ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4451/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 8 mai

2003, reclamanta SC R. SA Timișoara a cerut, în contradictoriu cu SC U.M.T. SA,

următoarele:

- constatarea deținerii dreptului de

folosință asupra imobilului înscris cu C.F. Timișoara, respectiv asupra

încăperilor pentru telex și magazie, situate la parter și asupra etajului II

din imobil;

- dispunerea înscrierii în cartea

funciară a dreptului de folosință.

În motivarea cererii, reclamanta a

invocat protocolul încheiat cu pârâta la 20 mai 1994, prin care i-a cedat

gratuit folosința spațiilor menționate pe durata funcționării societății.

Pârâta prin întâmpinare a formulat

cerere reconvențională solicitând:

- constatarea nulității absolute a

actului din 20 aprilie 1994, iar, în subsidiar, constatarea încetării efectelor

acestuia la 30 aprilie 2003, în condițiile denunțării sale unilaterale de către

pârâtă;

- evacuarea reclamantei – pârâte din

spațiu.

Tribunalul Timiș, secția comercială,

prin sentința nr. 1264 din 4 mai 2004 a respins acțiunea reclamantei SC R. SA

Timișoara.

A admis cererea reconvențională și a

constatat că actul încheiat între părți nu-și mai produce efecte începând cu 30

aprilie 2003, dispunând evacuarea reclamantei pârâte reconvenționale din

imobilul înscris în C.F. Timișoara, cu obligarea acesteia la 10.000.000 lei

cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța a reținut, privitor la acțiunea principală, că cererea privind

intabularea dreptului de folosință în cartea funciară este neîntemeiată, în

lipsa unui titlu valabil.

Admiterea cererii reconvenționale s-a

întemeiat pe denunțarea unilaterală a protocolului din 20 mai 1994, denunțare

valabilă, întrucât pârâta SC U.M.T. SA a cedat folosința spațiului cu titlu

gratuit, ori, această cedare nu poate fi perpetuă, întrucât art. 1471 C. civ.,

prevede că „nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrările sale decât

pentru o întrerupere determinată sau pentru un timp mărginit”.

Pârâta având nevoie de spațiu pentru

sediul său administrativ, conform cu art. 1573 C. civ., este îndreptățită la

restituire.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel, reclamanta, admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială

și contencios administrativ, prin decizia nr. 282 din 4 octombrie 2004,

hotărârea atacată fiind schimbată în sensul admiterii acțiunii și constatării

dreptului de folosință a reclamantei SC R. SA Timișoara asupra încăperilor

pentru telex și magazie situate la parter și asupra etaj. II din imobilul

înscris în C.F. Timișoara, dispunându-se înscrierea dreptului de folosință în

cartea funciară.

Instanța a respins cererea

reconvențională.

S-a reținut, de către instanța de

apel, că din analizarea probelor dosarului, rezultă raporturile comerciale

dintre părți și acordul acestora ca reclamanta să folosească spațiul în

litigiu.

Instanța a înlăturat susținerile

pârâtei privind lipsa cauzei juridice și semnarea protocolului de o persoană ce

nu avea mandat în acest sens, reținând că voința părților a fost evidentă, față

de împrejurarea că reclamanta folosește spațiul de peste 10 ani cu acordul

pârâtei.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

U.M.T. SA Timișoara a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 C.

proc. civ., formulând următoarele critici:

- Protocolul din 20 mai 1994 încalcă

principiul capacității de folosință a SC U.M.T. SA.

- Semnatarul actului avea împuternicire

de la C.Î.S., care conducea activitatea SC U.M.T. SA, conform procesului verbal

al ședinței din 15 mai 1993, să încheie cu reclamanta contract de închiriere

pentru etajul II și nicidecum să cedeze în mod gratuit folosința, ceea ce este

de neconceput între societățile comerciale.

- hotărârea atacată este nemotivată

în ce privește reținerea valabilității protocolului din 20 mai 1994;

- greșit se reține că protocolul

constituie o tranzacție, urmare renunțării SC R. SA la valorificarea unor

pretenții în justiție.

- au fost aplicate greșit

prevederile art. 157 C. proc. civ., privind contractul de comodat.

Din verificarea actelor și lucrările

dosarului Înalta Curte, reține următoarele:

Din ansamblul probelor dosarului se

reține că protocolul din 20 mai 2004 are natura unui contract de comodat,

conform art. 1573 C. civ., deoarece prevede acordarea dreptului de folosință

fără obținerea unei contraprestații.

Reținerea instanței de apel, în

sensul că, prin faptul că SC R. SA folosește spațiul de peste 10 ani cu acordul

pârâtei, este o recunoaștere a dreptului de folosință, nu constituie un

argument în considerarea protocolului ca un act de constituire a unui drept

real.

Nici probele din dosar nu pot

susține această reținere, întrucât între părți a existat anterior protocolului

contracte de închiriere, iar A.G.A. din 4 aprilie 1994 din SC U.M.T. SA prevede

dezacordul cedării folosinței imobilului.

Consiliul de administrația al

recurentei, în ședința din 29 martie 2004 hotărăște reînoirea contractului de

închiriere cu intimata.

Rezultă ca, întemeiat instanța de

fond a reținut că nu se poate reține cedarea fără termen a folosinței

imobilului.

Această cedare gratuită a unui drept

patrimonial, în folosul altei societăți comerciale, încalcă scopul persoanei

juridice, obținerea de profit și ca urmare, capacitatea de folosință a

acesteia.

Față de lezarea intereselor

recurentei prin încheierea protocolului, cu depășirea mandatului, care nu era

pentru o gratuitate ci pentru închiriere, a intervenit și denunțarea acestuia.

Recurenta, prin notificarea din 26

martie 2003 a somat-o pe intimată să predea spațiul cel mai târziu la 30

aprilie 2003.

Instanța de fond a reținut întemeiat

încetarea contractului de comodat în temeiul art. 1573 C. civ. și deținerea

fără temei a spațiului proprietatea SC U.M.T. SA Timișoara, dispunând evacuarea

SC R. SA Timișoara.

Așa fiind, recursul urmează să fie

admis ca întemeiat, iar hotărârea atacată să fie modificată în sensul

respingerii apelului SC R. SA și menținerii ca temeinică și legală a sentinței

Tribunalului Timiș, secția comercială, nr. 1264 din 4 mai 2004.

În ce privesc cheltuielile de

judecată în recurs, recurenta a precizat că își rezervă dreptul solicitării

printr-o cerere separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC U.M.T. SA Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 282 din Camera de

Consiliu de la 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge apelul

declarat de reclamanta SC R. SA Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1264

din 4 mai 2004 a Tribunalului Timiș, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 4 octombrie 2005.