ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5409/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A.F.P. București a solicitat să se

constate nulitatea de drept a mențiunii de radiere din R.C. a SC F.M.P. SRL

București, motivând că potrivit dispozițiilor Legii nr. 428/2002 radierea este

nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii

la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică

internă, precum și față de alți creditori care au litigii pe rolul instanțelor

judecătorești, ori societatea comercială în cauză figurează cu debite la

bugetul de stat și nu trebuia radiată din registrul comerțului.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a respins acțiunea reținând că reclamanta a depus la dosar o notă de constatare

încheiată ca urmare a unei verificări financiar-contabile a societății pârâte

din care rezultă că aceasta a săvârșit o contravenție prevăzută de Legea nr. 87/1994,

fiind stabilită o amendă de 1.000.000 lei din care s-au plătit 500.000 lei. A

mai reținut că înscrisul respectiv nu face dovada unei creanțe certe, lichide

și exigibile deoarece reclamanta nu a făcut dovada că titlul executoriu a fost

emis în temeiul O.G. nr. 11/1996 și că pârâta figurează cu acest debit la

bugetul statului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta arătând că este nelegală pentru că dispozițiile legale

nu impun dovada îndeplinirii formelor de executare, iar în al doilea rând

instanța nu a respectat principiul rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (4)

și (5) C. proc. civ., neacordând un termen în vederea administrării probelor

considerate ca fiind utile soluționării cauzei.

Prin decizia nr. 474 din 31 mai 2005,

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul reținând că

suma datorată de pârâtă reprezintă amendă, iar potrivit Legii nr. 32/1968, în

materie de contravenție, termenul pentru prescripția dreptului de a cere

executarea sancțiunii contravenționale este de un an, termen care s-a împlinit.

Nemulțumită de decizia pronunțată

reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că este nelegală, deoarece amenda aplicată de către organul de

specialitate este o creanță bugetară, fiindu-i aplicabile dispozițiile speciale

prevăzute de O.G. nr. 11/1996 și ca atare termenul de prescripție este de 3 ani,

iar la data de 18 ianuarie 2000 a atenționat-o pe pârâtă cu privire la

începerea executării silite.

Recursul nu este fondat.

Cererea formulată de reclamantă a

avut ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 482/2002, care a intrat în

vigoare la data publicării în M. Of., adică la 10 iulie 2002.

Radierea a cărei nulitate absolută

se cere a se constata s-a efectuat la data de 29 martie 2002, conform adresei

din 23 mai 2005 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, deci înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 428/2002.

A admite că dispozițiile acestui act

normativ se aplică unor situații preexistente, echivalează cu încălcarea

principiului neretroactivității legii, știut fiind că potrivit dispozițiilor art.

15 alin. (2) din C.R., legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii

penale sau contravenționale mai favorabilă.

Substituind motivarea deciziei

atacate, soluția de respingere a apelului se impune a fi reținută și drept

urmare, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 474 din 31 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.