ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4126/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 28 iulie 2003, reclamanta T.M. a chemat în judecată SC T.F. SRL Oradea și R.I.C., solicitând să se constate că între părți a intervenit o compensare a obligațiilor reciproce și să se dispună radierea pârâtului R.I.C. de pe factura fiscală, privind autoturismul și să fie trecută în factură reclamanta. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că s-a retras din SC T.F. SRL și a cesionat părțile sociale pârâtului. Întrucât a creditat societatea cu suma de 478-370.169 lei, cu mai multe contracte de creditare, pentru cumpărarea autoturismului, s-a convenit compensarea creditului cu obținerea proprietății autoturismului, ori pârâtul, încălcând convenția, a întocmit factura pentru autoturism și pe numele său.

Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 1193 din 26 aprilie 2004, a respins acțiunea. În pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că la cesionarea părților sociale, conform procesului verbal din 28 mai 2003, s-a menționat că cedenta reclamantă nu mai are nici o pretenție față de societate. Pe de altă parte, suma împrumutată de 478.370.169 lei, nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale societății, astfel că nu s-a făcut dovada creanței reclamantei. Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 126 din 12 octombrie 2004. S-a reținut, în esență, că reclamanta, prin petitul acțiunii, confundă patrimoniul asociaților cu patrimoniul societății comerciale.

Că, autoturismul este proprietatea societății comerciale și nu poate fi trecut în patrimoniul unui asociat. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit s-a reținut confuzia între patrimoniul societății comerciale și cel al asociaților. Instanța, pe baza probelor din dosar, trebuia să constate că retragerea din societate s-a făcut cu condiția compensării datoriei societății de 478.370.169 lei, prin creditele acordate, cu transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului. - fără temei instanța nu a admis proba cu expertiza contabilă, pentru a dovedi creditarea societății. Recursul este nefondat.

Prin acțiune, reclamanta a urmărit recuperarea creanței de 478.370.169 lei, sumă cu care susține că a creditat SC T.F. SRL Oradea, dar a formulat greșit o acțiune în constatarea compensării obligațiilor dintre reclamantă și societatea comercială. Întemeiat, instanțele de fond și apel au reținut că nu poate opera o compensare între patrimoniul societății comerciale și cel al asociaților. Creanța reclamantei trebuia valorificată printr-o acțiune în realizare împotriva societății debitoare, în cadrul căreia putea să solicite și probatoriul cu expertiza contabilă pentru a-și dovedi pretențiile, având în vedere că sumele pretins acordate nu sunt înregistrate în contabilitatea societății comerciale.

Ca urmare, acțiunea astfel cum a fost formulată, este nefondată, hotărârea de respingere fiind temeinică și legală, astfel că recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei nr. 126/C/2004-A din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2005.