ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 600/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 920 din 28 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3642/2005, s-a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., ca nefondată. În baza art. 174 – art. 175 lit. a) și i) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A., la 18 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 112 lit. e) și art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a computat durata arestării preventive a inculpatului de la 3 februarie 2004 până la 28 iunie 2005. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a constatat că D.E.C. și C.A.S. București nu s-au constituit părți civile. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 17.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 400.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Instanța de judecată a reținut că cetățeanul turc S.A., aflat în tranzit pe teritoriul României, a încercat să părăsească în mod fraudulos țara, pentru a se stabili în occident. În acest scop a luat legătura cu D.E.H., care îi putea facilita această operațiune, predându-i suma de 5000 Euro. Întrucât acesta nu și-a respectat promisiunea făcută, inculpatul l-a somat de mai multe ori să-i restituie banii, deplasându-se la domiciliul său, unde i-a lăsat un bilet de amenințare.

La data de 30 ianuarie 2004, inculpatul a așteptat victima în apropierea casei și când s-au întâlnit, după o scurtă ceartă, i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit, producându-i leziuni în zona toracelui, care au afectat inima și plămânul stâng, cauzându-i moartea. Situația de fapt s-a stabilit pe baza proceselor-verbale și a planșelor foto întocmite de organele de urmărire penală, raportului de expertiză medico-legală și celelalte acte medicale, declarațiilor martorilor și proceselor-verbale de confruntare. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere pericolul social concret al faptei, determinat de condițiile în care s-a produs, modalitatea de realizare a omorului și persoana inculpatului, care are patru copii minori, iar anterior a mai fost condamnat pentru fapte de violență în Turcia.

Inculpatul S.A. a formulat apel împotriva acestei hotărâri, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul a criticat sentința pentru greșita condamnare, arătând că nu a comis fapta de omor, nefiind prezent la locul faptei în ziua respectivă. În concluzie, a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În cazul nereținerii primului motiv de apel, a cerut redozarea pedepsei, în sensul reducerii. Apelul nu este fondat. Curtea, examinând sentința criticată, sub aspectul motivelor invocate și a celorlalte temeiuri de fapt și de drept, a constatat că este legală și temeinică. Din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, reconfirmate în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că între inculpat și victimă a existat o stare conflictuală care a provocat reacția violentă a acestuia.

Împrejurările anterioare producerii omorului menționate mai sus, rezultă din declarațiile martorilor D.A., D.E.C., C.F. și B.N. Referitor la data când s-a săvârșit omorul, martorul B.N. a declarat că l-a observat pe inculpat în apropierea locuinței victimei, pe care a avertizat-o despre acest fapt, iar după ce D.E.H. a ieșit în stradă, soția sa l-a urmat și l-a găsit căzut la pământ cu răni grave. În condițiile în care există doi martori care au asistat la conflictul dintre inculpat și victimă, în cursul căruia s-au exercitat actele de violență prin folosirea unui cuțit, susținerile inculpatului că nu s-a aflat la locul faptei și nu a comis infracțiunea, nu sunt fondate. Referitor la cuantumul pedepsei, care este orientat spre minimul prevăzut de lege, s-a constatat că a fost corect stabilit, avându-se în vedere toate împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului, care este cunoscut ca o fire violentă.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 812/ A din 25 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S.A. împotriva sentinței penale nr. 920 din 28 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală. A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost computată prevenția pentru acesta de la 3 februarie 2004 la zi. Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul S.A. Prin motivele de recurs, susținute oral, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând practic criticile susținute în apel.

Astfel, inculpatul a susținut că nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele sale personale. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18, referitor la comiterea unei grave erori de fapt, și, respectiv, art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de inculpatul S.A. și prin prisma cazurilor de casare menționate, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, situațiile instanței de fond și a celei de apel fiind legale și temeinice.

Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că în vara anului 2003, intenționând să ajungă fraudulos în Germania, inculpatul a intrat, legal, în România, unde, prin intermediul unor conaționali, rămași neidentificați, a intrat în legătură cu victima D.E.H., care s-a angajat, în schimbul sumei de 5000 Euro să îl ajute să tranziteze, ilegal, teritoriul Ungariei și Austriei. După încercarea nereușită de tranzit a graniței după o ședere îndelungată în București a inculpatului și după achitarea sumei de 5000 Euro victimei, inculpatul în seara zilei de 27 ianuarie 2004, s-a deplasat la domiciliul victimei și pentru că nu a găsit-o acasă a lăsat un mesaj scris de amenințare. Biletul a fost lăsat soacrei victimei, martora D.A.

Ulterior, în dimineața zilei de 30 ianuarie 2004, inculpatul s-a deplasat în apropierea domiciliului victimei, observând zona câteva ore, împrejurare în care a fost observat de martorii D.E.C., C.F. și B.N. Victima a luat legătura cu inculpatul după ce a fost anunțată de martorul B.N., iar între cei doi a avut loc o discuție pe un ton ridicat. Datorită acestui fapt, martora D.E.C. s-a îndreptat înspre cei doi iar la un moment dat victima a căzut la pământ și pentru că sângera, l-a transportat la spital. Între timp inculpatul părăsise locul faptei. Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne și externe, consecutive unor plăgi toracice penetrante cu intersectarea cordului, pulmonului stâng și vaselor pulmonare stângi.

S-a mai constatat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit și că între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Apărarea inculpatului, că nu a comis fapta a fost corect înlăturată de instanța de fond, necoroborându-se cu nici una din probele administrate în cauză. Se relevă, astfel, existența unei relații încordate între părți, consecință a neînțelegerilor de ordin financiar. Din probele administrate în cauză reiese că inculpatul, anterior comiterii faptei, a atenționat-o pe victimă în legătură cu eventualele consecințe care pot decurge din nerespectarea obligațiilor asumate, atenționare făcută în scris, că a fost văzut în mod repetat purtând asupra sa un cuțit, iar în momentul premergător faptei a fost văzut la fața locului în prezența victimei.

Este mai presus de orice îndoială că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, astfel că în mod corect acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii. Rezultă că în cauză nu s-a comis o gravă eroare de fapt, în sensul prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., situația de fapt, astfel cum a fost corect reținută, nefiind în contradicție cu probele administrate în cauză. Înalta Curte constată că nici cel de-al doilea motiv de recurs, susținut în subsidiar de inculpat nu este fondat.

Pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, faptă care a avut ca urmare suprimarea vieții victimei, anterior menționate (pe fondul unei stări conflictuale, inculpatul a premeditat comiterea faptei, pe care a săvârșit-o în loc public), prin aplicarea de lovituri repetate cu cuțitul în zone vitale, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat în Turcia pentru infracțiunea de violență, și care, în pofida probelor care demonstrează vinovăția sa, inculpatul a negat comiterea faptei. În aceste condiții, pedeapsa aplicată, orientată spre minimul special prevăzut de lege, corespunde dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Se va computa prevenția la zi pentru inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 812/ A din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 3 februarie 2004 la 31 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2006.