ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5702/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 mai 2004, reclamantul B.N. a solicitat obligarea pârâtului I.S.T.I.S. să-i recunoască dreptul la prima de 10% aferentă trimestrului IV din anul 2003 și trimestrului I din anul 2004 și să-i plătească acest drept bănesc prevăzut în O.U.G. nr. 123/2003. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este funcționar public și până la data de 20 noiembrie 2003 a îndeplinit funcția de șef al Centrului pentru testarea soiurilor Bragadiru; că, deși a primit calificativul „foarte bun”, nu a primit prima de 10%, desființarea centrului în care a activat datorându-se unei situații independente de voința sa.

Prin sentința civilă nr. 173/2005, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantului a fost admisă, reținându-se că refuzul pârâtului, exprimat prin adresa nr. 2484 din 4 mai 2004, este nejustificat, vătămând dreptul recunoscut reclamantului de art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2003. Instanța a precizat că reclamantul a continuat activitatea de organizare și testare a soiurilor, dar a asigurat și conservarea și gospodărirea judicioasă a patrimoniului centrului, iar împrejurarea că din luna ianuarie 2004 a lucrat la compartimentul horticol, nu poate fi reținută ca o activitate culpabilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, pârâtul, susținând, în esență, că: instanța a apreciat greșit că prin neacordarea premiului lunar de 10% i-a fost vătămat dreptul recunoscut reclamantului, de art. 34 alin. (1) din O.U.G.

nr. 123/2003, deoarece în trimestrul IV 2003 și trimestrul I 2004, acesta nu a mai desfășurat activitate specifică, nemaipunându-se problema realizării unor rezultate valoroase, avându-se în vedere împrejurarea că numitul L.V., cu care recurenta se află în litigiu, a distrus experiențele înființate în cadrul Centrului Bragadiru, astfel încât activitatea agricolă specifică a fost practic inexistentă, nemaiexistând teren pe care să-l lucreze; că nici un salariat din cadrul Centrului Bragadiru nu a primit premiul lunar, datorită faptului că nu au desfășurat activități care să se încadreze în prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 123/2003, începând cu trimestrul IV 2003; că, referitor la trimestrul I 2004, numai 25 de centre au primit premiul lunar, celelalte 15 centre neavând plan tematic pentru anul 2004; că după transferarea mijloacelor fixe la C.T.S.

Târgoviște, C.T.S. Bragadiru nu și-a mai desfășurat activitatea de testare a soiurilor; că textul art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2003 nu este imperativ, întrucât prevede că „premiile se pot acorda în cursul anului, funcționarilor publici care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase”; că solicitarea avizului prevăzut de art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 123/2003 se aplică numai în cazul alin. (2) al aceluiași articol din ordonanță. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul nu este fondat.

Prin decizia nr. 116 din 6 decembrie 2000, emisă de I.S.T.I.S., reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de șef serviciu, șef al Centrului pentru testarea soiurilor Bragadiru și prin deciziile nr. 39 din 15 iulie 2003 și nr. 74 din 25 iulie 2003 a fost eliberat din această funcție, fiind reîncadrat în funcția publică de execuție de consilier principal și numit responsabil al aceluiași centru teritorial. Prin decizia nr. 67 din 28 mai 2004, reclamantul a fost numit temporar, pe o perioadă de 6 luni, de la 1 iunie, până la 1 decembrie 2004, la Centrul pentru testarea soiurilor Târgoviște, cu mențiunea drepturilor salariale avute. C.T.S. Bragadiru este centru teritorial, fără personalitate juridică, aflat în structura I.S.T.I.S., instituție publică din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Pentru trimestrul IV 2003 și trimestrul I 2004, I.S.T.I.S. a respins cererea reclamantului, de acordare a premiului lunar prevăzut de art. 34 din O.U.G. nr. 123/2003, cu motivarea că, în perioada respectivă, C.T.S. Bragadiru nu a mai avut teren, iar personalul centrului nu a obținut rezultate care să poată fi apreciate ca valoroase. Conform dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2003, ordonatorii de credite vor acorda premii lunare în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții. Aceste premii se pot acorda în cursul anului funcționarilor publici care au realizat/participat direct la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase.

