ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2484/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2249 din 1

octombrie 2003, Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei dovezii calității de

reprezentant al reclamantei S.I.F. M. SA, invocată de pârâta SC G. SA

Târnăveni, a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA și a anulat

hotărârile nr. 1-6 ale A.G.A. pârâtei SC G. SA din 31 martie 2005, publicate în

M. Of. al României nr. 1058 din 6 mai 2003, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că potrivit contractului de administrare de

investiții încheiat între S.I.F. M. SA și S.M.I. SA, S.M.I. SA este

îndreptățită să reprezinte legal S.I.F. M. SA, inclusiv în fața instanțelor

judecătorești, de astfel și O.G. nr. 26/2002 aprobată prin Legea 513/2002,

recunoscând dreptul de reprezentare în justiție a societăților de administrare

a investițiilor.

Cu privire la fondul cauzei s-a

reținut că reclamantul are calitatea de acționar la SC G. SA Târnăveni,

deținând acțiuni cu o pondere de 13,717% din capitalul social însă la A.G.O.A.

din 31 martie 2003 nu i s-a recunoscut mandatul de reprezentare, astfel că

reclamantul nu și-a putut exercita dreptul la vot cu privire la ordinea de zi a

adunării.

Tribunalul a mai argumentat că

potrivit art. 124 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu se cere existența unei

procuri autentice pentru reprezentarea acționarului în adunarea generală, fiind

suficientă o procură scrisă, precum și că reprezentantul legal al unei persoane

juridice poate delega atribuțiile sale de reprezentare în cadrul adunării, prin

urmare, în speță a fost încălcat dreptul de a vota al reclamantului prin D.M.,

împuternicit legal potrivit mandatului nr. 721 din 20 martie 2003.

Ca atare, hotărârile adunării

generale luate prin excluderea de la vot a acționarilor cu acest drept sunt

lovite de nulitate absolută, fiind încălcate norme de ordine publică.

Împotriva acestei sentințe pârâta a

formulat calea de atac a recursului, calificată ca apel prin încheierea nr.

1229 din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Soluționând apelul declarat de

pârâta SC G. SA prin administrator SC M.A. SRL, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 143/ A din 21

septembrie 1994, a respins apelul ca nefondat.

În considerentele acestei hotărâri,

instanța de apel a reținut că nu se contestă de către apelanta pârâtă faptul că

S.M.I. SA are calitatea de administrator al S.I.F. M. SA și că în această

calitate o poate reprezenta în adunările generale la societățile comerciale

unde este acționar.

Pornind de la acest aspect

recunoscut de pârâtă instanța de apel a analizat doar valabilitatea mandatului

emis pe numele domnului D.M. (act aflat la dosar fond), constatând că acesta a

fost emis de SC S.M.I. SA de administrare a S.I.F. M., societate care este

mandatară în baza contractului de mandat depus la dosar fond, fiind vorba

practic de un mandat în scopul administrării profitului de active financiare al

mandantei și exercitarea oricăror activități auxiliare și adiacente scopului

propus.

Astfel, cât timp dl. D.M. este

recunoscut ca reprezentant legal al S.M.I. SA, având mandat acordat de

directorul general al S.M.I. SA, care avea dreptul să-și delege atribuțiile de

reprezentare, soluția instanței de fond a fost validată de instanța de control

judiciar în întregul său. Încălcându-se dreptul mandatarului legal de a-și

exercita dreptul la vot, corect a procedat instanța de fond, anulând hotărârile

adunării generale din 31 martie 2003, s-a conchis prin decizia curții de apel.

La data de 10 noiembrie 2004, pârâta

SC G. SA Târnăveni prin administrator SC M.A. SRL a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și

303 C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile formulate vizează

pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta

dezvoltând motivele, după cum urmează:

Instanța de apel a aplicat greșit

dispozițiile cuprinse în art. 124 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 republicată

și art. 71 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit interpretării susținute de

recurenta pârâtă, a prevederilor acestor articole, instanța de apel ar fi trebuit

să constate că mandatul 721 din 20 martie 2003 emis pe numele D.M. și este

valabil, întrucât Președintele – Director General al S.M.I. SA nu a indicat în

acest mandat calitatea d-lui D.M., precum și că mențiunea „emiterea mandatului

s-a efectuat în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 republicată”

presupune că administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea pot

transmite acest drept dacă această facultate li s-a acordat în mod expres,

respectiv fie prin actul de constituire, fie printr-o hotărâre a adunării

generale, ceea ce în speță nu se regăsește în termenii mandatului și nici nu

s-au făcut dovezi în acest sens.

Recurenta a subliniat că singurul

reprezentant legal al S.M.I. este președintele-director general, care avea

dreptul să-și delege atribuțiile de reprezentare, dar numai în condițiile art. 71

alin. (1) din Legea 31/1990, astfel că lipsa mențiunii calității d-lui D.M. cât

și lipsa delegării de reprezentare exprese a administratorului în modalitățile

mai sus arătate, conduc la concluzia existenței unui mandat nevalabil de

reprezentare în adunarea generală a d-lui D.M., împrejurare față de care se impune

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul desființării

sentinței instanței de fond, cu respingerea ca nefondată a cererii reclamantei

de anulare a hotărârilor adunării generale din 31 martie 2003.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit contractului de

administrare investiții aflat la dosar fond, S.M.I. SA are calitatea de

administrator al S.I.F. M. și că această calitate o poate reprezenta în

adunările generale ale societății comerciale în care este acționar, fapt

necontestat de pârâtă.

Mandatul emis pe numele D.M. este

acordat de societatea de administrare a S.I.F. M. prin persoana

p

reședintelui –

d

irector

g

eneral,

neavând cum fi contestat de către pârâtă, câtă vreme administratorul însuși

face delegarea de reprezentare, în condițiile legii și care nici nu are cum să

fie la rândul său reprezentat printr-un alt acționar, cum greșit susține

recurenta.

Prin urmare, în mod corect s-a

reținut că pârâta a interpretat în mod eronat prevederile art. 124 alin. (1)

din Legea 31/1990, în raport de situația de excepție în cauză și în raport de

prevederile exprese ale O.U.G. nr. 26/2002 modificată și aprobată prin Legea

513/2002, în condițiile unui contract de administrare.

În speță nu poate fi vorba de o

procură dată de un acționar altei persoane care trebuie să fie acționar ci de

un mandat de reprezentare a unei persoane juridice care are ca obiect de

activitate tocmai administrarea investițiilor. De altfel există și stipulată în

art. 3 pct. 7 din O.U.G. nr. 26/2002 prevedea că societatea de administrare nu

poate delega unui terț nici una din responsabilitățile sale, cu excepțiile

prevăzute de lege.

Ca atare, Curtea constată că motivul

de modificare invocat de recurentă, în temeiul art. 9 al art. 304 C. proc. civ.,

nu poate fi primit, astfel că potrivit art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea va

respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC G. SA Târnăveni, prin administrator SC M.A. SRL, împotriva deciziei nr. 143/

A din 21 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2005.