ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1805/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 7

decembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petentul M.S.P.I., împotriva rezoluțiilor nr. 127/P/2005 din 2

august 2005 și nr. 2733/II/2/2005 din 2 septembrie 2005 dispuse de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A obligat pe petiționar la plata

sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la

această instanță, la data de 27 septembrie 2005, sub nr. 8754/2005 și

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul M.S.P.I.

a solicitat anularea Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești nr. 127/P/2005 din 2 august 2005 și nr. 2733/II/2/2005 din 2

septembrie 2005 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

comisarul șef N.I. din cadrul I.J.P. Buzău, cu privire la comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289 și art. 291 C. pen.

S-a motivat de către petiționar că,

N.I., în calitatea sa de organ de cercetare al poliției, în dosarul penal nr. 167/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, prin abuz în serviciu a

refuzat să constate infracțiunile prevăzute de art. 109 din Legea nr. 18/1991,

republicată săvârșite de secretarul și primarul orașului Nehoiu, comițând la

rândul său infracțiunile imputate.

Curtea de Apel Ploiești, analizând

actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Petiționarul M.S.P.I. a formulat

plângere penală împotriva procurorilor V.G. și M.S. de la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Pătârlagele, jud. Buzău, sub aspectul comiterii infracțiunilor de

abuz în serviciu și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și 264 C.

pen., constând în aceea că și-au exercitat abuziv îndatoririle de serviciu, cu

ocazia soluționării dosarului nr. 167/P/2004 și a lucrării nr. 129/II/2/2004,

prin care s-a respins plângerea, conform dispozițiilor art. 275 – art. 278 C.

proc. pen.

Aceste aspecte au făcut obiectul

dosarului nr. 127/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în

care, prin Rezoluția din 17 februarie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de procurorii V.G. și M.S., în temeiul art. 228 raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

După ce i s-a comunicat această soluție,

petiționarul a formulat plângere penală, împotriva comisarului șef N.I.,

susținând că acesta a întocmit cu rea credință referatul nr. P/5062/2004 în

dosarul penal nr. 167/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Pătârlagele, scopul urmărit fiind mușamalizarea infracțiunilor săvârșite de

primarul și secretarul Primăriei Nehoiu, C.A. și respectiv Ș.V., vinovați de

încălcarea dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 18/1991, republicată.

Petiționarul a apreciat că referatul

sus-menționat a stat la baza rezoluțiilor nr. 167/P/2004 și nr. 129/II/2/2004

dispuse de procurorii V.G. și M.S. și prin care, primarul și secretarul

Primăriei Nehoiu, au fost exonerați de răspunderea penală deși aceștia au

împiedicat și au întârziat nejustificat reconstituirea dreptului de proprietate

și eliberarea titlului de proprietate pe numele B.M.

Instanța a reținut, însă, că din

actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că nu s-a săvârșit nici o

infracțiune de către comisarul șef N.I. care a efectuat cercetările și nici de

către procurorul care a confirmat soluția dată în dosarul nr. 167/P/2004; în

acest sens, fiind și sentința penală nr. 158/2005 a Judecătoriei Pătârlagele

care a respins plângerea formulată de petiționar, menținând rezoluția nr. 167/P/2004,

soluție ce a fost confirmată de Tribunalul Buzău prin decizia nr. 366 din 17

iunie 2005 prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de petiționarul

M.S.P.I.

Prin rezoluția nr. 127/P/2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de comisarul șef N.I.

Și împotriva acestei rezoluții,

petiționarul a formulat plângere considerând-o nelegală și netemeinică și a

solicitat, în esență, începerea urmăririi penale față de N.I. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289 și 291 C. pen.

Prin rezoluția nr. 2733/II/2/2005,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a respins

plângerea petiționarului cu motivarea că, pe parcursul cercetărilor, nu s-a

stabilit ca organul de urmărire penală să fi comis vreo infracțiune.

S-a motivat că, acuzele

petiționarului M.S.P.I. privind conținutul referatului polițistului

(neextinderea cercetărilor pe toată perioada neretrocedării unor terenuri,

aprecierea cu privire la legalitatea titlului de proprietate emis pe timpul

procesului, omiterea menționării înaintării la Comisia Județeană Buzău a unor

propuneri privind terenurile, sunt aspecte ce au intrat sub cenzura instanței

în cadrul controlului judiciar și în nici un caz, ele nu se pot înscrie în

conținutul vreunei fapte penale.

Curtea de Apel Ploiești, analizând

actele și lucrările de la dosar, a constatat că nu se poate reține că N.I. ar

fi săvârșit vreo infracțiune cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul nr. 167/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele și a respins plângerea

formulată de petiționar, ca neîntemeiată.

