ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5706/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 21 mai 2004 L.V. a

introdus contestație împotriva somației din 28 aprilie 2004 (expirând la 21 mai

2004) emisă de biroul executorului judecătoresc L.I.M. Rădăuți în dosar

168/E/2004, prin care i s-a pus în vedere debitorului urmărit L.T. soțul

acesteia, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie creditoarei T.V. suprafața

de 370 mp. teren intravilan situat pe raza comunei Calafindești județul Suceava,

în executarea titlului executoriu constituit de sentința civilă 3026 din 1

iulie 1996 a Judecătoriei Rădăuți astfel cum a fost modificată în recurs prin

decizia civilă nr. 2761 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava,

solicitând anularea formelor de executare silită amintite și suspendarea

executării până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

În motivarea contestației,

întemeiată pe dispozițiile art. 401 alin. (2) C. proc. civ. s-a pretins că a

fost vătămată prin executarea silită care pornită pe baza unei hotărâri

judecătorești pronunțată într-o cauză în care nu a avut calitatea de parte,

deși este coproprietară în cotă de ½ asupra terenului în litigiu în baza

certificatului de moștenitor nr. 463 din 31 martie 1994. În plus s-a mai arătat

că executarea nu poate fi realizată fără demolarea gardului împrejmuitor al imobilului,

construit împreună cu debitorul urmărit soțul acestuia, a cărui situație

juridică nu a format obiectul acțiunii anterioare circumscrisă la revendicarea

terenului intravilan amintit.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința

civilă nr. 1783 din 8 iulie 2004 a respins contestația la executare pe

considerentul lipsei de interes, dată fiind lipsa calității de debitor-urmărit

a contestatoarei.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Suceava, secția civilă, care, prin decizia nr. 2689 din 4 noiembrie

2004 a respins ca nefondat apelul contestatoarei.

Pentru a decide astfel instanța de

apel a reținut și motivat că în chestiunile privind fondul cauzei operează

autoritatea de lucru judecat, iar terțul pretins vătămat prin executarea silită

nu a uzat de posibilitatea de a interveni pe căile prevăzute de art. 49 C.

proc. civ. în procesul soluționat prin hotărârea anterioară, pe care o contestă

în prezent.

Prin recursul declarat de

contestatoare decizia 2689/2004 a Curții de Apel Suceava este criticată ca

fiind dată cu încălcarea legii pe motiv că instanța a făcut o greșită aplicare

a prevederilor art. 399-401 C. civ. și art. 1201 C. civ., corespunzător cazului

de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile sunt întemeiate.

Din examinarea lucrărilor dosarului

rezultă că soluția nelegală pronunțată asupra contestației la executare se

datorează unei eronate interpretări a dispozițiilor legale care reglementează

materia.

Astfel în cauză este dovedit că prin

sentința civilă 3026/96 a Judecătoriei Rădăuți modificată prin decizia civilă

nr. 22/61 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, a fost

admisă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanta T.V., în

contradictoriu cu pârâtul L.T., și a fost obligat pârâtul să lase reclamantei

în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 370 mp teren

intravilan ( în loc de 600 mp cât stabiliseră greșit instanțele anterioare ).

Este, de asemenea, necontestat că,

în procesul în care s-au pronunțat hotărârile mai sus indicate, contestatoarea

nu a figurat ca parte.

În sensul art. 1201 C. civ., există

puterea lucrului judecat și nu va fi admisă o nouă cerere de chemare în

judecată, dacă anterior s-a pronunțat o hotărâre definitivă cu privire la o

cerere între aceleași părți făcută de ele sau în contra lor în aceeași

calitate, având același obiect și același temei juridic.

Cu alte cuvinte, în principiu, în

procesul civil, hotărârea judecătorească are putere de lucru judecat numai în raport

cu părțile care au figurat în proces nu și față de terți, care nu au luat parte

la judecarea cauzei respective.

Drept urmare, o hotărâre

judecătorească poate fi pusă în executare, când este cazul, numai împotriva

părților obligate prin acea hotărâre sau împotriva succesorilor lor în drepturi

și obligații, nicidecum împotriva altor persoane.

De aceea prin art. 399 C. proc. civ.

s-a prevăzut posibilitatea ca orice executare silită să poată fi contestată de

cei interesați sau cei vătămați prin executarea pornită pe baza unei hotărâri

judecătorești pronunțată într-o cauză în care nu au avut calitatea de părți.

Dreptul de contestație reglementat

de textul citat poate fi exercitat chiar dacă textul nu a uzat de posibilitatea

de a interveni pe căile prevăzute de art. 49 C. proc. civ., în procesul

soluționat prin hotărârile respective, pentru că nici-o dispoziție legală nu-l

obligă să procedeze astfel.

În situația de fapt existentă, și a

principiilor de drept analizate, rezultă că L.V. avea deschisă calea

contestației la executarea silită pornită în baza unor hotărâri care nu-i sunt

opozabile.

Instanțele reținând contrariu au

pronunțat hotărâri nelegale impunându-se casarea și soluționarea în fond a

contestației la executare.

Cu ocazia rejudecării contestației

instanțele urmează să dispună citarea în cauză și a debitorului, pentru ca

soluția ce se va da să poată să-i fie opusă cu putere de lucru judecat. În

consecință, în baza art. 312 alin. (I), art. 313 C. proc. civ., recursul fiind

fondat urmează a se admite, a se casa decizia 2689/2004 a Curții de Apel

Suceava și a se trimite dosarul pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatoarea L.V. împotriva deciziei nr. 2689 din 4 noiembrie 2004 a Curții

de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecarea apelului în fond la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2005.