ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1333/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1333/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 304 din 14
septembrie 2005, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul T.F.F.
- în baza art. 254 alin. (1) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen.,
raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la un an închisoare.
- în baza art. 289 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., srt.74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit.
e) C. pen., la 4 luni închisoare.
- în baza art. 26 C. pen., raportat
la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și
c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,
inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen
încercare stabilit conform art. 82 C. pen.
Au fost anulate certificatele
prenupțiale false.
A fost confiscată de la inculpat
suma de 4.950.000 lei, fiind respinsă cererea martorei C.S.M. privind
restituirea sumei de 600.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că
inculpatul T.F.F. este medic în comuna Păltinoasa, desfășurându-și activitatea
în cadrul cabinetului medical individual ce funcționează în incinta fostului dispensar
comunal.
Printre atribuțiile de serviciu, în
competența inculpatului intra și obligația de a elibera certificatele
prenupțiale, conform Legii nr. 3/1978.
Aceste înscrisuri, care dobândesc
caracter oficial după completarea formularelor conform rubricilor, semnarea lor
și ștampilarea de medic, trebuie eliberate conform legii și, firesc, trebuie să
reflecte realitatea, respectiv să fie emise după examinarea persoanelor în
cauză și proba analizelor de laborator pentru persoanele care nu sunt înscrise
pe lista de asigurați ai medicului respectiv (examen pulmonar – MRF și examen
sânge – VDRL).
Pentru acest serviciu se presupune o
taxă, al cărei cuantum este fixat de medic, conform ordonanței nr. 150/2002 și
care trebuie afișată pe ușa cabinetului și pentru încasarea căreia se
eliberează chitanță.
S-a stabilit prin cercetări că, în
perioada cuprinsă între 20 ianuarie 2002 – 22 octombrie 2002, inculpatul T.F.F.,
fără să respecte metodologia sus-menționată, a eliberat 40 certificate
prenupțiale, pe care a înscris, în fals, că solicitanții au efectuat analizele
de laborator și menționând numere fictive ale buletinelor de analiză și, la
fel, ale datelor de efectuare a acestora.
De la perechile de viitori soți, ori
rudele acestora care au solicitat eliberarea certificatelor prenupțiale, sus-numitul
inculpat a pretins sume cuprinse între 500.000 lei și 650.000.lei, deși conform
declarațiilor acestora, pe ușa cabinetului medicului era afișată taxa de
150.000 lei/certificat.
Aceste fapte și acte au fost
săvârșite în raport cu cererile numiților C.D.P. și C.N., M.N. și M.E., M.D. și
M.R., P.C. și P.M.S., N.C. și N.N., U.F. și U.G., O.G. și B.E.L., C.N. și C.G.A.,
M.V. și M.C., B.P.D. și B.M., B.V. și B.D., N.V. și N.I., G.G. și G.I., B.I. și
B.A.E., C.V. și C.A.A., A.V. și A.E., T.F.I. și T.L., C.I. și C.S.M., B.I.C. și
B.I.V., G.C. și G.E.A.
Toate certificatele prenupțiale au
fost folosite la oficiile de stare civilă pentru încheierea căsătoriilor.
Confiscând sumele de 4.950.000 lei
de la inculpat, instanța a avut în vedere diferența dintre taxa ce reprezintă
c/valoarea certificatelor prenupțiale și suma real încasată de acest.
Împotriva acestei hotărâri
inculpatul T.F.F. a declarat apel, criticând-o pentru greșita condamnare
întrucât pe de o parte, nu putea fi subiect activ al infracțiunilor reținute,
caracterizat prin calitatea de funcționar, pe care nu o avea, fiind medic de
familie iar, pe de altă parte, lipsește gradul de pericol social al acestor
infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 18
1
C. pen.
Prin decizia penală nr. 396 din 12
decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul
inculpatului, constatând că motivele invocate sunt neîntemeiate iar hotărârea
este legală și temeinică.
Decizia penală sus-menționată a fost
atacată cu recurs de către inculpat care, invocând cazurile de casare prevăzute
de art. 385
9
alin. (1) pct. 13 și 17
1
C. proc. pen., a
cerut să se constate că, fiind medic de familie, nu are calitatea cerută de
lege pentru a fi subiect al infracțiunilor pentru care a fost condamnat și, de
urmare, achitarea sa, iar, în subsidiar, constatarea lipsei gradului de pericol
social al infracțiunilor reținute conform art. 18
1
C. pen. și
achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
)
C. proc. pen.
Verificând hotărârea criticată pe
baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului T.F.F.
este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct.
14 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu.