Activitatea reclamantului a fost evaluată prin acordarea calificativului „foarte bun”. Așa cum rezultă din rapoartele de evaluare, în trimestrul IV 2003, petentul și-a continuat activitatea de organizare și testare a soiurilor, asigurând și conservarea și gospodărirea patrimoniului. Prin adresa nr. 1356 din 13 mai 2003, recurenta a comunicat intimatului, că până la clarificarea situației juridice a terenului (litigiul cu L.V.), se pot înființa experiențele cu tomate, ardei, fasole la numărul de plante prevăzut în planul tematic pe anul 2003; că semințele, erbicidele procurate înainte de notificare, vor fi transferate la C.T.S. Târgoviște. Așadar, activitatea C.T.S. Bragadiru a continuat și după transferarea mijloacelor fixe, situație care rezultă și din conținutul adresei nr. 3716/2004 și al deciziei nr. 201 din 20 noiembrie 2003, astfel cum în mod judicios a reținut și instanța de fond.

În art. 3 din decizia nr. 201 din 20 noiembrie 2003 s-a prevăzut obligația personalului centrului de a proceda la predarea mijloacelor fixe conform listelor de inventar. În art. 1 al adresei nr. 3716/2004, recurentul menționează în mod expres că C.T.S. Bragadiru nu a fost desființat, decizia nr. 201 din 20 noiembrie 2003 nefiind o decizie de desființarea a centrului. Din tabelul nominal al funcționarilor publici care au beneficiat de premii lunare în trimestrul IV 2003, rezultă că din totalul de 105 funcționari publici, numai 3 funcționari publici nu au primit premiul lunar: reclamantul și referentul principal de la C.T.S. Bragadiru și un funcționar de la C.T.S. Tecuci, sancționat disciplinar.

Aceeași situație rezultă și din adresa nr. 6152/2004, înaintată de recurentă, Curții de Apel București, adresă avută în vedere de către instanță, la soluționarea cauzei. Din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că în trimestrul IV 2003 și trimestrul I 2004, recurentul în mod nejustificat a refuzat să acorde reclamantului, premiul lunar prevăzut de dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.U.G.

nr. 123/2003, întrucât acesta și-a continuat activitatea și a obținut din partea pârâtului, calificativul „foarte bun” și notele finale de 3,73 și 3,99, pentru perioada 15 iulie 2003 - 1 decembrie 2003 și 1 ianuarie - 1 decembrie 2004, note superioare celei de 3,60 acordată în perioada 1 decembrie 2002 - 15 iulie 2003. Aceste aprecieri reprezintă recunoașterea din partea recurentului, a faptului că intimatul a participat direct la obținerea unor rezultate valoroase în activitate, motiv pentru care se impunea acordarea premiului lunar pentru perioada trimestrul IV 2003 - trimestrul I 2004, fiind întrunite cerințele art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2003. Instanța de fond a reținut corect aceste situații, cât și faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 34 alin. (3) din O.U.G.

nr. 123/2003, având în vedere că nu a fost solicitat avizul organizației sindicale sau al reprezentanților funcționarilor publici. Din această perspectivă nu este reală susținerea recurentului, în sensul că alin. (3) al art. 34 se aplică numai în cazul prevăzut de alin. (2) al aceluiași articol, întrucât textul legal nu face nici o distincție în acest sens. Cât privește împrejurarea că din luna ianuarie 2004, reclamantul a lucrat la un alt compartiment al Institutului, nu poate fi reținută ca o situație negativă care să conducă la neacordarea premiului intimatului, în primul trimestru al anului 2004, în măsura în care pârâtul a apreciat ca fiind foarte bună activitatea acestuia, iar mutarea personalului centrului s-a decis în luna mai 2004, deși erau cunoscute din anul anterior, dificultățile apărute în activitatea centrului, ca urmare a litigiului cu numitul L.V.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.S.T.I.S. împotriva sentinței civile nr. 173 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă pe recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant B.N., suma de 15.000.000 lei vechi, cheltuieli de judecată în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.