ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 282/CA/2005 - PI

din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția cu care a fost sesizată prin

încheierea din 26 mai 2005 din dosarul civil nr. 674/2005, al Curții de Apel

Oradea, cerere formulată de recurentul C.J., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bihor și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și

Familiei.

S-a constatat că prevederile pct. 20

cap. V din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, emise la 4 mai

2001, de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu modificările

și completările ulterioare, sunt nelegale, contravenind prevederilor art. 66

lit. b) din Legea nr. 19/2000.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

19/2000, sunt contradictorii cu dispozițiile art. 66 lit. b) din Legea nr.

19/2000 și chiar adaugă la lege, pentru că din interpretarea prevederilor pct.

20 cap. V ar rezulta că pensia de urmaș s-ar acorda numai copiilor care urmează

cursurile unei singure instituții de învățământ universitar corespunzătoare

nivelului de învățământ superior, până la terminarea cursurilor primei

instituții, dacă urmează cursurile mai multor instituții de învățământ

universitar de la același nivel, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26

de ani.

Condiția de a urma cursurile unei

singure instituții de învățământ universitar, creată de norme, conduce la o

delimitare pe criterii sociale și materiale între copiii orfani și cei ai căror

părinți sunt în viață, în ceea ce privește dreptul legal de acces la toate

nivelurile și formele de învățământ a tuturor cetățenilor țării, garantat prin

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, a învățământului, precum și în ce

privește obligația asigurării acelorași drepturi tuturor beneficiarilor

sistemului public, indiferent de nivelul de învățământ ale căror cursuri le

urmează.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor și Ministerul Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Primul recurent susține, în esență,

că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, mărginindu-se

la o interpretare restrictivă a textului de lege, normele de aplicare a Legii

nr. 19/2000, nefăcând o adăugare la lege.

Aceasta, pentru că, în conformitate

cu art. 7 din Legea nr. 19/2000, pensia de urmaș reprezintă un venit de

înlocuire de care beneficiază urmașul, până la data când poate desfășura o

activitate profesională, acest moment fiind cel în care și-a finalizat studiile

universitare.

Cel de-al doilea recurent critică

soluția, susținând că este dată cu aplicarea greșită a legii, art. 66 lit. b)

din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, menționând că,

copiii au dreptul la pensie de urmaș, dacă își continuă studiile într-o formă

de învățământ organizată, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de

26 de ani, iar potrivit art. 70 din Legea învățământului nr. 84/1995,

republicată, studiile aprofundate de specialitate sunt o formă de învățământ

postuniversitar, reclamantul aflându-se în această ultimă situație, astfel că

nu este îndreptățit la acordarea pensiei de urmaș.

Recursul formulat de Casa Județeană

de Pensii Bihor este tardiv, iar cel declarat de Ministerul Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei este nefondat.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, „recursul se declară în 48 ore de la pronunțare sau de la

comunicare”, ceea ce înseamnă că pentru partea prezentă, termenul curge de la

pronunțare, iar pentru cea lipsă la judecata fondului, de la comunicare.

În speță, Casa Județeană de Pensii

Bihor a fost prezentă la judecarea în primă instanță a excepției de

nelegalitate, potrivit mențiunilor făcute în practicaua sentinței, astfel că

recursul declarat de aceasta, la 29 septembrie 2005, este tardiv, sentința

fiind pronunțată la 19 septembrie 2005.

Pe cale de consecință, recursul se

va respinge ca tardiv formulat, nemaifiind, astfel, necesară examinarea pe fond

a sentinței recurate.

În ceea ce privește recursul

declarat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, se constată

că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în

continuare.

Instanța de fond a făcut o

interpretare corectă a textului de lege, ce s-a solicitat a fi constatat

nelegal - pct. 20 cap. V din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

19/2000 și în mod just a reținut că. de fapt. aceasta adaugă la lege,

contravenind dispozițiilor art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, text de lege

care stabilește doar condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească

copilul. ca să beneficieze de pensie de urmaș. și anume. să-și continue studiile

într-o formă de învățământ organizată potrivit legii și să nu depășească vârsta

de 26 de ani până la terminarea acestora.

Nu face referire textul de lege,

nici la nivelul de învățământ și nici la numărul instituțiilor de învățământ

ale căror cursuri pot fi urmate.

Concluzia care se desprinde din

interpretarea prevederilor pct. 20 cap. V din Normele de aplicare a Legii nr.

19/2000, în sensul că pensia de urmaș s-ar acorda numai copiilor care urmează

cursurile unei singure instituții de învățământ universitar, este în

discordanță cu prevederile art. 66 lit. b) din lege și, așa cum corect a

stabilit instanța de fond, produce consecințe în plan social și material,

generând o discriminare între copiii orfani, beneficiari ai pensiei de urmaș și

cei ai căror părinți sunt în viață.

Este cert, deci, că respectivele

norme nu se limitează la a explicita modalitatea de punere în executare a

legii, ele tinzând la modificarea înțelesului dispoziției legale, astfel încât

în mod corect instanța a constatat că sunt nelegale, contravenind prevederilor

art. 6 lit. b) din Legea nr. 19/2000.

Pentru toate aceste considerente,

recursul urmează a fi respins ca nefondat, în cauză avându-se în vedere și

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 232/CA/2005 - PI din 19

septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de și de

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei împotriva aceleiași

sentințe, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 noiembrie 2005.