ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4451/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 8 mai 2003, reclamanta SC R. SA Timișoara a cerut, în contradictoriu cu SC U.M.T. SA, următoarele: - constatarea deținerii dreptului de folosință asupra imobilului înscris cu C.F. Timișoara, respectiv asupra încăperilor pentru telex și magazie, situate la parter și asupra etajului II din imobil; - dispunerea înscrierii în cartea funciară a dreptului de folosință. În motivarea cererii, reclamanta a invocat protocolul încheiat cu pârâta la 20 mai 1994, prin care i-a cedat gratuit folosința spațiilor menționate pe durata funcționării societății. Pârâta prin întâmpinare a formulat cerere reconvențională solicitând: - constatarea nulității absolute a actului din 20 aprilie 1994, iar, în subsidiar, constatarea încetării efectelor acestuia la 30 aprilie 2003, în condițiile denunțării sale unilaterale de către pârâtă; - evacuarea reclamantei – pârâte din spațiu.

Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința nr. 1264 din 4 mai 2004 a respins acțiunea reclamantei SC R. SA Timișoara. A admis cererea reconvențională și a constatat că actul încheiat între părți nu-și mai produce efecte începând cu 30 aprilie 2003, dispunând evacuarea reclamantei pârâte reconvenționale din imobilul înscris în C.F. Timișoara, cu obligarea acesteia la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut, privitor la acțiunea principală, că cererea privind intabularea dreptului de folosință în cartea funciară este neîntemeiată, în lipsa unui titlu valabil. Admiterea cererii reconvenționale s-a întemeiat pe denunțarea unilaterală a protocolului din 20 mai 1994, denunțare valabilă, întrucât pârâta SC U.M.T.

SA a cedat folosința spațiului cu titlu gratuit, ori, această cedare nu poate fi perpetuă, întrucât art. 1471 C. civ., prevede că „nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrările sale decât pentru o întrerupere determinată sau pentru un timp mărginit”. Pârâta având nevoie de spațiu pentru sediul său administrativ, conform cu art. 1573 C. civ., este îndreptățită la restituire. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, reclamanta, admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 282 din 4 octombrie 2004, hotărârea atacată fiind schimbată în sensul admiterii acțiunii și constatării dreptului de folosință a reclamantei SC R. SA Timișoara asupra încăperilor pentru telex și magazie situate la parter și asupra etaj.

II din imobilul înscris în C.F. Timișoara, dispunându-se înscrierea dreptului de folosință în cartea funciară. Instanța a respins cererea reconvențională. S-a reținut, de către instanța de apel, că din analizarea probelor dosarului, rezultă raporturile comerciale dintre părți și acordul acestora ca reclamanta să folosească spațiul în litigiu. Instanța a înlăturat susținerile pârâtei privind lipsa cauzei juridice și semnarea protocolului de o persoană ce nu avea mandat în acest sens, reținând că voința părților a fost evidentă, față de împrejurarea că reclamanta folosește spațiul de peste 10 ani cu acordul pârâtei. Împotriva acestei decizii, pârâta SC U.M.T. SA Timișoara a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici: - Protocolul din 20 mai 1994 încalcă principiul capacității de folosință a SC U.M.T. SA. - Semnatarul actului avea împuternicire de la C.Î.S., care conducea activitatea SC U.M.T. SA, conform procesului verbal al ședinței din 15 mai 1993, să încheie cu reclamanta contract de închiriere pentru etajul II și nicidecum să cedeze în mod gratuit folosința, ceea ce este de neconceput între societățile comerciale. - hotărârea atacată este nemotivată în ce privește reținerea valabilității protocolului din 20 mai 1994; - greșit se reține că protocolul constituie o tranzacție, urmare renunțării SC R. SA la valorificarea unor pretenții în justiție. - au fost aplicate greșit prevederile art. 157 C. proc.

civ., privind contractul de comodat. Din verificarea actelor și lucrările dosarului Înalta Curte, reține următoarele: Din ansamblul probelor dosarului se reține că protocolul din 20 mai 2004 are natura unui contract de comodat, conform art. 1573 C. civ., deoarece prevede acordarea dreptului de folosință fără obținerea unei contraprestații. Reținerea instanței de apel, în sensul că, prin faptul că SC R. SA folosește spațiul de peste 10 ani cu acordul pârâtei, este o recunoaștere a dreptului de folosință, nu constituie un argument în considerarea protocolului ca un act de constituire a unui drept real. Nici probele din dosar nu pot susține această reținere, întrucât între părți a existat anterior protocolului contracte de închiriere, iar A.G.A.

din 4 aprilie 1994 din SC U.M.T. SA prevede dezacordul cedării folosinței imobilului. Consiliul de administrația al recurentei, în ședința din 29 martie 2004 hotărăște reînoirea contractului de închiriere cu intimata. Rezultă ca, întemeiat instanța de fond a reținut că nu se poate reține cedarea fără termen a folosinței imobilului. Această cedare gratuită a unui drept patrimonial, în folosul altei societăți comerciale, încalcă scopul persoanei juridice, obținerea de profit și ca urmare, capacitatea de folosință a acesteia. Față de lezarea intereselor recurentei prin încheierea protocolului, cu depășirea mandatului, care nu era pentru o gratuitate ci pentru închiriere, a intervenit și denunțarea acestuia.

Recurenta, prin notificarea din 26 martie 2003 a somat-o pe intimată să predea spațiul cel mai târziu la 30 aprilie 2003. Instanța de fond a reținut întemeiat încetarea contractului de comodat în temeiul art. 1573 C. civ. și deținerea fără temei a spațiului proprietatea SC U.M.T. SA Timișoara, dispunând evacuarea SC R. SA Timișoara. Așa fiind, recursul urmează să fie admis ca întemeiat, iar hotărârea atacată să fie modificată în sensul respingerii apelului SC R. SA și menținerii ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Timiș, secția comercială, nr. 1264 din 4 mai 2004. În ce privesc cheltuielile de judecată în recurs, recurenta a precizat că își rezervă dreptul solicitării printr-o cerere separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC U.M.T. SA Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 282 din Camera de Consiliu de la 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC R. SA Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1264 din 4 mai 2004 a Tribunalului Timiș, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.