ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5240/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, la data de

19 ianuarie 2005, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Timișoara, să se

constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 1585 din 16 decembrie 2004, emis de

prima pârâtă și să-i fie restabilite drepturile sale salariale inițiale. În

subsidiar, reclamantul a solicitat anularea ordinului de sancționare sus-menționat

și raportul nr. 314/2004, întocmit de Comisia de Disciplină din cadrul

Autorității Naționale a Vămilor, cu acordarea drepturilor salariale avute

anterior sancționării, precum și cheltuieli de judecată.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a arătat, în esență, că Ordinul nr. 1585 din 16 decembrie 2004, contestat, nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003

privind organizarea și funcționarea Comisiilor de disciplină și a Comisiilor

paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, necuprinzând

motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale și nici descrierea

faptei.

Prin sentința civilă nr. 94 din 16

martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamant și, constatând nulitatea

absolută a ordinului contestat, a obligat pârâtele la restabilirea drepturilor

salariale inițiale ale reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că actul administrativ de sancționare

contestat nu cuprinde motivele pentru care apărările reclamantului au fost

înlăturate în timpul cercetării disciplinare prealabile, împrejurare care, în

conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003,

atrage sancționarea nulității absolute a actului administrativ astfel emis.

Considerând-o netemeinică și

nelegală, împotriva acestei soluții, a declarat recurs, pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Timișoara, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În recurs se susține, în esență, că

în activitatea desfășurată de contestator, în calitate de consilier vamal, au

existat deficiențe care au fost depistate de o echipă de control care a propus

sancționarea disciplinară a acestuia.

Recursul este nefondat.

În calitatea sa de funcționar public

de execuție în cadrul Biroului Vamal Jimbolia, la data de 25 august 2004, C.N.

a înregistrat un tranzit în registrul de evidență la import, respectiv importul

unui autoturism A. de către un cetățean român.

Ulterior, o echipă de control a

considerat că intimatul a eliberat autoturismul nevămuit, fără emiterea

adeverinței de reținere a bunurilor, precum și fără a fi preluat în custodie,

cu garantarea drepturilor vamale de import.

Ca urmare, a fost sesizată Comisia

de disciplină și s-a emis Ordinul nr. 1585 din 16 decembrie 2004, prin care

C.N. a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5%, pe timp de o

lună.

Reclamantul a invocat nulitatea

absolută a acestui act, susținere reținută de instanța de fond.

În conformitate cu prevederile art.

33 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea

Comisiilor de disciplină și a Comisiilor paritare din cadrul autorităților și

instituțiilor publice, ordinul trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost

îndepărtate apărările funcționarului public în fața Comisiei de disciplină,

precum și descrierea faptei. În cazul în speță au fost încălcate aceste

dispoziții, descrierea faptei fiind foarte lapidară.

Hotărârea instanței de fond fiind

legală și temeinică, recursul declarat de Direcția Regională Vamală Timișoara

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Timișoara,

împotriva sentinței civile nr. 94 din 16 martie 2005 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.