ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5305/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 646 din 8

februarie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.F.P. în contradictor cu pârâta

SC C.P.T.C. SRL București, având ca obiect constatarea nulității de drept a

mențiunii radierii societății pârâte din registrul comerțului în temeiul Legii nr.

314/2001, modificată prin Legea nr. 428/2001, privind reglementarea situației

societăților comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării ei în

vigoare nu și-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr.

31/1990, privind societățile comerciale.

Instanța de fond și-a motivat

soluția, reținând că deși somația din 26 iulie 1999 și titlul executoriu din 26

iulie 1999, dovedesc existența creanței la data emiterii lor, reclamanta nu a

făcut dovada că la data dizolvării de drept (ulterioară datei limită de 18

iunie 2001) și a radierii din registrul comerțului societatea pârâtă înregistra

la bugetul de stat debitele constatate, având în vedere timpul scurs de la data

emiterii titlului executoriu.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel București, secția comercială,

care prin decizia nr. 475 din 31 mai 2005 a confirmat soluția și motivarea

hotărârii instanței de fond.

În contra deciziei reclamanta A.F.P.

București a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arătând că termenul de prescripție de 5 ani al cărui curs a început la 26

iulie 1999 s-a împlinit la 26 iulie 2004, iar formele de executare întocmite cu

data de 19 februarie 2004 sunt înăuntrul termenului legal de prescripție.

Recursul este fondat.

Legea nr. 314/2001 reglementează

situația societăților comerciale care în termen de 60 de zile de la data

intrării ei în vigoare nu și-au majorat capitalul social la nivelul minim

stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale și care sunt

dizolvate de drept intrând în lichidare pe această dată (art. 1).

Procedura constatării dizolvării de

drept a societății în culpă și a recursului împotriva încheierii judecătorului

delegat sunt reglementate de art. 2 și art. 3 din legea menționată, iar

radierea din oficiu, precedată de lichidare, este și ea reglementată în art. 3 alin.

(4) și (5) și art. 5 din aceeași lege.

Pe data lichidării, societățile

comerciale ce fac obiectul Legii nr. 314/2001 modificată se radiază din oficiu

din registrul comerțului dar potrivit art. 5 alin. (4) „Radierea este nulă de

drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică

internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflați pe rolul

instanțelor judecătorești”.

De această dată, Legea nr. 314/2001,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 428/2002 nu reglementează procedura

de operare a nulității radierii.

În lipsa unei reglementări speciale,

se vor aplica dispozițiile din Legea nr. 26/1990, republicată privind R.C.,

dreptul comun în materie, referitoare la procedura de soluționare a cererii de

radiere a unei înregistrări păgubitoare, conținută de art. 25.

Așadar, cererea de constatare a

nulității radierii se depune și se menționează în registrul comerțului la care

s-a făcut înmatricularea societății care o înaintează tribunalului competent

potrivit alin. (2) din art. 25.

Tribunalul se va pronunța asupra

cererii cu citarea oficiului registrului comerțului și, în cazul dat, a

lichidatorilor societății radiate, iar hotărârea ce o va pronunța va fi supusă

recursului în condițiile alin. (4) din art. 25 din lege.

Drept urmare, față de cele ce

preced, atât soluția de respingere pe fond a cererii de constatare a nulității

radierii cât și soluția de respingere a cererii pentru lipsa capacității de

exercițiu sunt nelegale, situație în care recursul se va admite, se vor casa

hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza la tribunal pentru

soluționarea cererii cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr.

26/1990 republicată, privind registrul comerțului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 475 din 31 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia recurată și sentința

nr. 646 din 8 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială

și trimite cauza Tribunalului București, pentru soluționarea pe fond a

pricinii.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 noiembrie 2005.