ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4779/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2489 din 30

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 7679/2003 s-a

admis acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala

Botoșani, în contra pârâtei SC R. SA Onești. Pârâta a fost obligată la plata

sumei de 32.844.000 lei pretenții și 2.678.920 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pentru transportul produselor petroliere contractate potrivit

contractului de vânzare – cumpărare din 12 februarie 2002, furnizoarea SC R. SA

Onești nu a respectat condiția de livrare franco depozit cumpărător, așa cum a

convenit cu beneficiara mărfii, ci, a transportat pe cheltuiala sa produsele

petroliere destinate pârâtei numai până la stația Botoșani.

S-a reținut de asemenea că pentru

transportul mărfii până la depozitul cumpărătorului s-a emis factura din 18

aprilie 2002, refuzată nejustificat la plată de furnizarea SC R. SA Onești.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat de Curtea

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia

civilă nr. 7/2004 din 20 ianuarie 2004, reținând că instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a prevederilor legale aplicabile cauzei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

pârâta SC R. SA Onești a declarat recurs, a solicitat admiterea acestuia,

modificarea în tot a hotărârilor anterioare pronunțate în cauză.

A invocat în primul rând excepția

prematurității introducerii acțiunii întrucât nu a fost respectat de reclamantă

termenul de 15 zile pentru convocarea la conciliere, prevăzut de art. 720

1

C. proc. civ., iar pe fond a susținut că SC R. SA Onești a încheiat cu C.F.R. M.

SA contract de plată centralizată ce a intrat în vigoare la data de 7 februarie

2002, dar reclamanta nu a permis cărăușului să intre în incinta societății cu

marfa.

Recursul pârâtei este nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se impune constatarea că motivele de recurs ale pârâtei s-au

constituit și în motive de apel, care au fost detaliat analizate de instanța de

apel.

S-a reținut corect în considerentele

hotărârii recurate că procedura concilierii prealabile a fost îndeplinită cu

respectarea termenelor prevăzute de art. 720

1

alin. (3) C. proc.

civ., cum de asemenea corect s-a reținut și că decontarea cheltuielilor de

transport s-a făcut cu respectarea art. 7 din contractul dintre părți.

Cum recurenta nu a făcut dovada că

motivele recursului său se încadrează în situațiile de la punctele 1 – 9 ale art.

304 C. proc. civ., care să o îndreptățească să ceară modificarea sau casarea

hotărârii, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

acesteia se privește ca nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC R. SA Onești, împotriva deciziei civile nr. 7/2004 din 20

ianuarie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2005.