ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2484/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2249 din 1 octombrie 2003, Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei S.I.F. M. SA, invocată de pârâta SC G. SA Târnăveni, a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA și a anulat hotărârile nr. 1-6 ale A.G.A. pârâtei SC G. SA din 31 martie 2005, publicate în M. Of. al României nr. 1058 din 6 mai 2003, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că potrivit contractului de administrare de investiții încheiat între S.I.F. M. SA și S.M.I. SA, S.M.I. SA este îndreptățită să reprezinte legal S.I.F.

M. SA, inclusiv în fața instanțelor judecătorești, de astfel și O.G. nr. 26/2002 aprobată prin Legea 513/2002, recunoscând dreptul de reprezentare în justiție a societăților de administrare a investițiilor. Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că reclamantul are calitatea de acționar la SC G. SA Târnăveni, deținând acțiuni cu o pondere de 13,717% din capitalul social însă la A.G.O.A. din 31 martie 2003 nu i s-a recunoscut mandatul de reprezentare, astfel că reclamantul nu și-a putut exercita dreptul la vot cu privire la ordinea de zi a adunării.

Tribunalul a mai argumentat că potrivit art. 124 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu se cere existența unei procuri autentice pentru reprezentarea acționarului în adunarea generală, fiind suficientă o procură scrisă, precum și că reprezentantul legal al unei persoane juridice poate delega atribuțiile sale de reprezentare în cadrul adunării, prin urmare, în speță a fost încălcat dreptul de a vota al reclamantului prin D.M., împuternicit legal potrivit mandatului nr. 721 din 20 martie 2003. Ca atare, hotărârile adunării generale luate prin excluderea de la vot a acționarilor cu acest drept sunt lovite de nulitate absolută, fiind încălcate norme de ordine publică. Împotriva acestei sentințe pârâta a formulat calea de atac a recursului, calificată ca apel prin încheierea nr. 1229 din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Soluționând apelul declarat de pârâta SC G. SA prin administrator SC M.A. SRL, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 143/ A din 21 septembrie 1994, a respins apelul ca nefondat. În considerentele acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că nu se contestă de către apelanta pârâtă faptul că S.M.I. SA are calitatea de administrator al S.I.F. M. SA și că în această calitate o poate reprezenta în adunările generale la societățile comerciale unde este acționar. Pornind de la acest aspect recunoscut de pârâtă instanța de apel a analizat doar valabilitatea mandatului emis pe numele domnului D.M. (act aflat la dosar fond), constatând că acesta a fost emis de SC S.M.I.

SA de administrare a S.I.F. M., societate care este mandatară în baza contractului de mandat depus la dosar fond, fiind vorba practic de un mandat în scopul administrării profitului de active financiare al mandantei și exercitarea oricăror activități auxiliare și adiacente scopului propus. Astfel, cât timp dl. D.M. este recunoscut ca reprezentant legal al S.M.I. SA, având mandat acordat de directorul general al S.M.I. SA, care avea dreptul să-și delege atribuțiile de reprezentare, soluția instanței de fond a fost validată de instanța de control judiciar în întregul său. Încălcându-se dreptul mandatarului legal de a-și exercita dreptul la vot, corect a procedat instanța de fond, anulând hotărârile adunării generale din 31 martie 2003, s-a conchis prin decizia curții de apel.

La data de 10 noiembrie 2004, pârâta SC G. SA Târnăveni prin administrator SC M.A. SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile formulate vizează pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta dezvoltând motivele, după cum urmează: Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile cuprinse în art. 124 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 republicată și art. 71 alin. (1) din același act normativ. Potrivit interpretării susținute de recurenta pârâtă, a prevederilor acestor articole, instanța de apel ar fi trebuit să constate că mandatul 721 din 20 martie 2003 emis pe numele D.M.

și este valabil, întrucât Președintele – Director General al S.M.I. SA nu a indicat în acest mandat calitatea d-lui D.M., precum și că mențiunea „emiterea mandatului s-a efectuat în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 republicată” presupune că administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea pot transmite acest drept dacă această facultate li s-a acordat în mod expres, respectiv fie prin actul de constituire, fie printr-o hotărâre a adunării generale, ceea ce în speță nu se regăsește în termenii mandatului și nici nu s-au făcut dovezi în acest sens. Recurenta a subliniat că singurul reprezentant legal al S.M.I. este președintele-director general, care avea dreptul să-și delege atribuțiile de reprezentare, dar numai în condițiile art. 71 alin. (1) din Legea 31/1990, astfel că lipsa mențiunii calității d-lui D.M.

cât și lipsa delegării de reprezentare exprese a administratorului în modalitățile mai sus arătate, conduc la concluzia existenței unui mandat nevalabil de reprezentare în adunarea generală a d-lui D.M., împrejurare față de care se impune admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul desființării sentinței instanței de fond, cu respingerea ca nefondată a cererii reclamantei de anulare a hotărârilor adunării generale din 31 martie 2003. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit contractului de administrare investiții aflat la dosar fond, S.M.I. SA are calitatea de administrator al S.I.F. M. și că această calitate o poate reprezenta în adunările generale ale societății comerciale în care este acționar, fapt necontestat de pârâtă.

Mandatul emis pe numele D.M. este acordat de societatea de administrare a S.I.F. M. prin persoana p reședintelui – d irector g eneral, neavând cum fi contestat de către pârâtă, câtă vreme administratorul însuși face delegarea de reprezentare, în condițiile legii și care nici nu are cum să fie la rândul său reprezentat printr-un alt acționar, cum greșit susține recurenta. Prin urmare, în mod corect s-a reținut că pârâta a interpretat în mod eronat prevederile art. 124 alin. (1) din Legea 31/1990, în raport de situația de excepție în cauză și în raport de prevederile exprese ale O.U.G. nr. 26/2002 modificată și aprobată prin Legea 513/2002, în condițiile unui contract de administrare. În speță nu poate fi vorba de o procură dată de un acționar altei persoane care trebuie să fie acționar ci de un mandat de reprezentare a unei persoane juridice care are ca obiect de activitate tocmai administrarea investițiilor.

De altfel există și stipulată în art. 3 pct. 7 din O.U.G. nr. 26/2002 prevedea că societatea de administrare nu poate delega unui terț nici una din responsabilitățile sale, cu excepțiile prevăzute de lege. Ca atare, Curtea constată că motivul de modificare invocat de recurentă, în temeiul art. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu poate fi primit, astfel că potrivit art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SA Târnăveni, prin administrator SC M.A. SRL, împotriva deciziei nr. 143/ A din 21 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.