ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4269/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 iulie 2002 reclamanții H.V. și H.D. (acesta din urmă prin curator T.N.), ambii prin mandatar G.M., au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1870 din 10 iunie 2002 emisă de Primarul municipiului Suceava prin care s-a respins cererea acestora privind restituirea în natură sau contravalorii suprafeței de 480 m.p. teren situată în municipiul Suceava, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului. În motivarea acțiunii, s-a arătat că imobilul compus din casă și teren aferent a fost dobândit de curatorul lor, H.G. prin cumpărare de la fostul proprietar F.S., însă actele de proprietate nu pot fi prezentate deoarece s-au pierdut în anul 1983 când casa s-a autodemolat.

Fiind astfel investit, Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 102 din 12 februarie 2003, a respins ca nefondată contestația. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietar cu privire la imobilul revendicat, așa încât nu au calitatea de persoane îndreptățite pentru a solicita măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava - Secția civilă care, prin decizia nr. 48 din 30 mai 2003, a respins ca nefondat apelul reclamanților. Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs G.M., mandatarul reclamantei H.V.

și al lui T.N., curatorul reclamantului H.D., susținându-se că în mod greșit le-a fost respinsă contestația pentru motivul că nu au fi dovedit dreptul de proprietate compus imobilului întrucât din actele depuse, respectiv procura specială din 16 ianuarie 1948 și certificatul de moștenitor nr. 134 din 27 octombrie 1967, rezultă fără putință de tăgadă că H.G., autorul reclamanților, a cumpărat casa și trenul de la familia S. la data de 16 ianuarie 1948. Recursul este nefondat. Persoanele care solicită măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 trebuie să facă dovada calității de proprietar asupra imobilului revendicat. Cum, în speță, reclamanții nu au făcut această dovadă, în mod just instanța de fond le-a respins contestația.

În mod corect au reținut instanțele că actele la care se referă reclamanții, respectiv procura specială întocmită la 16 ianuarie 1948 și certificatul de moștenitor nr. 134 din 27 octombrie 1967, nu fac dovada dreptului de proprietate. Din extrasul de C.F., rezultă că Statul Român a preluat imobilul (terenul și casa) de la proprietarii F. și E.S. care nu sunt curatorii reclamanților. Pe de altă parte, chiar reclamanții au susținut în acțiune că, întrucât „în anul 1983 casa s-a autodemolat și toate actele au fost pierdute în dărâmături” nu pot prezenta actul de proprietate al imobilului revendicat. De aceea, în raport de considerentele expuse, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții H.V. și T.N. (curator pentru H.D.) împotriva deciziei nr. 48 din 30 mai 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 mai 2005.