea de către reclamant a condițiilor minimale de participare la concurs, măsura luată față de acesta este temeinică și respectă dispozițiilor legale menționate mai sus. 2.Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 95/ F-CONT din 12 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, si de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 2.1 Printr-o primă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., susține recurentul că instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată în condițiile în care deși a reținut în cauză existența unei situații temeinic justificate nu a motivat această apreciere, noțiunea de situație temeinic justificată fiind subiectivă și lăsând loc de interpretări, având în vedere și incidența art. 36 și art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002. Totodată, mai arată recurentul că deși a învederat instanței de fond faptul că actul administrativ încalcă principiul stabilității în exercitarea funcției publice prevăzut de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, întrucât trecerea pe o funcție inferioară nu se poate dispune conform art. 58 lit. c 1 ) din Legea nr. 360/2002, decât consecutiv aplicării unei sancțiuni disciplinare, în hotărârea recurată nu se face nici o referire privind această apreciere, pe care o consideră comparabilă cu situația dată.

2.2 Printr-un alt set de critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., susține recurentul că hotărârea instanței de fond are la bază interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și este rezultatul interpretării și aplicării greșite a legislației aplicabile în cauză. Astfel, susține recurentul că nu sunt întrunite, în cauză, elementele dispozițiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, raportat la art. 120 din Ordinul Ministrului nr. 300/2004, în speță în mod greșit fiind reținută o situație temeinic justificată, în condițiile în care același temei de drept menționează că polițiștii pot fi puși la dispoziție doar ca urmare a reorganizării, aplicării unei sancțiuni disciplinare sau începerii urmăririi penale împotriva lor, ori a trimiterii în judecată, fapt ce nu există și este exclus în cazul de față.

Mai consideră recurentul că nu există nici un motiv întemeiat pentru luarea acestei măsuri, având în vedere că îndeplinește toate condițiile pentru îndeplinirea funcției din care a fost revocat, cel mai bun argument fiind promovarea examenului pentru exercitarea respectivei funcții, dar și alte aspecte privind experiența și abilitățile necesare în vederea ocupării respectivei funcții de conducere. În acest sens susține recurentul că în perioada februarie 2006-noiembrie 2009 a condus I.P.J. Vâlcea, atât în calitate de împuternicit, desemnat și titular al funcției de inspector șef, având rezultate excelente, atât în lupta contra fenomenului infracțional, cât și la capitolul management.

Totodată, susține recurentul că instanța de fond a reținut greșit și nu a luat în considerare la pronunțarea sentinței recurate, pregătirea sa profesională, din care rezultă faptul că are pregătire de specialitate și studii superioare cu diplomă de licență, astfel că nu există nici o situație justificată în sensul dispozițiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Mai arată recurentul că fără nici un dubiu a îndeplinit condițiile de înscriere la concurs pentru ocuparea funcției de șef al I.P.J. Vâlcea, având studii superioare, studii juridice dar și studii economice, în condițiile în care i s-a permis participarea la concursul pe care l-a și promovat. Se mai susține că fișa postului la care face referire D.J.

și care cuprindea în paranteză studii juridice sau economice era întocmită în cursul anului 1996 de către șeful I.P.J. Vâlcea, lucru nepermis de Ordinul nr. 69/2009 și nici de Ordinul nr. 665/2008, care prevăd expres că responsabilitatea întocmirii fișei postului revine șefului nemijlocit al titularului postului pentru care se întocmește fișa respectivă. Printr-o altă critică formulată mai susține recurentul că la data emiterii ordinului contestat se afla în concediul medical, așa cum rezultă din adeverința medicală nr. 750/2009, existentă la dosar și față de care instanța de fond nu a reținut încălcarea dispozițiilor art. 36 și art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.

