ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3005/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune, reclamantul C.L.M. Cluj

Napoca, a chemat-o în judecată pe pârâta SC D.T. SA și a solicitat ca prin

sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 42.667.069 lei,

reprezentând rata inflației la cota de asociere, contravaloare produse

specifice și majorări de întârziere.

Tribunalul Cluj prin sentința nr. 2017

din 6 noiembrie 2000 a admis acțiunea așa cum a fost formulată, pârâta fiind

obligată să-i plătească reclamantului suma de 42.669.069 lei, reprezentând cotă

de asociere actualizată și 11.044.119 lei majorări de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul

din 22 mai 1998 de a achita cota de asociere la termen. A mai reținut că

părțile au stipulat și o clauză penală pentru situația în care termenele de

plată nu sunt respectate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC D.T. SA Zalău, iar după parcurgerea acestei căi de atac

și casarea deciziei pronunțată într-un alt ciclu procesual, Curtea de Apel Cluj

prin decizia nr. 399 din 30 iunie 2004 a admis apelul, a modificat în parte

sentința, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 36.908.276 lei compusă

din diferență plată cotă de asociere, majorări de întârziere și indexare la

cota de asociere.

Pentru stabilirea situației de fapt,

instanța de apel a completat probatoriile cu o expertiză care a determinat suma

de plată, actualizarea acesteia conform indicelui de inflație și a calculat și

penalitățile de întârziere conform clauzei din contract.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C.

proc. civ., prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (6), (9)

și (10) C. proc. civ.

În argumentarea motivului prevăzut

de art. 304 alin. (6) C. proc. civ., recurenta a susținut că la fond s-a

solicitat suma de 11.044.119 lei majorări de întârziere iar instanța a

obligat-o la 19.468.384 lei, mai mult cu 8.424.265 lei, astfel că s-a încălcat

un principiu de bază al dreptului prin faptul că s-a acordat mai mult decât s-a

cerut.

A doua critică privește neexaminarea

obiecțiunilor la raportul de expertiză prin care s-a învederat faptul că

expertul nu i-a luat în considerare actele sale contabile.

În baza acestor obiecțiuni,

recurenta a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

În fine, prin cea de-a treia critică

s-a susținut că instanța a greșit întrucât a acordat două categorii de majorări

care au fost calculate de fapt la același debit care era de 17.440.247 lei, iar

instanța a acordat 7.542.907 lei majorări la diferența de plată și 11.925.477

lei majorări la cota de asociere.

Recursul este nefondat.

Articolul 304 alin. (6) C. proc.

civ., stabilește că modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut, motiv pe care de altfel l-a susținut

recurenta atunci când a apreciat că suma acordată drept penalități este mai

mare decât suma pe care a solicitat-o intimata.

Coroborând expertiza cu probele

aflate la filele de fond se poate observa că prin acțiunea introductivă s-a

solicitat suma de 42.667.069 lei, iar suma totală acordată în urma expertizei

administrate ca probă în apel, a fost de 36.908.631 lei.

Prin urmare, nu s-a acordat mai mult

decât s-a cerut față de cererea introductivă. Textul articolului citat de

recurentă nu poate fi interpretat decât în raport de obiectul cererii și nu în

raport cu fiecare capăt de cerere, cu atât mai mult cu cât în cazul penalităților

acestea curg pro rata temporis până la plată, iar în speță s-a extins perioada

de majorări până la 1 septembrie 2000, față de acțiunea introductivă, această

extindere fiind posibilă, în conformitate cu art. 294 alin. (2) C. proc. civ. Din

tabelul de la apel, rezultă că penalitățile privesc atât cota de asociere plus

inflația achitată cât și suma rămasă de plată pentru care penalitățile au curs

și după data achitării sumei de 102.020.771 lei stabilită de expertiză. Așadar,

critica este nefondată.

Prin cea de-a doua critică, deși se

invocă art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta nu a precizat care este

textul de lege încălcat. Punctul 9 din art. 304 C. proc. civ., stabilește că

hotărârea poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal, ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Așa cum rezultă din motivarea

punctului 2 din motive, recurenta s-a referit la obiecțiunile la raportul de

expertiză pe care le-a depus după două termene, conform celor consemnate în

încheierea din 23 iunie 2004.

Potrivit art. 212 alin. (2) C. proc.

civ., expertiza contrarie poate fi cerută motivat la primul termen după

depunerea lucrării. Din aceeași încheiere rezultă că instanța nu a considerat

necesar să se răspundă la obiecțiuni, întregirea expertizei cu aceste

răspunsuri fiind necesară potrivit art. 212 alin. (1) C. proc. civ., numai dacă

instanța nu este lămurită de expertiza făcută. Cel mult critica analizată se

putea încadra în prevederile art. 304 alin. (10) C. proc. civ., dacă se

demonstra că proba respectivă era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Ori,

așa cum s-a arătat deja, instanța s-a pronunțat asupra acestor obiecțiuni.

Ultima critică privește același

motiv de la pct. 1 din recurs care a fost analizat mai sus, așa încât urmează, potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să fie respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC D.T. SA Zalău, împotriva deciziei nr. 399 din 30 iunie 2004 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 20 mai 2005.