ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1655/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3/ F din 12 ianuarie 2006 pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Pitești a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.F. împotriva rezoluției din 28 octombrie 2005 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 189/P/2005. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut următoarele: Petentul a sesizat organul de urmărire penală cu privire la faptul că magistrații A.T., judecător la Judecătoria Pitești, județul Argeș și N.P., M.P.I.P., judecători la Tribunalul Argeș și-au exercitat atribuțiile de serviciu, în mod abuziv, cu ocazia soluționării unei cauze civile, împrejurare în care i s-a produs o vătămate a intereselor personale.

Prin rezoluția din 28 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații A.T., N.P., M.P.I.P., întrucât fapta acestora nu este prevăzută de legea penală. Plângerea formulată de petent, potrivit art. 278 C. proc. pen., împotriva acestei soluții, a fost respinsă ca neîntemeiată, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Pitești, prin rezoluția din 11 noiembrie 2005 dispusă în dosarul nr. 1455/2005. Astfel, pe rolul Judecătoriei Pitești, județul Argeș s-a aflat cererea formulată de N.F. și N.M., prin care aceștia au solicitat obligarea pârâtului B.G., la plata daunelor interese motivat de refuzul acestuia, președinte al Comisiei M., județul Argeș de aplicare a Legii nr. 18/1991 de a-i pune în posesie pe o suprafață de teren.

Prin sentința civilă nr. 4352 din 29 septembrie 2004, în dosarul nr. 4791/2004, cererea reclamanților a fost admisă, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 2.000.000 lei. Împotriva hotărârii au declarat recurs N.F. și N.M., care însă a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 303/ R din 25 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 29 cv/2005, în completul alcătuit de judecătorii N.P., M.P. și I.P. Motivația instanțelor se regăsește în considerentele sentinței și respectiv ale deciziei civile. Curtea a motivat să soluțiile adoptate de procuror sunt legale și temeinice deoarece magistrații au soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie și nu și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu.

S-a arătat că judecătorii așa cum rezultă din dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție și din cuprinsul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt independenți și se supun numai legii iar hotărârile judecătorești nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, motiv pentru care, hotărârea judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul care a criticat-o ca nelegală și netemeinică. A susținut că a făcut plângerea deoarece magistrații care au soluționat cauza nu i-au acordat cheltuielile de judecată, făcute, pentru plata taxei de timbru și contractul de arendare iar procurorul nu a cercetat aceste cauza aduse mulțumindu-se să constate că judecătorii nu au comis o infracțiune.

Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că în soluționarea cauzei instanțele au avut în vedere cererile formulate de reclamant și au admis acțiunea acestuia, motivând întinderea despăgubirilor cerute și acordate. Cum petiționarul nu a fost în măsură să indice sau să producă dovezi în sensul că hotărârile pronunțate sunt urmarea unor infracțiuni săvârșite de magistrați în mod corect procurorul a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. S-a avut în vedere că hotărârile judecătorești pronunțate nu pot fi criticate decât pe căile legale de atac iar dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunțat aceste hotărâri se pot face plângeri penale ar însemna să se instituie noi căi de atac ceea ce este inadmisibil urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.F. împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2006.