ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1333/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 304 din 14 septembrie 2005, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul T.F.F. - în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la un an închisoare. - în baza art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., srt.74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., la 4 luni închisoare. - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare. Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen încercare stabilit conform art. 82 C. pen. Au fost anulate certificatele prenupțiale false. A fost confiscată de la inculpat suma de 4.950.000 lei, fiind respinsă cererea martorei C.S.M. privind restituirea sumei de 600.000 lei. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că inculpatul T.F.F. este medic în comuna Păltinoasa, desfășurându-și activitatea în cadrul cabinetului medical individual ce funcționează în incinta fostului dispensar comunal. Printre atribuțiile de serviciu, în competența inculpatului intra și obligația de a elibera certificatele prenupțiale, conform Legii nr. 3/1978.

Aceste înscrisuri, care dobândesc caracter oficial după completarea formularelor conform rubricilor, semnarea lor și ștampilarea de medic, trebuie eliberate conform legii și, firesc, trebuie să reflecte realitatea, respectiv să fie emise după examinarea persoanelor în cauză și proba analizelor de laborator pentru persoanele care nu sunt înscrise pe lista de asigurați ai medicului respectiv (examen pulmonar – MRF și examen sânge – VDRL). Pentru acest serviciu se presupune o taxă, al cărei cuantum este fixat de medic, conform ordonanței nr. 150/2002 și care trebuie afișată pe ușa cabinetului și pentru încasarea căreia se eliberează chitanță.

S-a stabilit prin cercetări că, în perioada cuprinsă între 20 ianuarie 2002 – 22 octombrie 2002, inculpatul T.F.F., fără să respecte metodologia sus-menționată, a eliberat 40 certificate prenupțiale, pe care a înscris, în fals, că solicitanții au efectuat analizele de laborator și menționând numere fictive ale buletinelor de analiză și, la fel, ale datelor de efectuare a acestora. De la perechile de viitori soți, ori rudele acestora care au solicitat eliberarea certificatelor prenupțiale, sus-numitul inculpat a pretins sume cuprinse între 500.000 lei și 650.000.lei, deși conform declarațiilor acestora, pe ușa cabinetului medicului era afișată taxa de 150.000 lei/certificat. Aceste fapte și acte au fost săvârșite în raport cu cererile numiților C.D.P.

și C.N., M.N. și M.E., M.D. și M.R., P.C. și P.M.S., N.C. și N.N., U.F. și U.G., O.G. și B.E.L., C.N. și C.G.A., M.V. și M.C., B.P.D. și B.M., B.V. și B.D., N.V. și N.I., G.G. și G.I., B.I. și B.A.E., C.V. și C.A.A., A.V. și A.E., T.F.I. și T.L., C.I. și C.S.M., B.I.C. și B.I.V., G.C. și G.E.A. Toate certificatele prenupțiale au fost folosite la oficiile de stare civilă pentru încheierea căsătoriilor. Confiscând sumele de 4.950.000 lei de la inculpat, instanța a avut în vedere diferența dintre taxa ce reprezintă c/valoarea certificatelor prenupțiale și suma real încasată de acest. Împotriva acestei hotărâri inculpatul T.F.F. a declarat apel, criticând-o pentru greșita condamnare întrucât pe de o parte, nu putea fi subiect activ al infracțiunilor reținute, caracterizat prin calitatea de funcționar, pe care nu o avea, fiind medic de familie iar, pe de altă parte, lipsește gradul de pericol social al acestor infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 1 C. pen.

