ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7035/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 529/2003,

Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea introdusă de petenta L.I., împotriva

Casei Județene de Pensii Bihor și drept consecință, a obligat pârâta, să emită

o nouă hotărâre prin care să recunoască petentei, calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului

părinților săi, intervenit ca urmare a persecuțiilor etnice, din partea regimului

instaurat după Dictatul de la Viena. Întrucât calitatea de refugiați a părinților,

se răsfrânge și asupra copiilor, s-a apreciat că acțiunea reclamantului este

fondată.

Împotriva sentinței Curții de Apel

Oradea a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, decurgând din faptul că, reclamanta, nefiind

născută la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fie

strămutată și, deci, nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, pentru acordarea drepturilor.

Așadar, neavând capacitate de

folosință, copilul conceput, nu putea dobândi domiciliul părinților și nefiind

„strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu”, rezultă că dispozițiile

legii au fost greșit aplicate, ceea ce face să fie îndeplinit motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Examinând recursul pârâtei, prin

prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat.

În mod corect, instanța de fond a statuat

că acei copii născuți în timpul refugiului părinților, dobândesc la rândul lor,

ca și părinții, calitatea de persoane persecutate, prin însuși faptul

refugiului, efect al statutului personal al acestei calități. În această

situație, copilul minor nu dobândește drepturi în virtutea capacității sale de

folosință, ci în virtutea faptului că s-a născut în perioada în care, părinții

săi au fost obligați să-și schimbe domiciliul. Dreptul de ședere temporară și

de a fi ocrotit pe teritoriul statului primitor, dobândit de părinți, a fost

dobândit și de copil, în virtutea faptului că acest drept ține de statutul

personal, și nu de capacitatea persoanei.

Pe cale de consecință, instanța de

fond, în mod corect a reținut faptul că minorul dobândește același statut

personal, ca și părinții săi și deci, a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legale în materie.

Nefiind îndeplinit nici unul din

motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a județului Bihor împotriva sentinței civile nr. 529 din 24 noiembrie

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 septembrie 2004.