ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7926/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 9 mai 2003, reclamanta C.E. (fostă P.) a chemat în judecată Primăria Municipiului București prin Primarul general solicitând obligarea acestuia să emită o dispoziție pentru restituirea în natură a suprafeței de 154 mp teren situat în București, în completarea dispoziției nr. 311 din 30 aprilie 2002 emisă doar pentru suprafața de 146 mp teren situată la aceeași adresă. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1 din 5 ianuarie 2004 admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta Primăria Municipiului București să-i lase acesteia în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 120 mp teren situat în București.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că reclamanta a făcut dovada faptului că autorii săi au avut în proprietate terenul în litigiu, ce a fost expropriat și conform concluziilor expertizei poate fi restituită suprafața de 120 mp teren. Instanța de fond a admis în parte acțiunea având în vedere dispozițiile art. 480 și 481 C. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta fără a depune motivele de fapt și de drept pe cale de invocă. Prin decizia nr. 209/A din 12 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului București. În considerentele acestei hotărâri se arată că apelul pârâtei nu a fost motivat dar sentința pronunțată de instanța de fond a fost analizată în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc.

civ. Astfel, s-a menționat că prin notificarea adresată primăriei de intimata-reclamantă conform Legii nr. 10/2001, aceasta a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 300 mp teren din București. Prin dispoziția nr. 311 din 30 aprilie 2002 emisă de Primarul general i s-a restituit în natură numai suprafața de 146 mp situată la adresa indicată în notificare, teren ce a aparținut în proprietatea bunicilor reclamantei de la care a fost expropriat. Conform concluziilor expertizei efectuate în cauză, necontestate de părți, s-a relevat împrejurarea că mai poate fi restituită reclamantei și suprafața de 120 mp, liberă de construcții, situată la aceeași adresă. În temeiul prevăzut de lege împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului București invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se susține în esență că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 159/1965 astfel încât a trecut în proprietatea statului „cu titlu” și nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. 9, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001. Din oficiu, Curtea a supus dezbaterii temeiul juridic al acțiunii și dacă instanțele au judecat procesul în considerarea acestuia. Recursul declarat de pârâtă este fondat numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Verificând actele și lucrările dosarului se constată că intimata-reclamantă a investit instanța de fond cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, conformându-se dispozițiilor art. 112 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Tribunalul, judecând în fond acțiunea a admis-o în parte considerând că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. Acest temei juridic nu a fost supus dezbaterii părților. Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond nu a fost motivat așa încât instanța de apel a verificat sentința pronunțată în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel menține hotărârea tribunalului ca legală și temeinică reținând că s-au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001, deși instanța de fond a judecat procesul pe alt temei juridic, respectiv art. 480, art. 481 C. civ. În apel, de asemenea, nu s-a pus în dezbaterea părților cauza juridică a acțiunii ceea ce a adus la încălcarea principiului contradictorialității procesului civil.

Potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ. „În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinării nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”. Această prevedere legală a fost încălcată de instanța de apel câtă vreme s-a pronunțat asupra apelului având în vedere un alt temei juridic al acțiunii (dispozițiile Legii nr. 10/2001) decât cel reținut de tribunal (art. 480, art. 481 C. civ.). Procedând în acest mod, practic, instanța de apel nu a judecat apelul cu care a fost investită. Față de cele ce preced și considerând incidente cauzei dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., Curtea, în baza art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general împotriva deciziei civile nr. 209A din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția civilă și litigii de muncă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2005.