ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3238/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3238/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 11 mai 2004, reclamantul T.M. a chemat în judecată pe pârâtul
Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea acestuia să-i acorde
drepturile de care a fost privat, respectiv pensie pentru gradul de colonel, având
în vedere că în armată era căpitan încadrat pe funcția de locotenent colonel;
acordarea Ordinului Meritul Militar clasa I-a și despăgubiri materiale de
10.000 Euro (salarii), pentru cei 59 de ani de persecuție politică.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a precizat că după absolvirea Școlii Militare și primirea gradului
de sublocotenent a fost repartizat la diferite regimente, fiind ținut în acest
grad timp de 3 ani, deși Statutul Corpului Ofițerilor prevedea o durată de 2
ani; că nu a primit gradul de locotenent, după apariția Decretului nr.
1218/1949, decât în anul 1959, deși U.M. nr. 2405 Pitești i-a comunicat că a
fost avansat locotenent major la 28 decembrie 1949; că avansarea la gradul de
căpitan s-a făcut cu depășirea limitei de timp din motive de origine socială și
pentru că nu aderase la P.C.R.; că nu i-au fost repartizate, din aceleași
motive, locuințe corespunzătoare; că a fost îndepărtat din armată, înainte de a
împlini vechimea de 15 ani, astfel încât nu i s-a acordat pensie militară,
Ordinul Meritul Militar și nici nu a putut să mai urmeze o facultate, datorită
depășirii vârstei necesare; că la stabilirea pensiei nu i s-a luat în calcul
vechimea din armată.
Prin sentința civilă nr.
200/2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios
administrativ, acțiunea a fost respinsă, ca tardivă, față de dispozițiile art.
5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a
arătat că nu s-a respectat „procedura de înmânare a întâmpinării formulate de
pârât”; că pârâtul a invocat situații inexistente; că nu s-au analizat cu
atenție actele depuse de reclamant; că a expediat scrisori către Președintele
țării, Parlament, Primul Ministru, către unii senatori și miniștri, privind
atitudinea pârâtului descrisă în amănunțime.
Recurentul nu a criticat
sentința în ce privește tardivitatea acțiunii, singurul aspect care poate fi
analizat în prezentul recurs.
Din actele dosarului rezultă
că pârâtul a răspuns petițiilor reclamantului, cu adresa din data de 15 martie
Aceasta poate fi apreciată ca un refuz de rezolvare a unei cereri
referitoare la un drept recunoscut de lege, petentului, potrivit art. 1 din
Legea nr. 29/1990.
Față de data de 15 martie
2002, reclamantul, formulând acțiunea la data de 11 mai 2004, a depășit
termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind sesizarea
instanței.
Pentru aceste considerente,
recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de
ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul T.M. împotriva sentinței civile nr. 200 din 4 octombrie 2004 a
Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 mai 2005.