ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2960/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 august 1996, astfel cum a fost precizată prin încheierea de ședință din 14 octombrie 1996 și nota din 10 februarie 1997, reclamantul R.B. a chemat în judecată S.I. SA, C.N.V.M. și F.M.O.A., solicitând anularea Ordonanțelor nr. 3 și nr. 4/1996, emise de C.N.V.M. și a deciziei C.N.V.M. nr. 1089 din 12 august 1996 și obligarea S.I. SA să respecte prevederile contractuale înscrise în prospectul-adeziune și să-i plătească sumele datorate. La data de 6 decembrie 1996, reclamantul a renunțat la chemarea în judecată a F.M.O.A. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în calitate de investitor la F.M.O.A., administrat de S.I.

SA, la data de 2 mai 1996 a depus o cerere de răscumpărare a 6 certificate de investitor, cumpărate în baza prospectului de emisiune semnalat și ștampilat de S.I. SA care, după achitarea contravalorii acestora, a devenit contract. Contractul prevede la punctul din fond că plata sumei se va face a 10-a zi lucrătoare de la depunerea cererii de retragere. Reclamantul susține că nu a primit nimic din sumele cuvenite în baza cererii de răscumpărare. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 495 din 20 mai 1997, a respins excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a respins capătul de cerere pentru anularea Ordonanței nr. 3/1996 și a art. 3 din Ordonanța nr. 4/1996, emise de C.N.V.M., a admis în parte cererea privind anularea unor dispoziții din decizia nr. 1089 din 12 august 1996 a C.N.V.M.

și în consecință, a dispus C.N.V.M., introducerea la art. 1 din decizia nr. 1089/1996, a alin. (IV), potrivit căruia la pct. 1.7 din Prospectul de emisiune al F.M.O.A., cu valabilitate de la 14 august 1996 se face precizarea că răscumpărarea certificatelor de investitor se va face conform art. 12 din O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994, iar la anexa 1 la Prospect-Reglementări interne se va înlocui alin. (III) de la pct. 7, cu precizarea că răscumpărarea certificatelor de investitor se va face conform art. 12 din O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994. Instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, cu privire la despăgubiri și a disjuns cererea reclamantului, pentru plata acestora, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs, reclamantul R.B. și pârâta C.N.V.M. În recursul său, reclamantul R.B. susține în esență, că, deși a depus cererea de răscumpărare cu 11 zile înaintea emiterii de C.N.V.M., a Ordonanței nr. 4/1996, cererea sa nefiind onorată până în prezent, instanța de fond a nesocotit probele depuse, pronunțând o soluție nelegală. C.N.V.M., în recursul său, susține că numai adunarea generală a membrilor F.M.O.A. are competența de a stabili numărul minim de certificate ce se pot răscumpăra lunar; hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea atribuțiilor, instanța pronunțând o soluție care este de competența membrilor F.M.O.A. Recursul declarat de C.N.V.M.

este fondat. În art. 20 alin. (5) din O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994, se stipulează că: „Aprobarea de către A.V.M. (actuala C.N.V.M.) semnifică doar că ofertantul s-a conformat obligațiilor sale legale de publicare a informațiilor cerute. Aceasta nu implică în nici un fel aprobarea sau aprecierea din partea A.V.M., a calităților investiției în valorile mobiliare ce urmează a fi oferite”. Față de aceste prevederi legale, exprese și imperative, C.N.V.M. avea competența numai de a aproba prin decizii publicarea de către fond, a informațiilor necesare investitorilor, pentru a decide în cunoștință de cauză. Mai mult, C.N.V.M. nu are competența de a modifica în mod unilateral conținutul Prospectului de emisiune, care reprezintă voința juridică valabil exprimată a investitorilor.

Prospectul de emisiune cuprinde clauzele de funcționare ale F.M.O.A. ca societate civilă, astfel cum acestea sunt prevăzute în contractele societății. Potrivit art. 5 cap. 1 din Regulamentul nr. 9/1996, organul de decizie al unui fond deschis de investiții este adunarea generală a membrilor fondului, aceasta fiind competentă să hotărască asupra modificării contractului de societate sau cu privire la ocuparea unei societăți de administrare. Prin referendumul organizat în iulie 1996, majoritatea legală a membrilor fondului au votat varianta fond deschis de investiții, administrat de SC S.I. SA și a fost de acord cu modalitatea de răscumpărare a titlurilor, în situația în care suma aferentă a cererilor de retrageri depășește diferența dintre lichiditatea efectivă și lichiditatea minimă admisă (conform Instrucțiunilor nr. 7/1996 și ulterior, Regulamentului nr. 9/1996), clauze care au fost introduse în urma votării, în conținutul noului prospect.

Hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor O.G. nr. 24/1993 și cu încălcarea Regulamentului nr. 9/1996. Prevederile art. 12 din O.G. nr. 24/1993 lasă investitorilor, libertatea de opțiune, cu privire la numărul de titluri pe care le pot răscumpăra. Investitorul poate să-și răscumpere, la cerere, o anumită parte din suma total investită sau suma integrală. În temeiul dreptului lor de a hotărî liber asupra modului de plată, respectiv de răscumpărare într-o anumită situație, în condițiile consultării din luna iulie 1996, membrii fondului care au alcătuit majoritatea deținătorilor de titluri prevăzute de O.G. nr. 24/1993, au hotărât cu privire la modul de răscumpărare. Instanța de fond și-a depășit atribuțiile, pronunțând o soluție care este de competența membrilor F.M.O.A.

Așa fiind, se va admite recursul declarat de pârâta C.N.V.M., se va modifica sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea deciziei C.N.V.M. nr. 1089 din 12 august 1996. Pe cale de consecință, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.V.M. împotriva sentinței civile nr. 495 din 20 mai 1997 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind anularea deciziei C.N.V.M. nr. 1089 din 12 august 1996. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul R.B. împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.