ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 282/CA/2005 - PI
din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția cu care a fost sesizată prin
încheierea din 26 mai 2005 din dosarul civil nr. 674/2005, al Curții de Apel
Oradea, cerere formulată de recurentul C.J., în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Bihor și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei.
S-a constatat că prevederile pct. 20
cap. V din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000, emise la 4 mai
2001, de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu modificările
și completările ulterioare, sunt nelegale, contravenind prevederilor art. 66
lit. b) din Legea nr. 19/2000.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut că Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
19/2000, sunt contradictorii cu dispozițiile art. 66 lit. b) din Legea nr.
19/2000 și chiar adaugă la lege, pentru că din interpretarea prevederilor pct.
20 cap. V ar rezulta că pensia de urmaș s-ar acorda numai copiilor care urmează
cursurile unei singure instituții de învățământ universitar corespunzătoare
nivelului de învățământ superior, până la terminarea cursurilor primei
instituții, dacă urmează cursurile mai multor instituții de învățământ
universitar de la același nivel, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26
de ani.
Condiția de a urma cursurile unei
singure instituții de învățământ universitar, creată de norme, conduce la o
delimitare pe criterii sociale și materiale între copiii orfani și cei ai căror
părinți sunt în viață, în ceea ce privește dreptul legal de acces la toate
nivelurile și formele de învățământ a tuturor cetățenilor țării, garantat prin
art. 5 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, a învățământului, precum și în ce
privește obligația asigurării acelorași drepturi tuturor beneficiarilor
sistemului public, indiferent de nivelul de învățământ ale căror cursuri le
urmează.
Împotriva acestei sentințe au
formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor și Ministerul Muncii,
Solidarității Sociale și Familiei, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Primul recurent susține, în esență,
că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, mărginindu-se
la o interpretare restrictivă a textului de lege, normele de aplicare a Legii
nr. 19/2000, nefăcând o adăugare la lege.
Aceasta, pentru că, în conformitate
cu art. 7 din Legea nr. 19/2000, pensia de urmaș reprezintă un venit de
înlocuire de care beneficiază urmașul, până la data când poate desfășura o
activitate profesională, acest moment fiind cel în care și-a finalizat studiile
universitare.
Cel de-al doilea recurent critică
soluția, susținând că este dată cu aplicarea greșită a legii, art. 66 lit. b)
din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, menționând că,
copiii au dreptul la pensie de urmaș, dacă își continuă studiile într-o formă
de învățământ organizată, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de
26 de ani, iar potrivit art. 70 din Legea învățământului nr. 84/1995,
republicată, studiile aprofundate de specialitate sunt o formă de învățământ
postuniversitar, reclamantul aflându-se în această ultimă situație, astfel că
nu este îndreptățit la acordarea pensiei de urmaș.
Recursul formulat de Casa Județeană
de Pensii Bihor este tardiv, iar cel declarat de Ministerul Muncii,
Solidarității Sociale și Familiei este nefondat.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea
nr. 554/2004, „recursul se declară în 48 ore de la pronunțare sau de la
comunicare”, ceea ce înseamnă că pentru partea prezentă, termenul curge de la
pronunțare, iar pentru cea lipsă la judecata fondului, de la comunicare.
În speță, Casa Județeană de Pensii
Bihor a fost prezentă la judecarea în primă instanță a excepției de
nelegalitate, potrivit mențiunilor făcute în practicaua sentinței, astfel că
recursul declarat de aceasta, la 29 septembrie 2005, este tardiv, sentința
fiind pronunțată la 19 septembrie 2005.
Pe cale de consecință, recursul se
va respinge ca tardiv formulat, nemaifiind, astfel, necesară examinarea pe fond
a sentinței recurate.
În ceea ce privește recursul
declarat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, se constată
că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în
continuare.
Instanța de fond a făcut o
interpretare corectă a textului de lege, ce s-a solicitat a fi constatat
nelegal - pct. 20 cap. V din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
19/2000 și în mod just a reținut că. de fapt. aceasta adaugă la lege,
contravenind dispozițiilor art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, text de lege
care stabilește doar condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească
copilul. ca să beneficieze de pensie de urmaș. și anume. să-și continue studiile
într-o formă de învățământ organizată potrivit legii și să nu depășească vârsta
de 26 de ani până la terminarea acestora.
Nu face referire textul de lege,
nici la nivelul de învățământ și nici la numărul instituțiilor de învățământ
ale căror cursuri pot fi urmate.
Concluzia care se desprinde din
interpretarea prevederilor pct. 20 cap. V din Normele de aplicare a Legii nr.
19/2000, în sensul că pensia de urmaș s-ar acorda numai copiilor care urmează
cursurile unei singure instituții de învățământ universitar, este în
discordanță cu prevederile art. 66 lit. b) din lege și, așa cum corect a
stabilit instanța de fond, produce consecințe în plan social și material,
generând o discriminare între copiii orfani, beneficiari ai pensiei de urmaș și
cei ai căror părinți sunt în viață.
Este cert, deci, că respectivele
norme nu se limitează la a explicita modalitatea de punere în executare a
legii, ele tinzând la modificarea înțelesului dispoziției legale, astfel încât
în mod corect instanța a constatat că sunt nelegale, contravenind prevederilor
art. 6 lit. b) din Legea nr. 19/2000.
Pentru toate aceste considerente,
recursul urmează a fi respins ca nefondat, în cauză avându-se în vedere și
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 232/CA/2005 - PI din 19
septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ, ca tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de și de
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei împotriva aceleiași
sentințe, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 8 noiembrie 2005.