ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3238/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 mai 2004, reclamantul T.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea acestuia să-i acorde drepturile de care a fost privat, respectiv pensie pentru gradul de colonel, având în vedere că în armată era căpitan încadrat pe funcția de locotenent colonel; acordarea Ordinului Meritul Militar clasa I-a și despăgubiri materiale de 10.000 Euro (salarii), pentru cei 59 de ani de persecuție politică. În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că după absolvirea Școlii Militare și primirea gradului de sublocotenent a fost repartizat la diferite regimente, fiind ținut în acest grad timp de 3 ani, deși Statutul Corpului Ofițerilor prevedea o durată de 2 ani; că nu a primit gradul de locotenent, după apariția Decretului nr. 1218/1949, decât în anul 1959, deși U.M.

nr. 2405 Pitești i-a comunicat că a fost avansat locotenent major la 28 decembrie 1949; că avansarea la gradul de căpitan s-a făcut cu depășirea limitei de timp din motive de origine socială și pentru că nu aderase la P.C.R.; că nu i-au fost repartizate, din aceleași motive, locuințe corespunzătoare; că a fost îndepărtat din armată, înainte de a împlini vechimea de 15 ani, astfel încât nu i s-a acordat pensie militară, Ordinul Meritul Militar și nici nu a putut să mai urmeze o facultate, datorită depășirii vârstei necesare; că la stabilirea pensiei nu i s-a luat în calcul vechimea din armată. Prin sentința civilă nr. 200/2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, ca tardivă, față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat că nu s-a respectat „procedura de înmânare a întâmpinării formulate de pârât”; că pârâtul a invocat situații inexistente; că nu s-au analizat cu atenție actele depuse de reclamant; că a expediat scrisori către Președintele țării, Parlament, Primul Ministru, către unii senatori și miniștri, privind atitudinea pârâtului descrisă în amănunțime. Recurentul nu a criticat sentința în ce privește tardivitatea acțiunii, singurul aspect care poate fi analizat în prezentul recurs. Din actele dosarului rezultă că pârâtul a răspuns petițiilor reclamantului, cu adresa din data de 15 martie 2002. Aceasta poate fi apreciată ca un refuz de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, petentului, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Față de data de 15 martie 2002, reclamantul, formulând acțiunea la data de 11 mai 2004, a depășit termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind sesizarea instanței. Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinței civile nr. 200 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.