ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5409/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.F.P. București a solicitat să se constate nulitatea de drept a mențiunii de radiere din R.C. a SC F.M.P. SRL București, motivând că potrivit dispozițiilor Legii nr. 428/2002 radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori care au litigii pe rolul instanțelor judecătorești, ori societatea comercială în cauză figurează cu debite la bugetul de stat și nu trebuia radiată din registrul comerțului.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea reținând că reclamanta a depus la dosar o notă de constatare încheiată ca urmare a unei verificări financiar-contabile a societății pârâte din care rezultă că aceasta a săvârșit o contravenție prevăzută de Legea nr. 87/1994, fiind stabilită o amendă de 1.000.000 lei din care s-au plătit 500.000 lei. A mai reținut că înscrisul respectiv nu face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile deoarece reclamanta nu a făcut dovada că titlul executoriu a fost emis în temeiul O.G. nr. 11/1996 și că pârâta figurează cu acest debit la bugetul statului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta arătând că este nelegală pentru că dispozițiile legale nu impun dovada îndeplinirii formelor de executare, iar în al doilea rând instanța nu a respectat principiul rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., neacordând un termen în vederea administrării probelor considerate ca fiind utile soluționării cauzei. Prin decizia nr. 474 din 31 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul reținând că suma datorată de pârâtă reprezintă amendă, iar potrivit Legii nr. 32/1968, în materie de contravenție, termenul pentru prescripția dreptului de a cere executarea sancțiunii contravenționale este de un an, termen care s-a împlinit. Nemulțumită de decizia pronunțată reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că este nelegală, deoarece amenda aplicată de către organul de specialitate este o creanță bugetară, fiindu-i aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de O.G.

nr. 11/1996 și ca atare termenul de prescripție este de 3 ani, iar la data de 18 ianuarie 2000 a atenționat-o pe pârâtă cu privire la începerea executării silite. Recursul nu este fondat. Cererea formulată de reclamantă a avut ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 482/2002, care a intrat în vigoare la data publicării în M. Of., adică la 10 iulie 2002. Radierea a cărei nulitate absolută se cere a se constata s-a efectuat la data de 29 martie 2002, conform adresei din 23 mai 2005 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 428/2002. A admite că dispozițiile acestui act normativ se aplică unor situații preexistente, echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii, știut fiind că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din C.R., legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabilă.

Substituind motivarea deciziei atacate, soluția de respingere a apelului se impune a fi reținută și drept urmare, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 474 din 31 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 noiembrie 2005.