ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5305/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 646 din 8 februarie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.F.P. în contradictor cu pârâta SC C.P.T.C. SRL București, având ca obiect constatarea nulității de drept a mențiunii radierii societății pârâte din registrul comerțului în temeiul Legii nr. 314/2001, modificată prin Legea nr. 428/2001, privind reglementarea situației societăților comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării ei în vigoare nu și-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale.

Instanța de fond și-a motivat soluția, reținând că deși somația din 26 iulie 1999 și titlul executoriu din 26 iulie 1999, dovedesc existența creanței la data emiterii lor, reclamanta nu a făcut dovada că la data dizolvării de drept (ulterioară datei limită de 18 iunie 2001) și a radierii din registrul comerțului societatea pârâtă înregistra la bugetul de stat debitele constatate, având în vedere timpul scurs de la data emiterii titlului executoriu. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel București, secția comercială, care prin decizia nr. 475 din 31 mai 2005 a confirmat soluția și motivarea hotărârii instanței de fond. În contra deciziei reclamanta A.F.P.

București a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că termenul de prescripție de 5 ani al cărui curs a început la 26 iulie 1999 s-a împlinit la 26 iulie 2004, iar formele de executare întocmite cu data de 19 februarie 2004 sunt înăuntrul termenului legal de prescripție. Recursul este fondat. Legea nr. 314/2001 reglementează situația societăților comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării ei în vigoare nu și-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale și care sunt dizolvate de drept intrând în lichidare pe această dată (art. 1). Procedura constatării dizolvării de drept a societății în culpă și a recursului împotriva încheierii judecătorului delegat sunt reglementate de art. 2 și art. 3 din legea menționată, iar radierea din oficiu, precedată de lichidare, este și ea reglementată în art. 3 alin. (4) și (5) și art. 5 din aceeași lege.

Pe data lichidării, societățile comerciale ce fac obiectul Legii nr. 314/2001 modificată se radiază din oficiu din registrul comerțului dar potrivit art. 5 alin. (4) „Radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflați pe rolul instanțelor judecătorești”. De această dată, Legea nr. 314/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 428/2002 nu reglementează procedura de operare a nulității radierii.

În lipsa unei reglementări speciale, se vor aplica dispozițiile din Legea nr. 26/1990, republicată privind R.C., dreptul comun în materie, referitoare la procedura de soluționare a cererii de radiere a unei înregistrări păgubitoare, conținută de art. 25. Așadar, cererea de constatare a nulității radierii se depune și se menționează în registrul comerțului la care s-a făcut înmatricularea societății care o înaintează tribunalului competent potrivit alin. (2) din art. 25. Tribunalul se va pronunța asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerțului și, în cazul dat, a lichidatorilor societății radiate, iar hotărârea ce o va pronunța va fi supusă recursului în condițiile alin. (4) din art. 25 din lege.

Drept urmare, față de cele ce preced, atât soluția de respingere pe fond a cererii de constatare a nulității radierii cât și soluția de respingere a cererii pentru lipsa capacității de exercițiu sunt nelegale, situație în care recursul se va admite, se vor casa hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza la tribunal pentru soluționarea cererii cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul comerțului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 475 din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia recurată și sentința nr. 646 din 8 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și trimite cauza Tribunalului București, pentru soluționarea pe fond a pricinii. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.