ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 44/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12533 din 6 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins cererea formulată de A.F.P. sector 3 București, împotriva pârâtei SC D.P. SRL București, pentru constatarea nulității radierii, în temeiul Legii nr. 428/2002, reținându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta și prin decizia Curții de Apel București, secția a V-a comercială nr. 199 din 16 martie 2005, acesta a fost admis și hotărârea schimbată în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea radierii deoarece la data radierii, 8 mai 2002, societatea avea datorii la bugetul de stat, cu titlu de taxe și impozite așa cum rezultă din somația și titlul executoriu din 5 iulie 2001 emis în baza O.G.

nr. 11/1996 ori potrivit art. 1 din Legea nr. 428/2002, radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și datoria publică internă. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC D.P. SRL București invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a susținut în esență, că instanța de apel a interpretat greșit înscrisul depus de intimată ca reprezentând titlu de creanță, deoarece chiar dacă potrivit art. 4 lit. a) și b) din O.G. nr. 11/1996 titlu de creanță poate fi și documentul de evidență întocmit, de societate și depus la A.F.P., O.G. nr. 11/1996 a fost abrogată de O.G.

nr. 61/2002, care nu mai conține o astfel de prevedere și actul nici nu poartă ștampila societății și semnătura reprezentantului acesteia. Recursul este nefondat. Așa cum s-a reținut la momentul radierii societății, era deja emis titlul executoriu în baza reglementărilor în vigoare la acea dată, pe baza declarației pe proprie răspundere și somației de plată comunicată acte necontestate de către recurentă în baza acestor reglementări, încât aceasta nu poate susține că bilanțul contabil ca act declarativ nu produce efecte juridice în sensul art. 4 lit. a) și e) din O.G. nr. 68/1997, privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe.

Ca atare, instanța de apel reținând ca întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 482/2002 în raport de această situație de fapt și de drept, a aplicat corespunzător legea, încât recursul formulat care se încadrează în realitate, în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este nefondat. Văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC D.P. SRL București, împotriva deciziei nr. 199 din 16 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2006.