ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1271/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2157/ C din

17 iunie 2004, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios

administrativ a respins acțiunea reclamantei L.E.D. formulată în contradictoriu

cu pârâta SC P.L. SRL, SC A.I. SRL Sibiu, M.A. și M.A.R. prin curator T.M.

În considerentele sentinței astfel

pronunțate s-a reținut că SC A.I. SRL Sibiu s-a constituit ca S.R.L. având ca

asociat unic pe M.A.I., decedat la data de 3 decembrie 2003, în urma acestuia

rămânând moștenitori legali M.A. și M.A.R.

Între SC A.I. SRL Sibiu și pârâta SC

P.L. SRL s-a încheiat contractul de leasing din 5 iunie 2003, având ca obiect 3

motoscutere, plata ratelor de leasing fiind garantată de reclamantă potrivit

contractului de garanție imobiliară având ca obiect imobilul înscris în C.F.

Sibiu.

Față de cererea principală a

reclamantei ce viza constatarea dizolvării de drept a SC A.I. SRL Sibiu,

tribunalul a reținut că, nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de

dispozițiile art. 224 din Legea nr. 31/1990/R, textul de lege făcând trimitere

la dizolvarea S.R.L. cu minim doi asociați în cazul decesului unuia dintre ei.

S-a reținut totodată că, deși din

actul constitutiv al societății ce se cere a fi constatată dizolvarea nu

rezultă existența unei clauze de continuare cu moștenitori, societatea face

parte din masa succesorală a defunctului M.A.I. și până la dezbaterea

succesiunii societatea nu poate fi dizolvată, continuarea ei depinzând de

acceptarea sau renunțarea moștenitorilor legali la succesiunea rămasă.

Capătul de cerere vizând constatarea

caducității efectelor contractului de leasing și a contractului de garanție

imobiliară, precum și radierea ipotecii înscrise în C.F., au fost respinse

reținându-se caracterul accesoriu al acestora față de cererea principală.

Prin decizia nr. 298/ A din 3

decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Instanța de apel analizând criticile

aduse sentinței de fond, ce vizau greșita interpretare a dispozițiilor art. 224

din Legea nr. 31/1990, precum și calificarea eronată, ca accesoriu al capătului

de cerere privind caducitatea efectelor contractului de garanție imobiliară, și

a reținut în mod corect au fost interpretate dispozițiile art. 224 din Legea

nr. 31/1990/R de către instanța de fond, în sensul că acesta se referă strict

la situația când numărul de asociați s-a redus la unul singur.

Mai mult, alin. (2) al aceluiași

text de lege, întărește interpretarea prin referire expresă la „asociatul

rămas”.

Instanța de apel confirmă totodată

situația potrivit căreia nu se putea constata dizolvarea SC A.I. SRL, cazurile

de dizolvare pentru S.R.L. cu asociat unic fiind prevăzute expres în

dispozițiile art. 231 din Legea nr. 31/1990/R.

Se mai reține că potrivit art. 18.9

din contractul de leasing, exista o mențiune expresă cu privire la garanția

instituită, potrivit căreia aceasta nu va expira înaintea efectuării de către

utilizator a tuturor plăților datorate și nici înainte de restituirea bunurilor

ce fac obiectul contractului de leasing, de unde rezultă că, scopul garanției a

fost acela de a garanta creditul și alte costuri aferente, astfel încât

contractul de garanție nu poate deveni caduc.

Împotriva deciziei din apel a

declarat recurs reclamanta L.E.D. care a invocat motive de netemeinicie a

hotărârilor pronunțate în cauză și care, a solicitat ca în fond, după admiterea

recursului, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.

Cu prilejul dezbaterilor în fond a

cauzei, apărătorul recurentei a precizat temeiul de drept, arătând că s-au

invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

Potrivit legii procesual civile,

partea interesată poate provoca controlul judiciar al unei hotărâri în

condițiile precis determinate de lege.

Aceleași exigențe prevăd ca, în

calea de atac a recursului, deci pe calea reformării unei hotărâri, instanța de

recurs să supună analizei criticile de nelegalitate aduse hotărârii atacate, în

acest cadru procesual neputând fi primite critici ce privesc temeinicia

hotărârilor pronunțate.

Criticile formulate de recurentă

reprezintă în fapt o reiterare a motivelor de apel, ce au fost supuse

controlului judiciar în calea devolutivă a apelului, recurenta neindicând

vreunul din motivele de casare prevăzute expres în dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

Susținerile recurentei aduse în

dezvoltarea criticilor vizează greșita apreciere a situației de fapt și

interpretarea pretins greșită a dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 31/1990/R

de către instanța de fond, însă din conținutul acestora nu rezultă criticile de

nelegalitate aduse deciziei din apel.

Deși se invocă dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta nu dezvoltă aceste critici și nu arată

modul concret în care instanța de apel a interpretat greșit actul dedus

judecății și nu a indicat textele de lege încălcate sau greșit aplicate de

către această instanță.

Așadar, în această situație,

recurenta nu dă posibilitatea instanței de recurs de a proceda la controlul

judiciar prevăzut în calea de atac a recursului, neindicând nici unul din

cazurile de casare ori de modificare.

Mai mult, din dezvoltarea criticilor

formulate nu rezultă nici un motiv de ordine publică sau un alt motiv care, în

temeiul art. 306 pct. 3 C. proc. civ., să poată fi pus în discuție.

Pentru considerentele ce preced,

Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va

respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Văzând dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate în recurs, de către SC P.L. SRL constând în onorariu avocațial,

potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta L.E.D. împotriva deciziei nr. 298/ A din 3 decembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata

sumei de 5.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC P.L.

SRL Cluj Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 30 martie 2006.