ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1655/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/ F din 12

ianuarie 2006 pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Pitești a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.F. împotriva

rezoluției din 28 octombrie 2005 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești în dosarul nr. 189/P/2005.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

următoarele:

Petentul a sesizat organul de

urmărire penală cu privire la faptul că magistrații A.T., judecător la

Judecătoria Pitești, județul Argeș și N.P., M.P.I.P., judecători la Tribunalul

Argeș și-au exercitat atribuțiile de serviciu, în mod abuziv, cu ocazia

soluționării unei cauze civile, împrejurare în care i s-a produs o vătămate a

intereselor personale.

Prin rezoluția din 28 octombrie 2005,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistrații A.T., N.P., M.P.I.P., întrucât fapta acestora nu

este prevăzută de legea penală.

Plângerea formulată de petent,

potrivit art. 278 C. proc. pen., împotriva acestei soluții, a fost respinsă ca

neîntemeiată, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curea de

Apel Pitești, prin rezoluția din 11 noiembrie 2005 dispusă în dosarul nr. 1455/2005.

Astfel, pe rolul Judecătoriei

Pitești, județul Argeș s-a aflat cererea formulată de N.F. și N.M., prin care

aceștia au solicitat obligarea pârâtului B.G., la plata daunelor interese

motivat de refuzul acestuia, președinte al Comisiei M., județul Argeș de

aplicare a Legii nr. 18/1991 de a-i pune în posesie pe o suprafață de teren.

Prin sentința civilă nr. 4352 din 29

septembrie 2004, în dosarul nr. 4791/2004, cererea reclamanților a fost admisă,

pârâtul fiind obligat la plata sumei de 2.000.000 lei.

Împotriva hotărârii au declarat

recurs N.F. și N.M., care însă a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă

nr. 303/ R din 25 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.

29 cv/2005, în completul alcătuit de judecătorii N.P., M.P. și I.P.

Motivația instanțelor se regăsește

în considerentele sentinței și respectiv ale deciziei civile.

Curtea a motivat să soluțiile

adoptate de procuror sunt legale și temeinice deoarece magistrații au

soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie și

nu și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu.

S-a arătat că judecătorii așa cum

rezultă din dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție și din cuprinsul art.

2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt independenți și se supun numai legii

iar hotărârile judecătorești nu pot fi criticate decât prin căile legale de

atac, motiv pentru care, hotărârea judecătorească nu poate fi considerată prin

ea însăși o infracțiune.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petiționarul care a criticat-o ca nelegală și netemeinică. A susținut că

a făcut plângerea deoarece magistrații care au soluționat cauza nu i-au acordat

cheltuielile de judecată, făcute, pentru plata taxei de timbru și contractul de

arendare iar procurorul nu a cercetat aceste cauza aduse mulțumindu-se să

constate că judecătorii nu au comis o infracțiune.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că în soluționarea cauzei instanțele au avut în vedere cererile

formulate de reclamant și au admis acțiunea acestuia, motivând întinderea

despăgubirilor cerute și acordate.

Cum petiționarul nu a fost în măsură

să indice sau să producă dovezi în sensul că hotărârile pronunțate sunt urmarea

unor infracțiuni săvârșite de magistrați în mod corect procurorul a adoptat

soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

S-a avut în vedere că hotărârile

judecătorești pronunțate nu pot fi criticate decât pe căile legale de atac iar

dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunțat aceste hotărâri se

pot face plângeri penale ar însemna să se instituie noi căi de atac ceea ce

este inadmisibil urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul N.F. împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 12 ianuarie 2006 a

Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 martie 2006.