ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8462/2005

Asupra recursului de față: Cercetând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La 7 februarie 2000 M.V.I. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor, Consiliul General al Municipiului București, Primăria Municipiului București și SC H.N.SA, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă. Prin acțiune reclamanta a solicitat ca pârâții să fie obligați să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, format din construcție și teren în suprafață de 281,38 mp. „împreună cu o porțiune de teren lovită de servitute, ca să rămână pentru totdeauna îngrijită de proprietar ca gradina de fațadă”.

La data de 12 septembrie 2000 în dosarul cauzei a fost depusă o „cerere de chemare în judecată a altor persoane” formulată tot de către reclamantă, în sensul ca hotărârea ce urma a fi pronunțată în cauză să le fie opozabilă și persoanelor fizice (B.F., P.A., S.M., P.C., G.A., R.A.M., P.A., S.M.) ce cumpăraseră o parte din spațiile(apartamentele) ce compuneau construcția revendicată. La data de 19 decembrie 2000 reclamanta a adus noi precizări solicitând ca respectivii cumpărători să fie obligați la rândul lor să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentele pe care le dobândiseră în baza Legii nr. 112/1995.Cu acest prilej s-a menționat că moștenitori ai cumpărătoarei P.A., decedată între timp, urmau să figureze P.L., P.C., P.N.; moștenitor al cumpărătorului P.C., decedat, urma să figureze P.A.V..

Distinct de aceasta la termenul din 13 martie 2001 instanța de fond a dispus din oficiu introducerea în cauza a numitei A.M. în calitate de moștenitoare a pârâtei S.M., decedată la 7 martie 1999. Tribunalul București, secția a III a civilă, prin sentința civilă nr. 899 din 7 septembrie 2001 a respins excepțiile prin care pârâții P.L., P.C. și P.N. invocaseră lipsa calității procesual pasive a Ministerului de Finanțe și a Consiliului General al Municipiului București; a admis în parte acțiunea iar Consiliul General al Municipiului București și SC H.N. SA au fost obligați să îi lase reclamantei în deplină proprietate și posesie, mai multe apartamente din imobilul situat în București, cu mențiunea că formează obiectul unor contracte de închiriere; a respins cererea reclamantei în ceea ce îi privea pe cumpărătorii sau după caz, pe succesorii în drepturi ai cumpărătorilor altor apartamente situate la aceiași adresă.

Curtea de Apel București, secția a III a civilă, prin decizia nr. 151 din 21 martie 2002 a respins apelurile pârâților Consiliul General al Municipiului București și Ministerul Finanțelor; a admis apelul reclamantei M.V. și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că au fost obligați pârâții persoane fizice să lase în deplină proprietate apartamentele pe care le ocupă în cadrul imobilului în litigiu, după cum urmează: B.F. și B.I. apartamentul nr. 2; P.L., P.C. și P.N., apartamentul nr. 3,et. 1; S.M.- apartamentul nr. 4,et. 2; G.A.- apartamentul nr. 6, et. 3; P.A. apartamentul nr. 7,et. 3 și S.M. apartamentul de la parter.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 2683 din 19 iunie 2003 a admis recursurile declarate de G.A.,R.A.M., S.M., B.F., B.I., A.A., P.A.V., P.A., Primăria Municipiului București, Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român împotriva deciziei nr. 151 A din 21 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. A casat decizia mai sus menționată și sentința civilă nr. 899 din 7 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, și a trimis cauza aceluiași tribunal pentru rejudecarea în fond, reținând că instanțele nu au definit corect cadrul procesual, nu au pus în discuția părților problema calificării juridice a cererii de chemare în judecată a altor persoane și a cererii precizatoare, formulate de reclamantă în prima instanță.

În fond după casare, la termenul de judecată din 10 decembrie 2003 reclamanta a renunțat la judecata față de pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul General al Municipiului București, Primăria Municipiului București și SC H.N. SA. Tribunalul București, secția a III a civilă, prin sentința civilă nr. 1210 din 17 decembrie 2003 a admis excepțiile invocate în cauză, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamantă la prima judecată în fond; a respins ca tardivă cererea intitulată „precizatoare” depusă de reclamantă tot la prima judecată în fond și a respins ca tardivă cererea precizatoare formulată de reclamantă în faza rejudecării cauzei la tribunal.

Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia civilă nr. 1148 din 8 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.V.I. împotriva acestei sentințe. M.V.I. a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, care a fost trimis spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin Legea nr. 219/2005 au fost modificate dispozițiile art. 2-4 C. proc. civ. în sensul, printre altele, că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, rămânând în competența generală a judecătoriilor să judece în primă instanță și pricinile în care obiectul cererii are o valoare mai mică de 5 miliarde lei.

Pe cale de dispoziții tranzitorii, prin art. II din lege s-a reglementat că procesele în curs de judecată în prima instanță la data schimbării competenței instanțelor legal investite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit legii, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la acestea din urmă [alin. (3)]. Având în vedere că din actele și lucrările dosarului nu rezultă o valoare a obiectului pricinii mai mare de 5 miliarde lei, în îndeplinirea prevederilor legale analizate și potrivit art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005, cauza de față va fi scoasă de pe rol , iar dosarul va fi trimis la Curtea de Apel București pentru soluționarea recursului declarat de reclamanta M.I.V.

împotriva deciziei civile nr. 1148 din 8 iunie 2004, pe care aceeași Curte a pronunțat-o ca instanță de apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: În baza dispozițiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 trimite recursul declarat de reclamanta M.V.I. împotriva deciziei civile nr. 1148 din 8 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, la această instanță, spre soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2005.