ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6029/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 9236 din 8 iulie 2004, Biroul de C.F. din cadrul Judecătoriei Satu Mare a admis cererea formulată de N.N. și a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului teren și casă înscris în C.F. 50062 Satu Mare la nr.top 13602/13 și 13611/17 în favoarea numitelor N.N. și N.A. ca urmare a partajului soluționat prin sentința civilă nr. 5223/2003 a Judecătoriei Satu Mare și decizia civilă nr. 565/2004 a Curții de Apel Oradea. Încheierea de mai sus a fost atacată cu apel de către N.I.E., care a expediat un exemplar prin poștă și a depus un alt exemplar personal. Ca urmare, la Curtea de Apel Oradea s-au format două dosare distincte, având însă ca obiect unul și același apel declarat de N.I.E.

împotriva încheierii mai sus descrise. În dosarul nr. 4988/2004 Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a pronunțat decizia civilă nr. 1248/A din 8 decembrie 2004, prin care a admis apelul declarat de N.I.E. și a schimbat în tot Încheierea nr. 9236 din 8 iulie 2004 dată de Judecătoria Satu-Mare, Biroul de carte funciară, în sensul că a respins cererea de intabulare formulată de N.N. În dosarul nr. 5628/2004 aceeași curte de apel a pronunțat decizia civilă nr. 126/A din 17 februarie 2005, prin care a luat act de renunțarea de către N.I.E. la judecarea apelului pe care l-a declarat împotriva încheierii de C.F. nr. 9236 din 8 iulie 2004 pronunțată de Judecătoria Satu-Mare, dispunând concomitent în sensul că menține în întregime încheierea obiect al apelului.

Prin soluțiile astfel date s-a creat o vădită contradicție în privința încheierii de C.F. nr. 9236 din 8 iulie 2004 dată de Judecătoria Satu-Mare, Biroul de carte funciară, care, potrivit uneia din deciziile curții de apel a fost schimbată în tot, iar potrivit celeilalte decizii a fost păstrată în întregime. În scopul înlăturării efectelor vădit contradictorii din hotărârile judecătorești descrise, N.I.E. a declarat recurs, solicitând înlăturarea dispoziției „pe care o menține în întregime” din decizia civilă nr. 126/A din 17 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Recursul este întemeiat. În aplicarea art. 246 alin. (1) C. proc. civ., manifestarea de voință în sensul de a renunța la judecată reprezintă o desistare cu consecința dezinvestirii instanței de a mai examina cererea dedusă judecății.

Aceasta înseamnă că, în cazul renunțării la judecata apelului, instanța are numai obligația de a lua act de voința apelantului, fără a mai avea posibilitatea de a se pronunța în orice fel asupra hotărârii care a făcut obiectul acelui apel. Ca urmare, în cazul de față, instanța de apel a procedat corect luând act de renunțarea la judecata apelului, dar a încălcat esențial legea dispunând asupra încheierii deduse judecății apelului. Sunt astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., temei pentru care, potrivit art. 312 alin. (1)-(2) și art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată în parte în sensul că, păstrându-i-se celelalte dispoziții, va fi înlăturată mențiunea „pe care o menține în întregime”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta N.I.E. împotriva deciziei civile nr. 126 A din 17 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Casează în parte decizia atacată în sensul că păstrând celelalte dispoziții, înlătură mențiunea „pe care o menține în întregime”. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.