ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4350/2005

Deliberând asupra recursului de față

constată:

Prin acțiunea introdusă la 6 iulie

2001, reclamanta SC T.P. SNC Craiova, prin lichidator judiciar a chemat în

judecată pe pârâții T.E. și T.F. și a solicitat obligarea acestora la plata

sumei de 585.499.203 lei, reactualizată la data executării, sumă reprezentând

contravaloarea lucrărilor de reparație și reamenajare a imobilului proprietatea

pârâtei în contradictor cu pârâții P.I. și S.N.

Prin sentința nr. 4876 din 17

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins acțiunea ca fiind

prescrisă deoarece lucrările la imobil au fost efectuate în perioada 1991 –

1994.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâții P.I., S.N. și reclamanta care au criticat-o pentru nelegalitate

susținând că acțiunea nu este prescrisă.

Prin decizia nr. 1049 din 20 iunie

2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, au fost admise

recursurile, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare în fond,

reținându-se că în mod greșit s-a considerat acțiunea prescrisă deoarece

dreptul la acțiune s-a născut la 24 septembrie 1997, dată la care pârâții P.I.

și S.N. au contestat calitatea de unic reprezentant a pârâtului T.F. pentru

societatea reclamantă.

La data de 14 ianuarie 2004

reclamanta și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 695.008.000 lei, sumă

reactualizată prin aplicarea indicelui de devalorizare al monedei naționale.

Cu ocazia rejudecării au fost

invocate mai multe excepții.

Pârâta T.E. a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei capacității de exercițiu a

societății reclamante, excepția lipsei calității procesuale a pârâților T.F., S.N.

și P.I., excepția inadmisibilității invocării excepției lipsei de interes a

invocării excepției lipsei calității procesuale a pârâților T.F., S.N. și P.I.,

excepții respinse ca nefondate.

Excepția lipsei de interes a

invocării lipsei calității procesuale a pârâților T.F., S.N. și P.I. invocată

de reclamantă a fost admisă reținându-se că pârâta T.E. nu a dovedit nici un

interes când a invocat excepția.

De asemeni a fost respinsă și

excepția invocată prin întâmpinarea de la 18 noiembrie 2003, privind

prescripția dreptului la acțiune.

Prin sentința nr. 448 din 10 martie

2004, pronunțată în dosarul nr. 6433/COM/2003 de Tribunalul Dolj, s-a admis în

parte acțiunea formulată de SC T.P. SNC Craiova, prin lichidator în

contradictor cu pârâții T.E., T.F., S.N. și P.I.

A fost obligată pârâta să plătească

reclamantei suma de 257.741.812 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor

efectuate la imobilul proprietatea pârâtei, sumă reactualizată până în

decembrie 2003, ce va fi reactualizată în funcție de devalorizarea monedei

naționale la data plății efective.

Pentru a pronunța sentința instanța

de fond a reținut că o parte din contravaloarea lucrărilor a fost plătită de

pârâta T.E.

Împotriva sentinței au formulat apel

pârâții T.E., T.F., S.N. și reclamanta SC T.P. SNC Craiova, prin lichidator

care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Prin decizia nr. 432 din 9 noiembrie

2004, pronunțată în dosarul nr. 770/COM/2004 de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

s-au respins ca nefondate apelurile formulate de pârâții T.E. și T.F.

Au fost admise apelurile formulate

de reclamantă și pârâta S.N.

A fost schimbată sentința apelată în

sensul că s-a admis acțiunea așa cum a fost precizată.

S-a reținut că instanța de fond a

diminuat suma datorată de pârâta T.E. în condițiile în care contractul încheiat

între părți nu s-a stipulat o clauză de compensare și pârâta nu a formulat o

cerere reconvențională.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta T.E. care a criticat-o pentru nelegalitate invocând prevederile art. 304

pct. 6-10 C. proc. civ.

A susținut recurenta că în mod

greșit s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantă

motivat de faptul că lichidatorul care a promovat cererea de chemare în

judecată nu a avut acordul tuturor asociaților potrivit art. 249 alin. (1) lit.

c), coroborat cu art. 236 alin. (1) din Legea 31/1990.

Critica formulată nu este fondată.

În mod corect s-a apreciat că

numirea în cauză ca lichidator a numitului B.V. nu a fost contestată de nici

unul din asociați și nici nu s-a solicitat înlocuirea acestuia încât s-a

prezumat că a existat acordul chiar și tacit, dar unanim al asociaților.

Nerespectarea condițiilor cerute de

lege privind numirea lichidatorilor este sancționată de lege cu nulitatea

relativă care nu poate fi invocată decât de asociați în interiorul termenului

de prescripție de 3 ani, recurenta având calitatea de terț față de societate.

S-a mai susținut de recurentă că în

mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității de folosință a reclamantei

prin lichidator deoarece în faza lichidării persoana juridică nu poate avea

decât drepturi în legătură cu încasarea creanțelor și plata datoriilor, iar

prin acțiune reclamanta își realizează un drept care nu exista anterior în

patrimoniul său.

Nici această critică nu este

fondată.

Lichidatorul a promovat acțiunea în

baza atribuțiilor legale ce îi reveneau, deoarece creanța pretinsă este născută

înainte de intrarea societății reclamante în fază de faliment prin acțiune

urmând a se stabili cuantumul exact al creanței și persoana răspunzătoare

pentru plata acesteia.

Într-un alt motiv de recurs

recurenta a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția privind

prescripția dreptului la acțiune.

Nici această critică nu este

fondată.

De menționat că prin decizia nr. 1049

din 20 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 726/COM/2003 de Curtea de Apel

Craiova, s-a stabilit că momentul curgerii prescripției începe la 24 septembrie

1997, pronunțată de o instanță de recurs care este irevocabilă.

A mai susținut recurenta că în mod

greșit instanța de apel nu a reținut că în cauză opera o compensare a

creanțelor.

Și această critică nu este fondată.

Compensarea putea fi avută în vedere

de instanță numai în momentul în care în cauză exista o cerere reconvențională

în acest sens formulată de recurentă.

Recurenta a mai criticat decizia și

pentru netemeinicie invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.,

susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă

administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Acest motiv de recurs nu poate fi

examinat întrucât pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat prin Legea

219/2003 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, pentru modificarea și

completarea codului de procedură civilă.

Față de considerentele mai sus

menționate se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., care pot duce la modificarea sau casarea deciziei

recurate și în consecință în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

formulat urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

T.E. împotriva deciziei nr. 432 din Camera de Consiliu de la 9 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 septembrie 2005.