ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5641/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București la data de 3 noiembrie 2003, reclamanta

Administrației Piețelor sector 1 a chemat în judecată pe pârâta SC Z.A.I. SRL,

pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să dispună obligarea acesteia,

la plata sumelor de 61.697.250 lei, reprezentând contravaloarea taxelor locale

restante, aferente perioadei mai 1999–ianuarie 2000 și 312.694.862 lei

penalități de întârziere, ambele sume reactualizate.

Prin sentința civilă nr. 2547 din 8

aprilie 2004, Judecătoria sectorului 1 a respins acțiunea ca prescrisă, cu

motivarea că, în raport de obiectul acțiunii: pretenții solicitate pentru

perioada mai 1999–ianuarie 2000 și data introducerii cererii de chemare în

judecată, (3 noiembrie 2003), dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se

stinge, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani, potrivit art. 1 și art. 2

din Decretul nr. 167/1955 privitor la prescripția extinctivă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta, care a criticat sentința pentru nelegalitate,

întrucât sumele pretinse de către aceasta au natura unor impozite și taxe

locale, fiind aplicabile prevederile O.G. nr. 61/2002, privind colectarea

creanțelor bugetare și O.G. nr. 39/2003, acestea fiind temeiurile de drept

indicate în acțiune (fila 4 dosar nr. 13518/2003), termenul de prescripție

stabilit în acest caz fiind de 5 ani, conform art. 142 din O.G. nr. 61/2002.

Prin decizia nr. 1193/A din 13

octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VII–a civilă și litigii de muncă

a admis apelul reclamantei Administrația Piețelor sector 1 București, a anulat

sentința judecătoriei și, evocând fondul, a respins acțiunea.

Pentru a decide ca atare, instanța

de control judiciar ordinar a reținut că, în raporturile de locațiune ce au ca

obiect spațiile ce fac parte din domeniul public se stabilesc taxe și impozite

locale, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 215/2001 și O.G. nr. 39/2003

și, având în vedere că sumele ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință

sunt fixe, se aplică legea specială, derogatorii de la regimul prescripției

extinctive de 3 ani și anume O.G. nr. 61 din 29 august 2002 privind colectarea

creanțelor bugetare.

În evocarea fondului, instanța a

apreciat că, deși reclamanta pretinde că pârâta ocupă spațiul de 62 mp situat

în București, nu a depus contractul de închiriere, fișa de calcul existentă la

dosar, referindu-se la o suprafață de 105 mp, iar facturile depuse în copii nu

sunt semnate, astfel încât reclamanta nu a făcut dovada că pârâta îi datorează

aceste sume, dintr-un raport de locațiune.

Ca atare, acțiunea a fost respinsă.

Împotriva deciziei Curții de Apel

București, reclamanta a exercitat recurs, invocând motive care vizează

aprecierea eronată a probelor, respectiv a fișei de calcul nr. 128 din 7 mai

1996, actul adițional nr. 456 din 22 mai 1997 și facturile emise de pârâta SC Z.A.I.

SRL.

Recursul este nefondat.

După modificările aduse codului de

procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000, pct. 11 al art. 304 care reglementa

casarea hotărârilor pentru motivul de nelegalitate, referitor la cazul în care

„hotărârea judecătorească se întemeia pe o greșeală gravă de fapt, decurgând

din aprecierea eronată a probelor administrate”, a fost abrogat, așa încât sub

aspectul tuturor criticilor ce vizează probatoriile și interpretarea greșită

dată de instanță a înscrisurilor menționate în motivele de recurs, acesta nu

poate fi examinat ca motiv de nelegalitate.

În consecință, Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II–a c.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul Consiliul Local sector 1, Administrația Piețelor

sectorul 1 împotriva deciziei nr.c1193/A din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VII–a civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.