ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5305/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Judecătoriei Constanța la data de 21 iunie 2004, reclamantul C.E. a

solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta N.S. să dispună întreruperea

prescripției extinctive a sentinței civile nr. 18496/1999 a Judecătoriei

Constanța, a deciziei civile nr. 1305/1999 a Tribunalului Constanța și a

sentinței civile nr. 13105/1999 a Judecătoriei Constanța.

Prin sentința civilă nr. 8906 din 13

septembrie 2004, Judecătoria Constanța a respins cererea reclamantului ca

inadmisibilă, reținând că deși cererea de chemare în judecată a fost formulată

de reclamant în contradictoriu cu debitorul său (pârâta N.S.), are drept obiect

întreruperea prescripției extinctive a unor titluri executorii pe care acesta

nu le-a pus în executare silită din propria culpă.

În consecință, s-a apreciat că

obiectul cererii de chemare în judecată nu vizează soluționarea unui litigiu ce

ar fi generat de un raport juridic între părți.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul, apel respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța

prin decizia civilă nr. 189 din 9 februarie 2005, aceasta confirmând hotărârea

instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, în motivare enunțând stările de fapt din hotărârile a căror

întrerupere a prescripției extinctive a solicitat să se constate, deși a

invocat ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma:

Deși recurentul nu a indicat

motivele de nelegalitate ce ar viza decizia atacată, din „motivarea recursului”

se reține că acesta este nemulțumit de soluția pronunțată de prima instanță,

confirmată apoi de instanța de apel, considerând-o nelegală și netemeinică.

Pe fondul cauzei, se reține că

reclamantul a solicitat prin cererea introductivă să se dispună întreruperea

cursului prescripției extinctive a sentinței civile nr. 13105/1999 a

Judecătoriei Constanța, a sentinței civile nr. 18496/1999 a Judecătoriei

Constanța și a deciziei civile nr. 1305/1999 a Tribunalului Constanța.

Codul Civil, prin art. 1865, enumeră

cauzele care determină întreruperea cursului prescripției extinctive, cauze

care sunt prevăzute și de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 și anume:

recunoașterea dreptului creditorului

de către debitor;

introducerea unei cereri de chemare

în judecată;

printr-un act începător de

executare.

Prin urmare, introducerea unei

cereri de chemare în judecată poate avea ca obiect fie rezolvarea unui litigiu

determinat de existența unui raport juridic între părți, fie punerea în

executare a unui titlu executoriu, a cărui existență este determinată tot de un

raport juridic între părți.

În speță, termenul de 3 ani prevăzut

de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 pentru a cere executarea silită a

hotărârilor judecătorești invocate anterior a expirat, hotărârile fiind

prescrise.

În consecință, obiectul cererii

constituindu-l tocmai întreruperea cursului prescripției extinctive a unor

titluri executorii pe care creditorul nu le-a pus în executare din propria

culpă, o asemenea cerere apare ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, soluția

pronunțată de prima instanță și confirmată apoi de instanța de apel este

corectă și, prin urmare, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de E.C. împotriva deciziei nr.189/C din 9 februarie 2005 a Curții de

Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.