ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5305/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 21 iunie 2004, reclamantul C.E. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta N.S. să dispună întreruperea prescripției extinctive a sentinței civile nr. 18496/1999 a Judecătoriei Constanța, a deciziei civile nr. 1305/1999 a Tribunalului Constanța și a sentinței civile nr. 13105/1999 a Judecătoriei Constanța. Prin sentința civilă nr. 8906 din 13 septembrie 2004, Judecătoria Constanța a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă, reținând că deși cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamant în contradictoriu cu debitorul său (pârâta N.S.), are drept obiect întreruperea prescripției extinctive a unor titluri executorii pe care acesta nu le-a pus în executare silită din propria culpă.

În consecință, s-a apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată nu vizează soluționarea unui litigiu ce ar fi generat de un raport juridic între părți. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, apel respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 189 din 9 februarie 2005, aceasta confirmând hotărârea instanței de fond. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în motivare enunțând stările de fapt din hotărârile a căror întrerupere a prescripției extinctive a solicitat să se constate, deși a invocat ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma: Deși recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate ce ar viza decizia atacată, din „motivarea recursului” se reține că acesta este nemulțumit de soluția pronunțată de prima instanță, confirmată apoi de instanța de apel, considerând-o nelegală și netemeinică.

Pe fondul cauzei, se reține că reclamantul a solicitat prin cererea introductivă să se dispună întreruperea cursului prescripției extinctive a sentinței civile nr. 13105/1999 a Judecătoriei Constanța, a sentinței civile nr. 18496/1999 a Judecătoriei Constanța și a deciziei civile nr. 1305/1999 a Tribunalului Constanța. Codul Civil, prin art. 1865, enumeră cauzele care determină întreruperea cursului prescripției extinctive, cauze care sunt prevăzute și de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 și anume: recunoașterea dreptului creditorului de către debitor; introducerea unei cereri de chemare în judecată; printr-un act începător de executare. Prin urmare, introducerea unei cereri de chemare în judecată poate avea ca obiect fie rezolvarea unui litigiu determinat de existența unui raport juridic între părți, fie punerea în executare a unui titlu executoriu, a cărui existență este determinată tot de un raport juridic între părți.

În speță, termenul de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 pentru a cere executarea silită a hotărârilor judecătorești invocate anterior a expirat, hotărârile fiind prescrise. În consecință, obiectul cererii constituindu-l tocmai întreruperea cursului prescripției extinctive a unor titluri executorii pe care creditorul nu le-a pus în executare din propria culpă, o asemenea cerere apare ca inadmisibilă. Pentru aceste considerente, soluția pronunțată de prima instanță și confirmată apoi de instanța de apel este corectă și, prin urmare, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de E.C. împotriva deciziei nr.189/C din 9 februarie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.