În termenul legal, petiționarul M.S.P.I.

a declarat recurs împotriva sentinței penale și a solicitat admiterea, casarea

hotărârii atacate, precum și desființarea rezoluțiilor parchetului, cu

trimiterea cazului spre rejudecare pentru stabilirea vinovăției comisarului,

șef N.I., ținând seama de infracțiunile săvârșite de acesta, abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals, favorizarea

infractorului, precum și prejudiciile morale și materiale generate de aceste

infracțiuni.

În motivarea recursului său,

petiționarul a arătat, în esență, că plângerea adresată Curții de Apel Ploiești

împotriva rezoluțiilor nefondate ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești a fost respinsă prin sentința penală nr. 68 din 7 decembrie 2005

pronunțată în dosarul nr. 8754/2005, fără ca instanța să observe că, pe fond,

nu s-a efectuat vreo cercetare penală care să-l privească pe comisarul șef N.I.,

în raport cu faptele penale săvârșite de acesta și care au făcut obiectul

sesizării penale.

A mai susținut că nici unul dintre

cele 12 înscrisuri oficiale care dovedesc vinovăția numitului N.I. nu a fost

înlăturat ca neconcludent, neprobant, fiind ignorate de instanță.

Recursul declarat în cauză de

petiționar, este nefondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea legii.

Examinând ansamblul probator de la

dosar, rezultând din dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele

și al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, nr. 167/P/2004 și

respectiv, nr. 127/P/2005, Curtea constată, că în mod corect, prin rezoluția nr.

127/P/2005 din 2 august 2005 s-a reținut că faptele comisarului șef N.I., care

a efectuat cercetările și a întocmit referatul nr. P/5062/2004 în dosarul nr. 167/P/2004,

nu au caracter penal.

Se reține astfel că, N.I., în

calitate de comisar șef în cadrul I.P.J. Buzău a întocmit referatul nr. P/5062/2004

cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de primarul și secretarul

Primăriei Orașului Nehoiu, jud. Buzău, motivând în fapt și în drept, potrivit

convingerii formate pe baza actelor premergătoare efectuate, iar propunerea

organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală împotriva numiților C.A.

și Ș.V. pentru săvârșirea infracțiunii de împiedicare sau întârziere

nejustificată de a se reconstitui dreptul de proprietate și de a elibera titlul

de proprietate, prevăzută de art. 109 din Legea nr. 18/1991, a fost confirmată

de procuror prin rezoluția nr. 167/P/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 228 alin.

(5) C. proc. pen., în măsura în care procurorul care exercită supravegherea

activității de cercetare penală ar fi constatat că nu sunt întrunite condițiile

arătate în alin. (4) al aceluiași articol, pentru a nu se începe urmărirea

penală, ar fi restituit actele organului de urmărire penală, fie pentru

completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea urmăririi penale.

Or, procurorul, fiind de acord cu

propunerea organului de poliție, a confirmat-o prin rezoluție motivată, astfel

cum stabilește alin. (6

3

) al art. 228 C. proc. pen.

Se reține totodată, că împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 167/P/2004, petiționarul M.S.P.I.

a uzat de toate căile legale, soluțiile parchetului fiind menținute în cadrul

controlului judiciar.

Față de cele mai sus arătate și în

raport de probatoriile administrate în cauză, Curtea constată, că nu pot fi

primite criticile formulate de recurentul petiționar, în sensul că nu s-ar fi

efectuat o cercetare penală care să-l privească pe comisarul șef N.I., pentru

săvârșirea faptelor penale imputate ori că instanța de judecată ar fi pronunțat

soluția cu ignorarea probelor de la dosar.

Analizând ansamblul probator

administrat, Curtea reține că rezoluțiile art. 127/P/2005 din 2 august 2005 și nr.

2733/II/2/2005 din 2 septembrie 2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul

șef N.I. și respectiv, a fost respinsă plângerea formulată de petiționar

împotriva acestei soluții, sunt legale și temeinice, nereieșind din lucrările

și probele dosarului elemente care să justifice reținerea în sarcina numitului N.I.

săvârșirea vreunei fapte cu caracter penal și nu sunt motive pentru a dispune

casarea sentinței penale atacate.

Așa fiind, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petiționarul M.S.P.I.,

urmează a fi respins, ca nefondat, iar în baza art. 192 din același cod,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.S.P.I. împotriva sentinței penale nr. 68 din 7

decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 martie 2006.