ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1634/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5160/2005

la Tribunalul București, condamnatul U.F. a solicitat revizuirea sentinței

penale nr. 507 din 8 aprilie 2004 pronunțată de aceeași instanță, secția I penală,

rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii petentul

condamnat a susținut în esență că hotărârea este nelegală întrucât nu a fost

legal citat la judecarea în fond a cauzei.

Prin amintita sentință penală U.F. a

fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa

de 8 ani închisoare.

În cererea de revizuire condamnatul

critică hotărârea prin faptul că a fost în imposibilitate de a participa la

judecarea în fond a cauzei întrucât a fost citat la o adresă la care nu mai

locuia.

Investit cu judecarea cererii de

revizuire, Tribunalul București a calificat demersul petentului ca fiind o

cerere de repunere în termenul de apel având în vedere dispozițiile art. 364 C.

proc. pen.

În temeiul art. 42 C. proc. pen.,

raportat la art. 364 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Împotriva sentinței penale nr. 507

din 8 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 5225/2003, a formulat apel peste termen inculpatul, solicitând

admiterea acestuia și pe fond a criticat soluția pentru nelegalitate, vizând

nerespectarea procedurii legale de citare a sa, sens în care lipsind de la

judecata în fond a cauzei, a fost pus în imposibilitatea de a se apăra și a-și

susține, în consecință, nevinovăția sa cu privire la săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost condamnat, art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen.

Curtea, examinând apelul declarat

peste termen, prin prisma dispozițiilor art. 365 C. proc. pen., a constatat că

acesta nu se încadrează în condițiile prevăzute de text și anume: „partea care

a lipsit atât la judecată cât și la pronunțare, poate declara apel peste

termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a începerii

executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind

despăgubirile civile”.

Conform relațiilor date de Biroul

Evidență din cadrul Penitenciarului Rahova, a rezultat că apelantul-inculpat a

fost încarcerat la data de 1 aprilie 2005, iar acesta a formulat cererea la

data de 6 iulie 2005, deci după 3 luni și 5 zile de la data încarcerării.

În consecință, prin decizia penală nr.

815/ A din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca tardiv,

apelul declarat de inculpatul U.F. împotriva sentinței penale nr. 507 din 8

aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

Inculpatul a declarat recurs pe

care, în termenul legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., el solicită admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

apel. Inculpatul motivează că formularea cu întârziere a apelului s-a datorat

faptului că a fost internat în spitalul Penitenciarului București, starea

sănătății nepermițându-i să declare apelul în termenul prevăzut de lege.

Recursul inculpatului este

neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Acesta a fost încarcerat la data de

1 aprilie 2005. Conform referatului medical solicitat de Înalta Curte de

Casație și Justiție la judecarea recursului, inculpatul a fost internat în

Secția Dermato – Venerice a Penitenciarului Spital București în perioada 20

aprilie 2005 – 19 mai 2005 cu diagnosticul Sifilis latent tardiv iar

tratamentul administrat nu a fost de natură să afecteze funcțiile cognitive sau

capacitatea de a decide și conștienta bolnavului.

Rezultă în mod clar că inculpatul a

fost încarcerat pe 1 aprilie 2005 și internat în spitalul penitenciarului pe 20

aprilie 2005, iar apelul a fost declarat pe 6 iulie 2005.

Deci, în orice condiții, termenul de

10 zile de la data începerii executării pedepsei prevăzut de art. 365 C. proc.

pen., a fost depășit, astfel că decizia Curții de Apel București de respingere,

ca tardiv, a apelului declarat de inculpat este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul U.F. împotriva deciziei penale nr. 815/ A din 25

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 aprilie 2005 la 14 martie

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 martie 2006.