ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7035/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 529/2003, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea introdusă de petenta L.I., împotriva Casei Județene de Pensii Bihor și drept consecință, a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască petentei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, intervenit ca urmare a persecuțiilor etnice, din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena. Întrucât calitatea de refugiați a părinților, se răsfrânge și asupra copiilor, s-a apreciat că acțiunea reclamantului este fondată.

Împotriva sentinței Curții de Apel Oradea a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, decurgând din faptul că, reclamanta, nefiind născută la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fie strămutată și, deci, nu sunt îndeplinite condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor. Așadar, neavând capacitate de folosință, copilul conceput, nu putea dobândi domiciliul părinților și nefiind „strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu”, rezultă că dispozițiile legii au fost greșit aplicate, ceea ce face să fie îndeplinit motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Examinând recursul pârâtei, prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat. În mod corect, instanța de fond a statuat că acei copii născuți în timpul refugiului părinților, dobândesc la rândul lor, ca și părinții, calitatea de persoane persecutate, prin însuși faptul refugiului, efect al statutului personal al acestei calități. În această situație, copilul minor nu dobândește drepturi în virtutea capacității sale de folosință, ci în virtutea faptului că s-a născut în perioada în care, părinții săi au fost obligați să-și schimbe domiciliul. Dreptul de ședere temporară și de a fi ocrotit pe teritoriul statului primitor, dobândit de părinți, a fost dobândit și de copil, în virtutea faptului că acest drept ține de statutul personal, și nu de capacitatea persoanei.

Pe cale de consecință, instanța de fond, în mod corect a reținut faptul că minorul dobândește același statut personal, ca și părinții săi și deci, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie. Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a județului Bihor împotriva sentinței civile nr. 529 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.