ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3468/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2420 din 10 septembrie 2003, Judecătoria Rădăuți, admițând excepția autorității de lucru judecat, a respins acțiunea reclamantului B.V. împotriva pârâtului N.I., prin care a solicitat radierea intabulării înregistrate la nr. 2216 din 9 iunie 1994 în C.F. 3836 pe numele N.L. Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr. 1734 din 31 mai 2001, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2697/2002 a Curții de Apel Suceava, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea pentru radiere intabulare formulată de B.V. în contradictoriu cu N.I. Obiectul cererii de chemare în judecată a fost radierea intabulării înregistrate la nr. 2216 din 8 iunie 1994 în C.F.

nr. 3836 a Comunei cadastrale Bilca, pe numele lui N.L., cauza cererii fiind reprezentată de nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate, conform art. 34 pct. 1 din Decretul nr. 115/1938. Instanța, constatând că cererea are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și poartă între aceleași părți, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins acțiunea, subliniind că părțile pot să-și compare titlurile pe calea unei acțiuni în revendicare. Prin decizia civilă nr. 319 din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul reclamantului, a anular sentința și a respins acțiunea ca nefondată. Curtea de Apel a constatat că, în cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat deoarece prima cerere a reclamantului a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active, acesta neavând titlu eliberat pentru terenul în litigiu.

A mai reținut instanța de apel că, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să dispună contrariul, adeverința de proprietate din 16 septembrie 1991 și procesul verbal de punere în posesie din 14 aprilie 1992 sunt apte de a produce consecințele juridice prevăzute de legea în baza căreia au fost emise, conform practicii judiciare unanime la data intabulării. Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul. Fără a indica vreunul din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece la data de 6 mai 2003 i s-a eliberat titlul de proprietate. Deși, anterior acordării cuvântului în susținerea apelului, a solicitat suspendarea cauzei până la judecarea unei alte cauze ce are ca obiect anularea adeverinței și titlului de proprietate al pârâtului, curtea a respins cererea, cu motivarea că obiectul cauzei prezente este radierea intabulării.

Pentru același motiv, arată că se impune și suspendarea judecării recursului declarat. Pe fondul cauzei, se arată că instanțele nu au analizat apărările formulate în sensul că posedă titlu de proprietate, care-l îndreptățeau să solicite radierea unui titlu de proprietate provizoriu. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., dar nu sunt întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata atunci când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Așadar, textul de lege mai sus invocat permite instanței să aprecieze asupra oportunității suspendării judecății, cu scopul de a preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii.

Curtea de apel a considerat că suspendarea nu se impune deoarece prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat radierea intabulării dreptului de proprietate pentru N.L. Ca o consecință, hotărârea pronunțată în apel nu a încălcat dispozițiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. Pentru aceleași considerente, și Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecății recursului, cu atât mai mult cu cât, în fața instanței de apel, reclamantul a declarat că acțiunea în revendicare a fost suspendată și nu a depus nici un înscris din care să rezulte că judecata și-ar fi urmat cursul. În ceea ce privește criticile referitoare la faptul că instanțele nu au luat în considerare titlul său de proprietate, art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. impune ca mijlocul de apărare invocat să fi fost hotărâtor pentru dezlegarea pricinii. În cadrul procedurii declanșate de reclamant, ce are ca obiect radierea dreptului de proprietate al pârâtului, sarcina instanței este aceea de a stabili dacă la data intabulării au fost respectate dispozițiile legale în vigoare și dacă, ulterior, titlul nu a fost desființat prin consimțământul părților sau prin hotărâre judecătorească. Față de aceste elemente ce urmau a fi verificate de instanță, faptul că reclamantul deținea un titlu de proprietate apare ca irelevant. De altfel, la 28 februarie 2005, Tribunalul Suceava a admis apelul declarat de N.I. împotriva sentinței civile nr. 3096/2003 a Judecătoriei Rădăuți și a anulat în parte titlul de proprietate invocat de reclamant, excluzând tocmai suprafața pentru care se cere radierea.

Față de cele arătate, Înalta Curte va privi ca nefondat recursul declarat și îl va respinge ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de suspendare a judecării recursului formulată de reclamantul B.V. Respinge recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva deciziei nr. 319 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2005.