ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4234/2005

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2003, la Judecătoria sectorului

1 București reclamantul G.D. a solicitat îndreptarea erorii materiale din

dispozitivul sentinței civile nr. 3821 din 20 septembrie 1978 a Judecătoriei sectorului

8 București, pronunțată în dosarul nr. 3590/1976 în sensul de a se trece:

„Atribuie pârâtului G.D. încăperile 2 de la subsol și 4 de la parter, corp A”,

în loc de: „Atribuie pârâtului G.D. încăperile 2 de la subsol și 4 de la

parter, corp B”. În motivarea cererii se arată că în considerentele sentinței

instanța a reținut că încăperile 2 și 4 fac parte din corpul A al imobilului

supus partajului și nu din corpul B, însă în încheierea de admitere în

principiu, pronunțată la data de 16 noiembrie 1976 în același dosar, rezultă că

pârâtului G.D. îi fusese donat apartamentul de la parterul corpului A,

respectiv camera nr. 4; se mai susține că și din rapoartele de expertiză

rezultă această situație, iar instanța a omologat ultimul raport de expertiză

reținând aceleași concluzii.

Întrucât nu se poate efectua cadastrul și intabularea în cartea

funciară a dreptului de proprietate privind apartamentul G.D. a formulat

prezenta cerere.

Prin încheierea pronunțată la 22 ianuarie 2004, judecătoria a respins,

ca neîntemeiată, cererea.

Apelul declarat de G.D. împotriva încheierii pronunțate la 22 ianuarie

2004 a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1560 din 6 septembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Pentru a pronunța această

decizie s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 281

C. proc. civ., întrucât dispozitivul sentinței civile nr. 3821 din 20

septembrie 1978 a Judecătoriei sectorului 8 București corespunde conținutului

considerentelor aceleiași sentințe și în consecință menționarea corpului B în

dispozitiv, nu poate fi interpretată ca o eroare materială.

Reclamantul G.D. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1560 din 6

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, susținând, în

esență, că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece

camerele 2 și 4 se află în corpul A după cum rezultă din raportul de expertiză

și că tot din cuprinsul sentinței reiese că numai corpul A are mansardă și ca

atare nu avea cum instanța să atribuie reclamantei corpul B, cu excepția

încăperii nr. 4 și apartamentului de la mansardă, fiind practic vorba de corpul

A de clădire. De asemenea, recurentul mai arată că, chiar dacă art. 281 C.

proc. civ. prevede că pe această cale se pot îndrepta erorile sau omisiunile cu

privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, ne

lasă totuși libertatea îndreptării altor erori materiale ce pot fi îndreptate

din oficiu sau la cerere.

În raport de aceste motive recurentul solicită admiterea recursului,

modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii de îndreptare a erorii

materiale.

Pârâta G.M.M. solicită respingerea recursului, ca nefondat, deoarece

deși se invocă drept motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și anume

lipsa de temei legal a hotărârii atacate sau încălcarea ori aplicarea greșită a

legii, în realitate recurentul nu a indicat textul de lege încălcat sau greșit

aplicat.

Curtea, analizând sentința nr. 3821 din 20 septembrie 1978 a

Judecătoriei sectorului 8 București în raport de motivele de recurs formulate,

constată că prin această sentință s-a admis acțiunea principală formulată de

reclamanta G.A., precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul G.D. și

s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma

defunctei P.J. Pârâtului G.D. i s-au atribuit încăperile 2 de la subsol și 4 de

la parter, corp B. Reclamantei G.A. i s-a atribuit corpul B, cu excepția

încăperii nr. 4, precum și apartamentul de la mansardă (reclamanta G.A. a

decedat la 8 noiembrie 1995 și conform certificatului de moștenitor nr. 122 din

19 noiembrie 2003 autentificat la BNP M.G. din București succesiunea acesteia a

revenit în cote egale, celor doi descendenți, G.D. și G.M.M.).

Din considerentele acestei decizii rezultă că reclamantei i se atribuie

corpul B, cu excepția încăperii nr. 4 care fusese atribuită pârâtului, și în

consecință nu există nici o contradicție între considerente și dispozitiv cum

susține petentul. De asemenea, se menționează în considerentele sentinței

civile nr. 3821/1978 că partajarea propusă de inginerii C. și G. în sensul de a

i se atribui pârâtului G.D. camera nr. 4 și camera nr. 2 a fost aprobată prin

adresa nr. 6877 din 26 august 1978 emisă de Direcția de Sistematizare a

Municipiului București, S.A.S. Sector 8 ca urmare a reclamației făcută de

pârâtul G.D.

Expertiza de care face vorbire petentul, privind apartenența încăperii

nr. 4 la corpul A al imobilului nu a fost omologată de instanță, fiind doar

amintită ca una din probele administrate în cauză, iar încheierea de admitere

în principiu la care se referă petentul nu a fost depusă la dosar.

Din cele expuse rezultă că între considerentele și dispozitivul

sentinței civile nr. 3821 din 20 septembrie 1978 a Judecătoriei sectorului 8

București există concordanță, iar în dispozitiv nu s-a strecurat nici o eroare

materială cum susține recurentul. Această sentință, pronunțată la 20 octombrie

1978, a rămas definitivă, prin nerecurare, după cum rezultă din copia

legalizată depusă la dosarul de fond de recurent ceea ce denotă că recurentul

nu a exercitat calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la

comunicare, în situația în care era nemulțumit de modul în care s-a dispus

ieșirea din indiviziune, însă după 25 de ani formulează prezenta cerere de

îndreptare a unei pretinse erori materiale.

Astfel fiind, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prev. de art. 281 C. proc. civ. care reglementează îndreptarea,

lămurirea și completarea hotărârii și în consecință motivele de recurs sunt

nefondate, urmând ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se dispună

respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.D. împotriva

deciziei nr. 1560 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata G.M.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 20 mai 2005.