ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4126/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 28 iulie

2003, reclamanta T.M. a chemat în judecată SC T.F. SRL Oradea și R.I.C.,

solicitând să se constate că între părți a intervenit o compensare a

obligațiilor reciproce și să se dispună radierea pârâtului R.I.C. de pe factura

fiscală, privind autoturismul și să fie trecută în factură reclamanta.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că s-a retras din SC T.F. SRL și a cesionat părțile sociale pârâtului.

Întrucât a creditat societatea cu suma de 478-370.169 lei, cu mai multe contracte

de creditare, pentru cumpărarea autoturismului, s-a convenit compensarea

creditului cu obținerea proprietății autoturismului, ori pârâtul, încălcând

convenția, a întocmit factura pentru autoturism și pe numele său.

Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 1193

din 26 aprilie 2004, a respins acțiunea.

În pronunțarea acestei hotărâri, s-a

reținut că la cesionarea părților sociale, conform procesului verbal din 28 mai

2003, s-a menționat că cedenta reclamantă nu mai are nici o pretenție față de

societate. Pe de altă parte, suma împrumutată de 478.370.169 lei, nu a fost

înregistrată în evidențele contabile ale societății, astfel că nu s-a făcut

dovada creanței reclamantei.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios

administrativ, prin decizia nr. 126 din 12 octombrie 2004.

S-a reținut, în esență, că

reclamanta, prin petitul acțiunii, confundă patrimoniul asociaților cu

patrimoniul societății comerciale. Că, autoturismul este proprietatea societății

comerciale și nu poate fi trecut în patrimoniul unui asociat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta

a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., formulând

următoarele critici:

- greșit s-a reținut confuzia între patrimoniul

societății comerciale și cel al asociaților. Instanța, pe baza probelor din

dosar, trebuia să constate că retragerea din societate s-a făcut cu condiția

compensării datoriei societății de 478.370.169 lei, prin creditele acordate, cu

transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului.

- fără temei instanța nu a admis

proba cu expertiza contabilă, pentru a dovedi creditarea societății.

Recursul este nefondat.

Prin acțiune, reclamanta a urmărit

recuperarea creanței de 478.370.169 lei, sumă cu care susține că a creditat SC

T.F. SRL Oradea, dar a formulat greșit o acțiune în constatarea compensării

obligațiilor dintre reclamantă și societatea comercială.

Întemeiat, instanțele de fond și

apel au reținut că nu poate opera o compensare între patrimoniul societății

comerciale și cel al asociaților.

Creanța reclamantei trebuia

valorificată printr-o acțiune în realizare împotriva societății debitoare, în cadrul

căreia putea să solicite și probatoriul cu expertiza contabilă pentru a-și

dovedi pretențiile, având în vedere că sumele pretins acordate nu sunt

înregistrate în contabilitatea societății comerciale.

Ca urmare, acțiunea astfel cum a

fost formulată, este nefondată, hotărârea de respingere fiind temeinică și

legală, astfel că recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei nr. 126/C/2004-A din 12

octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2005.