ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5334/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul B.T. a chemat în

judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând

instanței ca, în contradictoriu cu acesta, să dispună anularea Ordinului

ministrului nr. 304/2004 și obligarea pârâtului, la restituirea drepturilor

salariale, în cuantum de 20% din salariul cumulat pe 3 luni, pe care în mod

nejustificat nu i l-a acordat și să i se radieze sancțiunea din cazierul

administrativ al funcționarului public.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în urma controlului efectuat de inspectori din cadrul Corpului de

control al ministrului agriculturii, a fost chemat în fața comisiei de

disciplină, fără a i se întocmi proces-verbal de constatare deficiențe, pe care

să-l semneze și după caz, să-l conteste eventual.

A mai arătat că nu i-au fost luate

în considerare actele depuse în susținerea nevinovăției sale și nu au fost

respectate prevederile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003, privind

organizarea și funcționarea comisiilor paritare din cadrul instituțiilor

publice.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 111 din 9 august

2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, în sensul anulării Ordinului nr.

304/2005, emis de pârât. Totodată, a dispus restituirea drepturilor salariale

reținute, în cuantum de 20% din salariul cumulat al reclamantului, pe o

perioadă de 3 luni și radierea sancțiunii din cazierul administrativ al

acestuia.

Pentru a pronunța o astfel de

sentință, instanța a reținut că ordinul atacat cuprinde doar temeiul legal în

baza căruia s-a aplicat sancțiunea, nu și celelalte prevederi ale art. 35 alin.

(2) lit. a), b), c), e) și f) din H.G. nr. 1210/2003, or, chiar în ipoteza în

care raportului comisiei ar acoperi lipsa acestora, tot lipsesc două elemente

esențiale, respectiv termenul de contestare a sancțiunii și instanța

competentă, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Nemulțumit de hotărârea pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale a declarat recursul de față, invocând în drept prevederile art. 304 și

304

1

C. proc. civ. și criticând sentința instanței de fond, pentru

nelegalitate și netemeinicie, ca și pentru greșita aplicare a legii.

În esență, în cuprinsul motivelor de

recurs, recurentul-pârât a arătat că urmare a constatărilor Corpului de control

al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, ce a efectuat un

control la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova, unde

reclamantul-intimat îndeplinea funcția de director executiv adjunct, s-a

întocmit Nota nr. 40201/2004. Pe baza acestei sesizări, Comisia de disciplină a

desfășurat procedura de audiere a reclamantului-intimat, conform H.G. nr.

1210/2003.

S-a mai arătat că în sarcina

reclamantului-intimat s-a reținut că a semnat un număr de 11 contracte de

achiziții publice, fără ca societățile cărora li s-au atribuit respectivele

contracte, să fi constituit garanția de bună execuție a lucrării, fiind,

astfel, încălcate prevederile art. 50 din H.G. nr. 461/2001.

Recurentul-pârât a mai susținut că

în baza probelor administrate, a cercetării administrative efectuate privitor

la faptele sesizate, comisia de disciplină a considerat că vinovăția pentru

toate neregulile constatate aparține reclamantului, astfel că în conformitate

cu prevederile art. 65 și 66 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 32 și 33 din

H.G. nr. 1210/2003, s-a propus aplicarea sancțiunii, constând în diminuarea

drepturilor salariale cu 20%, pe o perioadă de 3 luni, sancțiune aplicată cu

respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (6) din H.G. nr. 1210/2003.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza, în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu prevederile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., ca și prin prisma criticilor recurentei, Înalta Curte de Casație

și Justiție reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și

urmează a fi menținută, pentru următoarele considerațiuni.

Ordinul nr. 304 din 25 noiembrie

2004, privind sancționarea reclamantului-intimat, emis de ministrul

agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, este în mod neechivoc, astfel

cum rezultă din preambulul său, întemeiat și pe prevederile H.G. nr. 1210/2003,

recurentul însuși menționând, de altfel, că s-au respectat prevederile art. 35

din cuprinsul acestui act normativ în aplicarea sancțiunii menționate, constând

în diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului-intimat, în cuantumul sus

arătat.

După cum în mod corect a reținut și

instanța de fond, Ordinul nr. 304 din 25 noiembrie 2004 a fost emis cu

încălcarea legii, respectiv a prevederilor art. 35 alin. (2) din H.G. nr.

1210/2003. Conform acestui text de lege, sub sancțiunea nulității absolute,

actul administrativ de sancționare trebuie să cuprindă obligatoriu, descrierea

faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din

procesul-verbal al comisiei de disciplină, motivele pentru care au fost

înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării

disciplinare, temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică,

termenul în care aceasta poate fi contestată și în fine, instanța competentă la

care poate fi contestată sancțiunea.

Din examinarea ordinului atacat,

este evident că aceste prevederi legale, prevăzute sub sancțiunea nulității, nu

se regăsesc, unele deloc, iar altele menționate într-o formă atipică,

indirectă, respectiv prin referire la raportul comisiei, de asemenea menționat

în preambulul ordinului, fiind, astfel, juste aprecierile instanței de fond.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că

toate criticile formulate de recurentul-pârât sunt neîntemeiate, astfel că în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat, cu

consecința menținerii hotărârii legale pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței

civile nr. 111 din 9 august 2005, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2005.