Prin decizia penală nr. 396 din 12 decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că motivele invocate sunt neîntemeiate iar hotărârea este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat care, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 13 și 17 1 C. proc. pen., a cerut să se constate că, fiind medic de familie, nu are calitatea cerută de lege pentru a fi subiect al infracțiunilor pentru care a fost condamnat și, de urmare, achitarea sa, iar, în subsidiar, constatarea lipsei gradului de pericol social al infracțiunilor reținute conform art. 18 1 C. pen. și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului T.F.F. este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu. Așa cum rezultă din probele administrate, inclusiv declarațiile inculpatului, în perioada 20 ianuarie – 22 octombrie 2002, acesta a eliberat 40 certificate prenupțiale pentru care a încasat taxe între 500.000 lei și 650.000 lei. Încălcând metodologia de lucru prevăzută de Legea nr. 3/1978, inculpatul a eliberat certificatele prenupțiale fără să fi cerut efectuarea determinărilor de laborator, menționând, în schimb, în aceste înscrisuri, numere și date false ale buletinelor de analiză.

Persoanele interesate în obținerea acestor certificate au achitat sumele solicitate de inculpat, deși cei mai mulți știau că taxa este de 150.000 lei martorul C.N. confirmând și în fața instanței că pe ușa cabinetului era afișată ca taxă această sumă. Așadar, pretinzând sume de bani pentru eliberarea certificatelor prenupțiale prin încălcarea metodologiei legale (atestând în fals efectuarea analizelor de laborator și a concluziilor acestora), inculpatul T.F.F. a realizat, obiectiv și subiectiv și conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită.

Critica făcută de inculpat cu privire la greșita reținere a calității sale de funcționar, necesară subiectului activ al infracțiunii de luare de mită, ca, de altfel, și infracțiunii de fals intelectual, în raport de serviciul de medic de familie pe care îl îndeplinea și de prevederile art. 6 din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic (potrivit cărora medicul nu este funcționar public), nu este întemeiată. În același conținut inculpatul și-a formulat apărarea și în fața instanței de fond și a celei de apel, ambele înlăturând-o printr-o examinare pertinentă și judicioasă a înțelesului unor termeni sau expresii în legea penală în raport cu cel reglementat prin alte acte normative.

Înțelesul termenului de „funcționar” în legea penală, deci și în conținutul juridic al infracțiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., și art. 289 C. pen., este cel explicat prin art. 147 C. pen., cu trimitere la art. 145 C. pen., pentru a delimita sfera autorităților, instituțiilor și serviciilor de interes public și a persoanelor juridice în interesul sau sub autoritatea cărora persoana își îndeplinește însărcinarea. Ori, Cabinetul Medical Individual, formă de exercitare a profesiei de medic de către inculpat, prin care se asigură asistență medicală populației în baza unor raporturi contractuale cu C.A.S., este un serviciu de interes public și, de urmare, cel ce prestează această activitate, cu orice titlu, indiferent cum a fost investit, retribuit sau nu, este funcționar în sensul legii penale.

Nici critica privind neconstatarea existenței gradului de pericol social specific infracțiunii, conform art. 18 1 C. pen., nu este întemeiată. Fără îndoială că, prin modul și împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, între care prevalează menționarea în fals a unor date privind efectuarea analizelor de laborator și a concluziilor acestora, creându-se pericolul încheierii unor căsătorii de către persoane care nu erau apte din punct de vedere medical, cu toate consecințele ce ar fi putut să se producă, precum și multitudinea actelor medicale comise, faptele, în pluralitatea lor, prezintă gradul de pericol social specific infracțiunii. Recursul inculpatului T.F.F. este, însă, fondat pentru greșita individualizare a pedepsei stabilite pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.

Curtea apreciază că față de toate circumstanțele atenuante reținute justificat în cauză, se impune reducerea pedepsei în apropierea limitei prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., motiv pentru care se va admite recursul inculpatului și, casând hotărârile, se va proceda, în rejudecare la o nouă individualizare a pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.F.F. împotriva deciziei penale nr. 396 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel Suceava. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 304 din 14 septembrie 2005 a Tribunalului Suceava. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele aplicate în individualitatea lor, după cum urmează: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen. - 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26, raportat art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen. Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., de la un an închisoare la 5 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 5 luni închisoare, termen de în cercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2006.