ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1777/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 31 octombrie 2005, reclamantul V.Ș. a chemat în judecată pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 11961 din 22

iulie 2005, emisă de pârâtă și obligarea ei să-i recunoască calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că s-a născut în refugiu și are

același statut de refugiat, ca și părinții săi.

Prin sentința civilă nr. 336/CA-PI

din 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.Ș. și a

anulat hotărârea nr. 11961 din 22 iulie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 februarie 1942 - 6 martie

1945.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a

părinților săi, suferind efectele refugiului alături de aceștia.

Împotriva sentinței susmenționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a motivat, în esență, că

reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu

avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, decât cea de

domiciliu, din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge prin

asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales

de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă

părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea adusă de

prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din

situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în

perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați și

au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această

situație.

În cauză, este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit și familia sa, urmare a strămutării respective.

Față de considerentele mai sus expuse,

recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 336/CA-PI din 28

noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 mai 2006.