Așa cum rezultă din probele
administrate, inclusiv declarațiile inculpatului, în perioada 20 ianuarie – 22
octombrie 2002, acesta a eliberat 40 certificate prenupțiale pentru care a
încasat taxe între 500.000 lei și 650.000 lei.
Încălcând metodologia de lucru
prevăzută de Legea nr. 3/1978, inculpatul a eliberat certificatele prenupțiale
fără să fi cerut efectuarea determinărilor de laborator, menționând, în schimb,
în aceste înscrisuri, numere și date false ale buletinelor de analiză.
Persoanele interesate în obținerea
acestor certificate au achitat sumele solicitate de inculpat, deși cei mai
mulți știau că taxa este de 150.000 lei martorul C.N. confirmând și în fața
instanței că pe ușa cabinetului era afișată ca taxă această sumă.
Așadar, pretinzând sume de bani
pentru eliberarea certificatelor prenupțiale prin încălcarea metodologiei
legale (atestând în fals efectuarea analizelor de laborator și a concluziilor
acestora), inculpatul T.F.F. a realizat, obiectiv și subiectiv și conținutul
constitutiv al infracțiunii de luare de mită.
Critica făcută de inculpat cu
privire la greșita reținere a calității sale de funcționar, necesară
subiectului activ al infracțiunii de luare de mită, ca, de altfel, și infracțiunii
de fals intelectual, în raport de serviciul de medic de familie pe care îl
îndeplinea și de prevederile art. 6 din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei
de medic (potrivit cărora medicul nu este funcționar public), nu este
întemeiată.
În același conținut inculpatul și-a
formulat apărarea și în fața instanței de fond și a celei de apel, ambele
înlăturând-o printr-o examinare pertinentă și judicioasă a înțelesului unor
termeni sau expresii în legea penală în raport cu cel reglementat prin alte
acte normative.
Înțelesul termenului de „funcționar”
în legea penală, deci și în conținutul juridic al infracțiunilor prevăzute de art.
254 C. pen., și art. 289 C. pen., este cel explicat prin art. 147 C. pen., cu
trimitere la art. 145 C. pen., pentru a delimita sfera autorităților, instituțiilor
și serviciilor de interes public și a persoanelor juridice în interesul sau sub
autoritatea cărora persoana își îndeplinește însărcinarea.
Ori, Cabinetul Medical Individual,
formă de exercitare a profesiei de medic de către inculpat, prin care se
asigură asistență medicală populației în baza unor raporturi contractuale cu C.A.S.,
este un serviciu de interes public și, de urmare, cel ce prestează această
activitate, cu orice titlu, indiferent cum a fost investit, retribuit sau nu,
este funcționar în sensul legii penale.
Nici critica privind neconstatarea
existenței gradului de pericol social specific infracțiunii, conform art. 18
1
C. pen., nu este întemeiată.
Fără îndoială că, prin modul și
împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, între care prevalează
menționarea în fals a unor date privind efectuarea analizelor de laborator și a
concluziilor acestora, creându-se pericolul încheierii unor căsătorii de către
persoane care nu erau apte din punct de vedere medical, cu toate consecințele
ce ar fi putut să se producă, precum și multitudinea actelor medicale comise,
faptele, în pluralitatea lor, prezintă gradul de pericol social specific
infracțiunii.
Recursul inculpatului T.F.F. este,
însă, fondat pentru greșita individualizare a pedepsei stabilite pentru
infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen.
Curtea apreciază că față de toate
circumstanțele atenuante reținute justificat în cauză, se impune reducerea
pedepsei în apropierea limitei prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.,
motiv pentru care se va admite recursul inculpatului și, casând hotărârile, se
va proceda, în rejudecare la o nouă individualizare a pedepsei pentru
infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
inculpatul T.F.F. împotriva deciziei penale nr. 396 din 12 decembrie 2005 a
Curții de Apel Suceava.
Casează hotărârea atacată precum și
sentința penală nr. 304 din 14 septembrie 2005 a Tribunalului Suceava.
Înlătură dispozițiile art. 33 lit.
a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele aplicate în individualitatea
lor, după cum urmează:
- un an închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) și c),
raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
- 4 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) și c), raportat
la art. 76 lit. c) C. pen.
- 2 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26,
raportat art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., coroborat cu
art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 74 lit. a) și c), raportat la art. 76 lit.
c) C. pen., de la un an închisoare la 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen., contopește pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 5 luni
închisoare.
În baza art. 81 C. pen., suspendă
condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 5 luni închisoare,
termen de în cercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen.,
atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale
hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea
din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1
martie 2006.