ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2000 sub nr. 4939 la Judecătoria Rădăuți, reclamanții C.V., C.L., C.G. și V.C. au chemat în judecată pe pârâtul A.G. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2000 mp teren, situat în intravilanul comunei Calafindești. În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de 5000 mp teren din care face parte și suprafața de 2000 mp teren pe care pârâtul îl ocupă abuziv, deși a fost somat de nenumărate ori să-l elibereze.

Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 453 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuți, care l-a obligat pe pârât să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1950 mp teren, situat în intravilanul comunei Calafindești, județul Suceava, obligându-i la plata sumei de 448.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, în motivarea căruia a arătat că terenul pe care îl stăpânește l-a dobândit parte prin moșteniri de la părinți și parte unui schimb cu alte persoane. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 88 din 22 ianuarie 2003 a admis apelul și a schimbat în parte sentința judecătoriei, în sensul că a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 833 mp teren, situat în intravilanul comunei Calafindești, județul Suceava.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.V., C.L., C.G. și V.C., precum și pârâtul A.G. Ambele recursuri au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 1813 din 25 iunie 2003. În esență, instanța și-a motivat hotărârea pe faptul că adresa invocată prin motivele de recurs de către reclamanți nu este o probă hotărâtoare, în înțelesul art. 304, pct. 10 C. proc. civ., în sensul că prin ea însăși nu poate duce la o altă soluție decât cea pronunțată în cauză; în ceea ce privește recursul pârâtului instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 (cu titlu de proprietate).

Decizia pronunțată în recurs de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, hotărâre irevocabilă, a fost atacată cu recurs de reclamantul V.C. Recursul este inadmisibil pentru cele ce vor urma. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Prin urmare numai aceste categorii de hotărâri sunt susceptibile de recurs. În speță, este atacată prin recursul de față o hotărâre dată în recurs, irevocabilă, de Curtea de Apel Suceava. Prin urmare, nu subzistă cerințele textului menționat, fiind promovat un nou recurs la o hotărâre irevocabilă.

De aceea recursul de față, urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul V.C. împotriva deciziei nr. 1813 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2005.