ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 282/CA/2005 - PI din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția cu care a fost sesizată prin încheierea din 26 mai 2005 din dosarul civil nr. 674/2005, al Curții de Apel Oradea, cerere formulată de recurentul C.J., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. S-a constatat că prevederile pct. 20 cap. V din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, emise la 4 mai 2001, de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu modificările și completările ulterioare, sunt nelegale, contravenind prevederilor art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, sunt contradictorii cu dispozițiile art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 și chiar adaugă la lege, pentru că din interpretarea prevederilor pct. 20 cap. V ar rezulta că pensia de urmaș s-ar acorda numai copiilor care urmează cursurile unei singure instituții de învățământ universitar corespunzătoare nivelului de învățământ superior, până la terminarea cursurilor primei instituții, dacă urmează cursurile mai multor instituții de învățământ universitar de la același nivel, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

Condiția de a urma cursurile unei singure instituții de învățământ universitar, creată de norme, conduce la o delimitare pe criterii sociale și materiale între copiii orfani și cei ai căror părinți sunt în viață, în ceea ce privește dreptul legal de acces la toate nivelurile și formele de învățământ a tuturor cetățenilor țării, garantat prin art. 5 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, a învățământului, precum și în ce privește obligația asigurării acelorași drepturi tuturor beneficiarilor sistemului public, indiferent de nivelul de învățământ ale căror cursuri le urmează. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Primul recurent susține, în esență, că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, mărginindu-se la o interpretare restrictivă a textului de lege, normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, nefăcând o adăugare la lege. Aceasta, pentru că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 19/2000, pensia de urmaș reprezintă un venit de înlocuire de care beneficiază urmașul, până la data când poate desfășura o activitate profesională, acest moment fiind cel în care și-a finalizat studiile universitare.

Cel de-al doilea recurent critică soluția, susținând că este dată cu aplicarea greșită a legii, art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, menționând că, copiii au dreptul la pensie de urmaș, dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, iar potrivit art. 70 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, studiile aprofundate de specialitate sunt o formă de învățământ postuniversitar, reclamantul aflându-se în această ultimă situație, astfel că nu este îndreptățit la acordarea pensiei de urmaș. Recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Bihor este tardiv, iar cel declarat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este nefondat.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, „recursul se declară în 48 ore de la pronunțare sau de la comunicare”, ceea ce înseamnă că pentru partea prezentă, termenul curge de la pronunțare, iar pentru cea lipsă la judecata fondului, de la comunicare. În speță, Casa Județeană de Pensii Bihor a fost prezentă la judecarea în primă instanță a excepției de nelegalitate, potrivit mențiunilor făcute în practicaua sentinței, astfel că recursul declarat de aceasta, la 29 septembrie 2005, este tardiv, sentința fiind pronunțată la 19 septembrie 2005. Pe cale de consecință, recursul se va respinge ca tardiv formulat, nemaifiind, astfel, necesară examinarea pe fond a sentinței recurate. În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, se constată că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Instanța de fond a făcut o interpretare corectă a textului de lege, ce s-a solicitat a fi constatat nelegal - pct. 20 cap. V din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000 și în mod just a reținut că. de fapt. aceasta adaugă la lege, contravenind dispozițiilor art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, text de lege care stabilește doar condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească copilul. ca să beneficieze de pensie de urmaș. și anume. să-și continue studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii și să nu depășească vârsta de 26 de ani până la terminarea acestora. Nu face referire textul de lege, nici la nivelul de învățământ și nici la numărul instituțiilor de învățământ ale căror cursuri pot fi urmate.

Concluzia care se desprinde din interpretarea prevederilor pct. 20 cap. V din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, în sensul că pensia de urmaș s-ar acorda numai copiilor care urmează cursurile unei singure instituții de învățământ universitar, este în discordanță cu prevederile art. 66 lit. b) din lege și, așa cum corect a stabilit instanța de fond, produce consecințe în plan social și material, generând o discriminare între copiii orfani, beneficiari ai pensiei de urmaș și cei ai căror părinți sunt în viață. Este cert, deci, că respectivele norme nu se limitează la a explicita modalitatea de punere în executare a legii, ele tinzând la modificarea înțelesului dispoziției legale, astfel încât în mod corect instanța a constatat că sunt nelegale, contravenind prevederilor art. 6 lit. b) din Legea nr. 19/2000.

Pentru toate aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în cauză avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 232/CA/2005 - PI din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv formulat. Respinge recursul declarat de și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.