ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5376/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 863 din 13 iulie

1999, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte cererea

precizată formulată de reclamantul R.G., în contradictoriu cu pârâții Consiliul

General al municipiului București, SC A.B. SA București și Î.D. București,

precum și, tot în parte, cererea intervenienților K.V.L., G.C.M., P.M.E., I.G.

prin G.P., I.A., A.E., M.C. și a obligat pârâtele să lase acestora în deplină

proprietate și liniștită posesie terenul viran situat în București, în

suprafață de 589,38 mp.

S-a reținut că reclamatul a

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții menționați, instanța de judecată să

dispună obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită

posesie, terenul în suprafață de 542,79 mp, terenul în suprafață de 641,36 mp

situat la nr. 1, și terenul în suprafață de 641,36 mp situat pe aceeași stradă,

nr. 3, cu două corpuri de clădire și terenul în suprafață de 100,58 mp

reprezentând

36% din totalul de 279,39 mp, precum și apartamentul de la parterul imobilului

situat pe acest teren.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că imobilele menționate au fost proprietatea autorului său I.P., față de

care are calitatea de moștenitor în cotă de 16/37.

Imobilele respective au fost trecute

abuziv în proprietatea statului român, fără titlul, prin violență.

Reclamantul a mai solicitat

introducerea în cauză și a celorlalți moștenitori.

Aceștia au fost introduși în cauză

în calitate de intervenienți în interes propriu, la data de 15 martie 1999.

Din probatoriul administrat a

rezultat cumpărarea, prin act autentic, în anii 1913 și 1914, de către autorul

reclamantului și a intervenienților, a imobilelor revendicate.

Imobilul de la nr. 3 a fost vândut,

conform Decretului nr. 224/1952, pentru neplata impozitelor, cu referire la terenul

de 542,79 mp împreună cu depozitul existent pe acest teren și terenul de 641,36

mp pe care erau edificate mai multe construcții.

Drept urmare, cu referire la aceste

imobile nu se poate reține preluarea abuzivă de către stat.

Cota parte de 33% din terenul în

suprafață de 279,39 mp, situat la nr. 3 și apartamentul situat la parterul

clădirii, edificat pe acest teren, proprietatea autorului reclamantului a fost

naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, iar acesta nu a făcut dovada că

acest act normativ nu ar fi aplicabil defunctului. Totodată, această cerere nu

ar putea fi primită întrucât s-a revendicat o cotă aflată în indiviziune cu

ceilalți proprietari și nu o parte individualizată.

Terenul a trecut în proprietatea

statului fără titlu, așa încât acțiunea în revendicare este întemeiată numai

pentru acesta.

Prin decizia nr. 1639 din 10

septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamant și intervenienți împotriva hotărârii

primei instanțe.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de control judiciar a reținut imobilul de la nr. 1-3, construcție și

terenuri a trecut legal în proprietatea statului.

Părțile au rămas în indiviziune, așa

încât acțiunea în revendicare este inadmisibilă.

În fine, cu referire la cota din

terenul în suprafață de 279,39 mp, nu rezultă că autorul reclamantului și

intervenienților ar fi fost exceptat de la aplicarea Decretului nr. 92/1950.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta și intervenienții au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ., criticile privind greșita aplicare a legii.

Recursurile sunt fondate, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Corespunzător probatoriului

administrat, instanțele au reținut preluarea de către stat a imobilelor

menționate pentru neplata impozitelor. În fine, cu referire la ultimul imobil

revendicat, s-a reținut preluarea acestuia de către stat, în temeiul Decretului

nr. 92/1950.

Or, potrivit art. 2 lit. d) din

Legea nr. 10/2001, imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din

motive independente de voința proprietarului sunt considerate imobile preluate

abuziv.

S-a dovedit în cauză îndeplinirea

atât a primei condiții, cea privind preluarea imobilelor de către stat pentru

neplata impozitelor, cât și cea dea doua condiție, privind existența unor

motive independente de voința proprietarilor care, deși era cunoscut faptul

decesului autorului lor, nu au fost introduși în cauza privind cererea de

admitere a preluării imobilelor pentru neplata impozitului.

Totodată, sunt considerate în sensul

aceluiași articol, lit. g), orice alte imobile preluate cu titlu valabil,

astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

Așadar, cu referire la ultimul

imobil revendicat, preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, contrar

Constituției de la 1948, Codului civil și Declarației Universale a Drepturilor

Omului din 10 decembrie 1948, se constată deasemeni caracterul abuziv al

preluării.

Drept urmare, imobilele menționate

sunt supuse restituirii în condițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, acțiunea în

revendicare fiind întemeiată.

Pe de altă parte, încetarea

coproprietății rezultate din succesiune prin ieșirea din indiviziune nu

constituie condiție de admisibilitate a acțiunii în revendicare. Drept urmare,

acțiunea în revendicare promovată de un coindivizar este admisibilă, corespunde

condițiilor de exercitare a dreptului și nu este supusă regulii unanimității.

Ca atare, respingând apelul și

menținând hotărârea primei instanțe, prin acțiunea în revendicare a fost

respinsă greșit, cu neobservarea caracterului abuziv al preluării imobilelor

revendicate și a condițiilor de exercitare a dreptului de proprietate în cazul

indiviziunii, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre supusă

cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele

de preced, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul

că va admite apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe pe care o va

schimba în parte, în sensul că va admite acțiunea și pentru celelalte imobile,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanta R.M. și intervenienții G.C.M., G.V.P., I.G., K.V.L., M.C. și P.M.E.

împotriva deciziei nr. 1639 din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, pe care o modifică și admite apelurile acelorași părți

împotriva sentinței civile nr. 863 din 13 iulie 1999 a Tribunalului București

secția a III-a civilă, schimbă în parte sentința în sensul că admite acțiunea

și pentru imobilele situate în str. E.C. nr. 1 (suprafață de 542,79 mp în

folosința pârâtei SC D. precum și în suprafața de 641,36 mp aflat în

administrarea SC B. SA) și obligă pârâtele să lase reclamanților și

intervenienților în deplină proprietate respectivele terenuri. De asemenea

obligă pârâta SC B. SA să lase în deplină proprietate și posesie și imobilul

situat în str. E.C. nr. 3 compus din teren în suprafață de 100,58 mp aflat în indiviziune

și parterul imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.

1525/1945.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.