ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5334/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.T. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu acesta, să dispună anularea Ordinului ministrului nr. 304/2004 și obligarea pârâtului, la restituirea drepturilor salariale, în cuantum de 20% din salariul cumulat pe 3 luni, pe care în mod nejustificat nu i l-a acordat și să i se radieze sancțiunea din cazierul administrativ al funcționarului public. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma controlului efectuat de inspectori din cadrul Corpului de control al ministrului agriculturii, a fost chemat în fața comisiei de disciplină, fără a i se întocmi proces-verbal de constatare deficiențe, pe care să-l semneze și după caz, să-l conteste eventual.

A mai arătat că nu i-au fost luate în considerare actele depuse în susținerea nevinovăției sale și nu au fost respectate prevederile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor paritare din cadrul instituțiilor publice. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 111 din 9 august 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, în sensul anulării Ordinului nr. 304/2005, emis de pârât. Totodată, a dispus restituirea drepturilor salariale reținute, în cuantum de 20% din salariul cumulat al reclamantului, pe o perioadă de 3 luni și radierea sancțiunii din cazierul administrativ al acestuia. Pentru a pronunța o astfel de sentință, instanța a reținut că ordinul atacat cuprinde doar temeiul legal în baza căruia s-a aplicat sancțiunea, nu și celelalte prevederi ale art. 35 alin. (2) lit. a), b), c), e) și f) din H.G.

nr. 1210/2003, or, chiar în ipoteza în care raportului comisiei ar acoperi lipsa acestora, tot lipsesc două elemente esențiale, respectiv termenul de contestare a sancțiunii și instanța competentă, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Nemulțumit de hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a declarat recursul de față, invocând în drept prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ. și criticând sentința instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie, ca și pentru greșita aplicare a legii. În esență, în cuprinsul motivelor de recurs, recurentul-pârât a arătat că urmare a constatărilor Corpului de control al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, ce a efectuat un control la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Prahova, unde reclamantul-intimat îndeplinea funcția de director executiv adjunct, s-a întocmit Nota nr. 40201/2004.

Pe baza acestei sesizări, Comisia de disciplină a desfășurat procedura de audiere a reclamantului-intimat, conform H.G. nr. 1210/2003. S-a mai arătat că în sarcina reclamantului-intimat s-a reținut că a semnat un număr de 11 contracte de achiziții publice, fără ca societățile cărora li s-au atribuit respectivele contracte, să fi constituit garanția de bună execuție a lucrării, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 50 din H.G. nr. 461/2001. Recurentul-pârât a mai susținut că în baza probelor administrate, a cercetării administrative efectuate privitor la faptele sesizate, comisia de disciplină a considerat că vinovăția pentru toate neregulile constatate aparține reclamantului, astfel că în conformitate cu prevederile art. 65 și 66 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 32 și 33 din H.G.

nr. 1210/2003, s-a propus aplicarea sancțiunii, constând în diminuarea drepturilor salariale cu 20%, pe o perioadă de 3 luni, sancțiune aplicată cu respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (6) din H.G. nr. 1210/2003. Recursul este nefondat. Examinând cauza, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., ca și prin prisma criticilor recurentei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și urmează a fi menținută, pentru următoarele considerațiuni. Ordinul nr. 304 din 25 noiembrie 2004, privind sancționarea reclamantului-intimat, emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, este în mod neechivoc, astfel cum rezultă din preambulul său, întemeiat și pe prevederile H.G.

nr. 1210/2003, recurentul însuși menționând, de altfel, că s-au respectat prevederile art. 35 din cuprinsul acestui act normativ în aplicarea sancțiunii menționate, constând în diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului-intimat, în cuantumul sus arătat. După cum în mod corect a reținut și instanța de fond, Ordinul nr. 304 din 25 noiembrie 2004 a fost emis cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003.

Conform acestui text de lege, sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare trebuie să cuprindă obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare, temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care aceasta poate fi contestată și în fine, instanța competentă la care poate fi contestată sancțiunea. Din examinarea ordinului atacat, este evident că aceste prevederi legale, prevăzute sub sancțiunea nulității, nu se regăsesc, unele deloc, iar altele menționate într-o formă atipică, indirectă, respectiv prin referire la raportul comisiei, de asemenea menționat în preambulul ordinului, fiind, astfel, juste aprecierile instanței de fond.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că toate criticile formulate de recurentul-pârât sunt neîntemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii legale pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 111 din 9 august 2005, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.