ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 44/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 12533

din 6 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

s-a respins cererea formulată de A.F.P. sector 3 București, împotriva pârâtei

SC D.P. SRL București, pentru constatarea nulității radierii, în temeiul Legii nr.

428/2002, reținându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel reclamanta și prin decizia Curții de Apel București, secția a V-a

comercială nr. 199 din 16 martie 2005, acesta a fost admis și hotărârea

schimbată în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea radierii

deoarece la data radierii, 8 mai 2002, societatea avea datorii la bugetul de

stat, cu titlu de taxe și impozite așa cum rezultă din somația și titlul

executoriu din 5 iulie 2001 emis în baza O.G. nr. 11/1996 ori potrivit art. 1

din Legea nr. 428/2002, radierea este nulă de drept în toate cazurile

privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat,

bugetul asigurărilor sociale de stat și datoria publică internă.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs SC D.P. SRL București invocând, în drept, dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ. și a susținut în esență, că instanța de apel a interpretat

greșit înscrisul depus de intimată ca reprezentând titlu de creanță, deoarece

chiar dacă potrivit art. 4 lit. a) și b) din O.G. nr. 11/1996 titlu de creanță

poate fi și documentul de evidență întocmit, de societate și depus la A.F.P.,

O.G. nr. 11/1996 a fost abrogată de O.G. nr. 61/2002, care nu mai conține o

astfel de prevedere și actul nici nu poartă ștampila societății și semnătura

reprezentantului acesteia.

Recursul este nefondat.

Așa cum s-a reținut la momentul

radierii societății, era deja emis titlul executoriu în baza reglementărilor în

vigoare la acea dată, pe baza declarației pe proprie răspundere și somației de

plată comunicată acte necontestate de către recurentă în baza acestor

reglementări, încât aceasta nu poate susține că bilanțul contabil ca act

declarativ nu produce efecte juridice în sensul art. 4 lit. a) și e) din O.G. nr.

68/1997, privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite

și taxe.

Ca atare, instanța de apel reținând

ca întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 482/2002 în raport de această situație de fapt și de drept, a aplicat

corespunzător legea, încât recursul formulat care se încadrează în realitate,

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., este nefondat.

Văzând dispozițiile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC D.P. SRL București, împotriva deciziei nr. 199 din 16 martie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2006.