ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4350/2005

Deliberând asupra recursului de față constată: Prin acțiunea introdusă la 6 iulie 2001, reclamanta SC T.P. SNC Craiova, prin lichidator judiciar a chemat în judecată pe pârâții T.E. și T.F. și a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 585.499.203 lei, reactualizată la data executării, sumă reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație și reamenajare a imobilului proprietatea pârâtei în contradictor cu pârâții P.I. și S.N. Prin sentința nr. 4876 din 17 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins acțiunea ca fiind prescrisă deoarece lucrările la imobil au fost efectuate în perioada 1991 – 1994. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții P.I., S.N. și reclamanta care au criticat-o pentru nelegalitate susținând că acțiunea nu este prescrisă.

Prin decizia nr. 1049 din 20 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, au fost admise recursurile, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare în fond, reținându-se că în mod greșit s-a considerat acțiunea prescrisă deoarece dreptul la acțiune s-a născut la 24 septembrie 1997, dată la care pârâții P.I. și S.N. au contestat calitatea de unic reprezentant a pârâtului T.F. pentru societatea reclamantă. La data de 14 ianuarie 2004 reclamanta și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 695.008.000 lei, sumă reactualizată prin aplicarea indicelui de devalorizare al monedei naționale. Cu ocazia rejudecării au fost invocate mai multe excepții. Pârâta T.E. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei capacității de exercițiu a societății reclamante, excepția lipsei calității procesuale a pârâților T.F., S.N.

și P.I., excepția inadmisibilității invocării excepției lipsei de interes a invocării excepției lipsei calității procesuale a pârâților T.F., S.N. și P.I., excepții respinse ca nefondate. Excepția lipsei de interes a invocării lipsei calității procesuale a pârâților T.F., S.N. și P.I. invocată de reclamantă a fost admisă reținându-se că pârâta T.E. nu a dovedit nici un interes când a invocat excepția. De asemeni a fost respinsă și excepția invocată prin întâmpinarea de la 18 noiembrie 2003, privind prescripția dreptului la acțiune. Prin sentința nr. 448 din 10 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 6433/COM/2003 de Tribunalul Dolj, s-a admis în parte acțiunea formulată de SC T.P. SNC Craiova, prin lichidator în contradictor cu pârâții T.E., T.F., S.N.

și P.I. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 257.741.812 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul proprietatea pârâtei, sumă reactualizată până în decembrie 2003, ce va fi reactualizată în funcție de devalorizarea monedei naționale la data plății efective. Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că o parte din contravaloarea lucrărilor a fost plătită de pârâta T.E. Împotriva sentinței au formulat apel pârâții T.E., T.F., S.N. și reclamanta SC T.P. SNC Craiova, prin lichidator care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice. Prin decizia nr. 432 din 9 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 770/COM/2004 de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de pârâții T.E.

și T.F. Au fost admise apelurile formulate de reclamantă și pârâta S.N. A fost schimbată sentința apelată în sensul că s-a admis acțiunea așa cum a fost precizată. S-a reținut că instanța de fond a diminuat suma datorată de pârâta T.E. în condițiile în care contractul încheiat între părți nu s-a stipulat o clauză de compensare și pârâta nu a formulat o cerere reconvențională. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta T.E. care a criticat-o pentru nelegalitate invocând prevederile art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ. A susținut recurenta că în mod greșit s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantă motivat de faptul că lichidatorul care a promovat cererea de chemare în judecată nu a avut acordul tuturor asociaților potrivit art. 249 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 236 alin. (1) din Legea 31/1990.

Critica formulată nu este fondată. În mod corect s-a apreciat că numirea în cauză ca lichidator a numitului B.V. nu a fost contestată de nici unul din asociați și nici nu s-a solicitat înlocuirea acestuia încât s-a prezumat că a existat acordul chiar și tacit, dar unanim al asociaților. Nerespectarea condițiilor cerute de lege privind numirea lichidatorilor este sancționată de lege cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de asociați în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, recurenta având calitatea de terț față de societate. S-a mai susținut de recurentă că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității de folosință a reclamantei prin lichidator deoarece în faza lichidării persoana juridică nu poate avea decât drepturi în legătură cu încasarea creanțelor și plata datoriilor, iar prin acțiune reclamanta își realizează un drept care nu exista anterior în patrimoniul său.

Nici această critică nu este fondată. Lichidatorul a promovat acțiunea în baza atribuțiilor legale ce îi reveneau, deoarece creanța pretinsă este născută înainte de intrarea societății reclamante în fază de faliment prin acțiune urmând a se stabili cuantumul exact al creanței și persoana răspunzătoare pentru plata acesteia. Într-un alt motiv de recurs recurenta a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția privind prescripția dreptului la acțiune. Nici această critică nu este fondată. De menționat că prin decizia nr. 1049 din 20 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 726/COM/2003 de Curtea de Apel Craiova, s-a stabilit că momentul curgerii prescripției începe la 24 septembrie 1997, pronunțată de o instanță de recurs care este irevocabilă.

A mai susținut recurenta că în mod greșit instanța de apel nu a reținut că în cauză opera o compensare a creanțelor. Și această critică nu este fondată. Compensarea putea fi avută în vedere de instanță numai în momentul în care în cauză exista o cerere reconvențională în acest sens formulată de recurentă. Recurenta a mai criticat decizia și pentru netemeinicie invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de probă administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Acest motiv de recurs nu poate fi examinat întrucât pct. 10 din art. 304 C. proc. civ., a fost abrogat prin Legea 219/2003 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, pentru modificarea și completarea codului de procedură civilă.

Față de considerentele mai sus menționate se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care pot duce la modificarea sau casarea deciziei recurate și în consecință în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta T.E. împotriva deciziei nr. 432 din Camera de Consiliu de la 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 septembrie 2005.