ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4644/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 608

din 26 aprilie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 391 din 15 aprilie 2003,

pronunțată de aceeași instanță, formulată de condamnatul U.F.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că cererea de revizuire, care constituie obiectul

acestei cauze este a doua cerere formulată de condamnat, prima care se referea

la aceleași motive fiind respinsă de Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin sentința penală nr. 846 din 22 iunie 2004.

Instanța de fond a mai

constatat că prin sentința penală nr. 391 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, a cărei revizuire se solicită, U.F. a fost

condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea mai

multor infracțiuni de furt calificat, tentativă la tâlhărie și ultraj.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 494 din 2 septembrie 2003, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința și a majorat pedeapsa la 10 ani închisoare.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia penală nr. 775 din 10 februarie 2004, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de U.F.

Instanța de fond a mai

reținut că motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire, în sensul că

nu a comis faptele reținute în sarcina sa nu sunt dintre cele expres și

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., întrucât aceasta nu a  făcut

dovada unor împrejurări noi, necunoscute de instanța care a soluționat cauza,

prin care să se constate netemeinicia hotărârii de condamnare.

În ceea ce privește motivul

prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., prin care revizuientul a susținut

că a fost bătut de organele de poliție pentru a recunoaște faptele, tribunalul

a constatat că nu s-a făcut dovada comiterii vreunei infracțiuni de către,

organele de anchetă printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanță a

procurorului.

Toate motivele invocate de

revizuient au fost examinate cu ocazia judecării cauzei de instanța de fond și

cele de control judiciar.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 422/

A din 25 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.

Împotriva deciziei a

declarat recurs revizuientul U.F., reiterând motivele arătate în cerere și cele

invocate în apel, susținând că este nevinovat, că a fost bătut de organele de

anchetă și a solicitat audierea părților vătămate și administrarea de noi probe

necesare stabilirii adevărului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 394 lit. a) C.

proc. pen., invocat în motivarea cererii se poate cere revizuirea primei

hotărâri atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Dispoziția se conjugă cu

prevederile alin. (2) din același articol, care completează ipoteza de mai sus

precizând că motivul constituie cauză de revizuire dacă pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal ori condamnare.

În raport de primul motiv

invocat de condamnat în mod corect instanțele au apreciat că cererea sa de

revizuire nu este fondată întrucât nu a prezentat fapte sau împrejurări

descoperite ulterior judecării cauzei care să nu fi fost cunoscute de instanță

în momentul pronunțării hotărârii.

În speță, condamnatul se afla

în executarea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare reținându-se că, la

data de19 august 2002, a pătruns prin efracție în apartamentul părții vătămate.

R.A. de unde a sustras un aparat video, bijuterii și 15.000.000 lei. În ziua de

2 august 2002, U.F. a intrat, tot prin efracție, în apartamentul lui D.M. de

unde a furat un lănțișor de aur, iar la 27august 2002, în apartamentul lui N.C.

de unde a sustras suma de 5.000.000 lei.

La data de 28 august 2002,

când revizuientul a încercat să fure bunuri din apartamentul părții vătămate S.I.,

a fost depistat de locatari, iar la intervenția organelor de poliție a folosit

un spray pe care l-a pulverizat în ochii polițiștilor.

Toate probele au fost

apreciate de instanța de fond, cea de apel și Înalta Curte de Casație și

Justiție care a constatat că vinovăția condamnatului a fost corect reținută.

În ceea ce privește cererea

condamnatului de administrare a unor probe noi, este de reținut că revizuirea

unei hotărâri judecătorești nu se poate face pentru prelungirea probațiunii.

În revizuire se cere ca

faptele și împrejurările învederate să fie noi și nu mijloacele de probă,

deoarece în această cale de atac extraordinară nu se poate obține o prelungire

a probațiunii aceasta fiind posibilă numai dacă cele susținute de condamnat nu

au fost cunoscute de către instanțele de judecată și ele au fost descoperite

după rămânerea definitivă a hotărârii.

În ceea ce privește

celelalte susțineri ale condamnatului, în sensul că a fost agresat de

anchetatori care i-au fracturat maxilarul, acestea nu au fost dovedite și în

mod just s-a apreciat că nu constituie cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit.

d) C. proc. pen., nepronunțându-se o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a

procurorului prin care să se constate că a fost comisă o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

De altfel afirmația

condamnatului că a fost bătut de anchetatori și că în acest context a dat

declarații, nu este reală deoarece în mod constant nu a recunoscut săvârșirea

faptelor și nu a învederat acest aspect procurorului în cursul urmăririi

penale.

În consecință, hotărârile

fiind legale și temeinice sub toate aspectele urmează ca recursul declarat de

revizuient să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 80 lei

(800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000

lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul revizuient U.F. împotriva deciziei penale nr. 422/

A din 25 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2005.