ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4684/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2753 din 8 mai 2003 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul N.I. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Roșiorii de Vede, anularea dispoziției nr. 143 din 9 aprilie 2003 emisă de Primarul municipiului Roșiorii de Vede, cu motivarea că nu este de acord cu despăgubirea sub formă de titluri de valoare nominală în sumă de 47.695.601 lei, solicitând despăgubiri bănești. Prin sentința civilă nr.405 din 23 iunie 2003, Tribunalul Teleorman a respins contestația, reținând că dispoziția nr. 143 din 9 aprilie 2003 emisă de primarul municipiului Roșiorii de Vede este legală în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (9) și ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în speță nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 10 din Normele aprobate prin H.G.

nr. 614/2001. Împotriva acestei sentințe, reclamantul N.I. a formulat apel, susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, sub nr. de dosar 2846/2003. Prin încheierea din 19 ianuarie 2004, dată în dosarul curții de apel, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul, fără să invoce vreun motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., criticile vizând, în esență, faptul că în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., față de împrejurarea că, la data de 12 decembrie 2003, cu recomandata nr. 503, acesta a înaintat Curții de Apel București, secția a III-a civilă, un set de înscrisuri din care rezultă că, datorită vârstei înaintate și a stării precare de sănătate, nu se poate deplasa la București în cursul lunii ianuarie 2004. Recursul este nefondat. Astfel, Curtea are în vedere împrejurarea că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Este de observat că potrivit dispozițiilor cuprinse în încheierea din 10 noiembrie 2003, din dosarul instanței de apel, deci anterior dispunerii suspendării cauzei în temeiul legal menționat, reclamantului i s-a pus în vedere să mai depună un exemplar al motivelor de apel pentru a-i fi comunicate intimatei-pârâte.

Reclamantul s-a conformat acestei dispoziții a instanței depunând la dosar și o petiție cu valoare de concluzii scrise fără a cere însă judecarea apelului în lipsa sa și fără să arate că nu se poate prezenta la judecată. De altfel, nici prin declarația de apel și nici cu ocazia formulării motivelor acestuia, reclamantul nu a solicitat judecarea în lipsă. Cererea de judecare a unei cauze în lipsa părții trebuie să fie neechivocă, neputând fi dedusă din împrejurări de fapt referitoare la starea de sănătate, vârstă sau alți factori. Astfel fiind, față de considerentele arătate, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul N.I. împotriva Încheierii din 19 ianuarie 2004 dată în dosarul nr. 2864/2004 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.