ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3347/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, reclamantul D.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 12388 din 25

noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că s-a născut în

localitatea Caransebeș, unde erau refugiați părinții săi.

Prin sentința civilă nr. 53/CA-PI

din 13 martie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I. și a anulat

hotărârea nr. 12388 din 25 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor, pe care a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 19 iulie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada refugiului

părinților săi și a suferit toate consecințele nefavorabile ale refugiului, ca

și aceștia.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a motivat că

reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu

avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare,

și de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea

adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afara de orice critică

și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea

sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat

că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit și familia sa, ca urmare a refugiului.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 53/CA din 13

martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2006.