3.Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: În primul rând, Înalta Curte constată faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, potrivit principiului specialia generalibus derogant, și nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs, condiții în care va înlătura toate criticile referitoare la pronunțarea hotărârii de fond cu nerespectarea unor dispoziții legale din cuprinsul respectivului act normative.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză, constată că nu poate primi criticile formulate de recurenta-reclamantă, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. 3.1. Nu vor fi reținute criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care instanței de fond si-a motivat hotărârea pronunțată, prin raportare la situația de fapt rezultată din probatoriu administrat în cauză, și la normele legale incidente în cauză fără a putea fi reținută, încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.

Faptul că instanța de fond, prin interpretarea coroborată a ansamblului mijloacelor de probă administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, a ajuns la o altă concluzie decât cea susținută prin cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește noțiunea de situație temeinic justificată, în sensul art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, și a expus concis, punctual și fără echivoc raționamentul juridic pe care și-a întemeiat hotărârea pronunțată, nu echivalează cu ignorarea valorii probante a vreunui înscris, nesocotirea unor dispoziții legale incidente în cauză, sau nemotivarea hotărârii pronunțate cum în mod greșit susține recurentul. 3.2. În ceea ce privește criticile întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte le consideră a fi nefondate, în considerarea celor ce urmează. Potrivit art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 6 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației de comandă după caz. În raport cu exigențele textului de lege redat în mod corect a apreciat instanța de fond că neîndeplinirea de către recurent a unei condiții minime obligatorie de admisibilitate la concurs fixată prin anunț și implicit prin fișa postului, se circumscrie noțiunii de situație temeinic justificată în sensul art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002; astfel, în mod greșit susține recurentul că îndeplinea condițiile minime de participare la concursul pentru ocuparea funcției de șef al I.P.J.

Vâlcea în condițiile în care din actele de studii depuse la dosar nu rezultă că acesta este licențiat în științe economice sau științe juridice, condiție imperativă pentru participarea la concursul de ocupare a funcției de șef al I.P.J. Vâlcea. Faptul că recurentul a urmat studii postuniversitare în domeniul științelor penale-criminalistică și a urmat un masterat în științe juridice nu poate conduce la concluzia îndeplinirii condițiilor de studii înscrise în fișa postului de șef al I.P.J.

Vâlcea, anexată la exemplarul nr. 1 al Regulamentului de Organizare și Funcționare al inspectoratului în discuție, document înregistrat sub nr. S/27008 din data de 28 februarie 2006, în condițiile în care cerința înscrisă la rubrica pregătire de bază este fără echivoc în sensul obligativității studiilor superioare juridice sau economice cu diplomă de licență iar a considera că prin urmarea unor studii postuniversitare se acoperă condiția studiilor juridice cu diplomă de licență este de neconceput. De asemenea, faptul că recurentul a desfășurat în cadrul respectivului I.P.J. o activitate profesională pentru care a primit evaluări pozitive nu are relevanță sub aspectul îndeplinirii unei condiții de bază pentru înscrierea la concurs, respective cea referitoare la studiile superioare absolvite.

Totodată, faptul că recurentul a fost declarat admis de comisia de concurs care trebuia să verifice îndeplinirea condițiilor de participare la concurs, nu poate acoperi situația de nelegalitate constatată prin raportul nr. 191.608 din 13 noiembrie 2009 și nu poate conduce la concluzia că situația semnalată prin respectivul act de control nu se circumscrie noțiunii de situație temeinic justificată, în sensul art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002. Prin urmare vor fi înlăturate toate criticile recurentului, absolvent al Facultății de Mine – I.M. Petroșani, referitoare la îndeplinirea condiție minime obligatorii de concurs pentru postul de șef al I.P.J. Vâlcea.

Totodată, în cauză nu are valoare probantă, în sensul invocat de recurent, fișa postului de șef al inspectoratului de poliție județean, în raport de care recurentul susține că îndeplinea condițiile de studii pentru postul respective, în condițiile în care nu s-a făcut dovada caracterului oficial al respectivului înscris. Prin urmare, în mod corect instanța de fond verificând legalitatea ordinului contestat nu s-a raportat la respectivul înscris, cum în mod greșit se solicită prin cererea de recurs. În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.N., împotriva sentinței nr. 95/ F-CONT din 12 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.