ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2736/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Mureș la data de 29 aprilie 2002, astfel cum a fost precizată la data de 29 mai 2002, reclamanta S.I.F. M. SA, a solicitat, în contradictoriu cu SC G. SA: - constatarea nulității absolute a prevederilor art. 5 din A.C. al SC G. SA, în temeiul art. 948, 966 și 968 C. civ.; - constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. societății pârâte din 12 noiembrie 1999, în temeiul art. 131 alin. (2) din l egea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003; - anularea hotărârii generale a acționarilor sc g. sa, ordinare și extraordinare, din data de 27 martie 2002, în temeiul art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,republicată, astfel cum a fost modificată și completată.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 3122, pronunțată la data de 3 decembrie 2003, în dosarul nr. 5470/2003, a respins excepția tardivității cererilor privind constatarea nulității A.G.A. nr. 7 din 12 noiembrie 1999 și a art. 5 din A.C. invocate de pârâtă și, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dreptul la acțiune al reclamantei este imprevizibil, față de motivele de nulitate absolută invocate în susținerea menționatelor cereri, și având în vedere că dispozițiile Legii nr. 31/1990, permit posibilitatea unor limitări, asemeni celor criticate, prin voința acționarilor și că, în speță, repartizarea dividendelor și a dreptului de vot s-a făcut în limitele stabilite prin A.C., a apreciat că hotărârea nr. 7 din 12 noiembrie 1999; art. 5 din A.C., astfel cum a fost modificat prin această hotărâre și hotărârile A.G.A., ordinară și extraordinară, din 27 martie 2002, sunt legale.

Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Târgu-Mureș, prin decizia nr. 86, pronunțată la data de 6 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a considerat că, în speță, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990, în redactarea în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.A. nr. 7 din 12 noiembrie 1999, prin care s-au adus modificări art. 5 din A.C., în condițiile prevăzute de art. 101 și art. 67 alin. (2), nu cele ale Legii nr. 161/2003, care nu poate dispune decât pentru viitor și că apelanta reclamantul nu a adus nici o critică concretă hotărârilor luate de A.G.A.

în ședința ordinară și extraordinară din 27 martie 2002. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând motivele, prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de constatare a nulității absolute a prevederilor art. 5 din actul constitutiv al SC G. SA este dată cu încălcarea art. 948, art. 966, art. 968 C. civ., raportate la art. 41 din C.R., întrucât știrbirea dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute la sus arătata societate, prin modificările aduse acestui articol, constituie o cauză imorală și art. 94 din Legea nr. 31/1990 și cu greșita aplicare a art. 67 alin. (2) și art. 101 din Legea nr. 31/1990, instanța de apel ignorând înscrisurile depuse în probațiune la dosar: decizia civilă nr. 9014/ R din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, în soluționarea recursului declarat împotriva încheierii judecătorului delegat nr. 3645 din 9 septembrie 2003, pe care a confirmat-o; certificatul constatator nr. 2812 din 6 aprilie 2004, eliberat de O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Mureș; copiile anexei I din Bilanțul contabil al SC G. SA din 31 decembrie 1999 și din 31 decembrie 2000 și calculul efectuat de apelantă spre evidenția numărul de repartizare a profitului acestei societăți în anii 1999-2000. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind nefondate criticile invocate în susținerea acestei cereri. Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că modificările aduse art. 5 al A.C. al SC G. SA, privind dreptul la vot al acționarilor și participarea lor la beneficiul anual sub formă de dividende au fost adoptate urmare a voinței societare majoritare cu respectarea prevederilor art. 101 și art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, derogatoare de la regula instituită prin art. 94 din evocatul act normativ, fără ca prin aceasta să fie afectat dreptul de proprietate al S.I.F.

M. asupra acțiunilor pe care aceasta le deține la societatea pârâtă, situație ce exclude incidența art. 948, 966 și 968 C. civ. Din această perspectivă, criticile invocate în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu se justifică, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor incidente în speță. Cum spre a putea obține modificarea unei decizii în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca instanța să nu se fi pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate iar aceasta să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții prevăzute a fi cumulativ întrunite, și cum înscrisurile evocate de recurentă în susținerea precizatului motiv de recurs, nu îndeplinesc această din urmă condiție, rezultă că nici criticile invocate spre a-l susține nu pot fi primite.

Așa fiind, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. București, împotriva deciziei nr. 86/ A din 6 mai 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.