ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
5 decembrie 2000 sub nr. 4939 la Judecătoria Rădăuți, reclamanții C.V., C.L., C.G.
și V.C. au chemat în judecată pe pârâtul A.G. solicitând ca, prin hotărârea ce
se va pronunța, acesta să fie obligat să le lase în deplină proprietate și
liniștită posesie suprafața de 2000 mp teren, situat în intravilanul comunei
Calafindești.
În motivarea cererii reclamanții au
arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de 5000 mp teren din care face parte
și suprafața de 2000 mp teren pe care pârâtul îl ocupă abuziv, deși a fost
somat de nenumărate ori să-l elibereze.
Acțiunea a fost admisă prin sentința
civilă nr. 453 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți, care l-a obligat pe
pârât să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie
suprafața de 1950 mp teren, situat în intravilanul comunei Calafindești,
județul Suceava, obligându-i la plata sumei de 448.000 lei cheltuieli de
judecată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâtul, în motivarea căruia a arătat că terenul pe care îl
stăpânește l-a dobândit parte prin moșteniri de la părinți și parte unui schimb
cu alte persoane.
Tribunalul Suceava, secția civilă,
prin decizia nr. 88 din 22 ianuarie 2003 a admis apelul și a schimbat în parte
sentința judecătoriei, în sensul că a obligat pârâtul să lase în deplină
proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 833 mp teren,
situat în intravilanul comunei Calafindești, județul Suceava.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs reclamanții C.V., C.L., C.G. și V.C., precum și pârâtul A.G.
Ambele recursuri au fost respinse ca
nefondate de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 1813 din
25 iunie 2003. În esență, instanța și-a motivat hotărârea pe faptul că adresa
invocată prin motivele de recurs de către reclamanți nu este o probă
hotărâtoare, în înțelesul art. 304, pct. 10 C. proc. civ., în sensul că prin ea
însăși nu poate duce la o altă soluție decât cea pronunțată în cauză; în ceea
ce privește recursul pârâtului instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada
dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, potrivit prevederilor
Legii nr. 18/1991 (cu titlu de proprietate).
Decizia pronunțată în recurs de
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, hotărâre irevocabilă, a fost atacată cu
recurs de reclamantul V.C.
Recursul este inadmisibil pentru
cele ce vor urma.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.
civ, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în
condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate
jurisdicțională sunt supuse recursului.
Prin urmare numai aceste categorii
de hotărâri sunt susceptibile de recurs.
În speță, este atacată prin recursul
de față o hotărâre dată în recurs, irevocabilă, de Curtea de Apel Suceava.
Prin urmare, nu subzistă cerințele
textului menționat, fiind promovat un nou recurs la o hotărâre irevocabilă.
De aceea recursul de față, urmează a
fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul
declarat de reclamantul V.C. împotriva deciziei nr. 1813 din 25 iunie 2003 a
Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2005.