ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3468/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2420 din 10 septembrie 2003,

Judecătoria Rădăuți, admițând excepția autorității de lucru judecat, a respins

acțiunea reclamantului B.V. împotriva pârâtului N.I., prin care a solicitat

radierea intabulării înregistrate la nr. 2216 din 9 iunie 1994 în C.F. 3836 pe

numele N.L.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că prin

sentința civilă nr. 1734 din 31 mai 2001, rămasă definitivă și irevocabilă prin

decizia civilă nr. 2697/2002 a Curții de Apel Suceava, Judecătoria Rădăuți a

respins acțiunea pentru radiere intabulare formulată de B.V. în contradictoriu

cu N.I.

Obiectul cererii de chemare în judecată a fost

radierea intabulării înregistrate la nr. 2216 din 8 iunie 1994 în C.F. nr. 3836

a Comunei cadastrale Bilca, pe numele lui N.L., cauza cererii fiind

reprezentată de nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea

dreptului de proprietate, conform art. 34 pct. 1 din Decretul nr. 115/1938.

Instanța, constatând că cererea are același obiect,

este întemeiată pe aceeași cauză și poartă între aceleași părți, a admis

excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins

acțiunea, subliniind că părțile pot să-și compare titlurile pe calea unei

acțiuni în revendicare.

Prin decizia civilă nr. 319 din 23 februarie 2004,

Curtea de Apel Suceava a admis apelul reclamantului, a anular sentința și a

respins acțiunea ca nefondată.

Curtea de Apel a constatat că, în cauză, nu operează

autoritatea de lucru judecat deoarece prima cerere a reclamantului a fost respinsă

pentru lipsa calității procesuale active, acesta neavând titlu eliberat pentru

terenul în litigiu.

A mai reținut instanța de apel că, în lipsa unei

hotărâri judecătorești care să dispună contrariul, adeverința de proprietate

din 16 septembrie 1991 și procesul verbal de punere în posesie din 14 aprilie

1992 sunt apte de a produce consecințele juridice prevăzute de legea în baza

căreia au fost emise, conform practicii judiciare unanime la data intabulării.

Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de

lege, a declarat recurs reclamantul.

Fără a indica vreunul din motivele de recurs

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., a arătat că instanța de apel

a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece la data de 6 mai 2003 i s-a

eliberat titlul de proprietate.

Deși, anterior acordării cuvântului în susținerea

apelului, a solicitat suspendarea cauzei până la judecarea unei alte cauze ce

are ca obiect anularea adeverinței și titlului de proprietate al pârâtului,

curtea a respins cererea, cu motivarea că obiectul cauzei prezente este

radierea intabulării.

Pentru același motiv, arată că se impune și

suspendarea judecării recursului declarat.

Pe fondul cauzei, se arată că instanțele nu au

analizat apărările formulate în sensul că posedă titlu de proprietate, care-l

îndreptățeau să solicite radierea unui titlu de proprietate provizoriu.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., dar nu sunt întemeiate,

pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

instanța poate suspenda judecata atunci când dezlegarea pricinii atârnă în

totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul

unei alte judecăți.

Așadar, textul de lege mai sus invocat permite

instanței să aprecieze asupra oportunității suspendării judecății, cu scopul de

a preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii.

Curtea de apel a considerat că suspendarea nu se

impune deoarece prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat radierea

intabulării dreptului de proprietate pentru N.L. Ca o consecință, hotărârea

pronunțată în apel nu a încălcat dispozițiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceleași considerente, și Înalta Curte va

respinge cererea de suspendare a judecății recursului, cu atât mai mult cu cât,

în fața instanței de apel, reclamantul a declarat că acțiunea în revendicare a

fost suspendată și nu a depus nici un înscris din care să rezulte că judecata

și-ar fi urmat cursul.

În ceea ce privește criticile referitoare la faptul

că instanțele nu au luat în considerare titlul său de proprietate, art. 304

pct. 10 C. proc. civ. impune ca mijlocul de apărare invocat să fi fost

hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.

În cadrul procedurii declanșate de reclamant, ce are

ca obiect radierea dreptului de proprietate al pârâtului, sarcina instanței

este aceea de a stabili dacă la data intabulării au fost respectate

dispozițiile legale în vigoare și dacă, ulterior, titlul nu a fost desființat

prin consimțământul părților sau prin hotărâre judecătorească.

Față de aceste elemente ce urmau a fi verificate de

instanță, faptul că reclamantul deținea un titlu de proprietate apare ca

irelevant. De altfel, la 28 februarie 2005, Tribunalul Suceava a admis apelul

declarat de N.I. împotriva sentinței civile nr. 3096/2003 a Judecătoriei

Rădăuți și a anulat în parte titlul de proprietate invocat de reclamant,

excluzând tocmai suprafața pentru care se cere radierea.

Față de cele arătate, Înalta Curte va privi ca

nefondat recursul declarat și îl va respinge ca atare, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de suspendare a judecării recursului

formulată de reclamantul B.V.

Respinge recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva

deciziei nr. 319 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie

2005.