ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4693/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul L.A.F. a chemat în judecată pârâții D.I.I.C.O.T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând ca în contradictoriu și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să se dispună: - Obligarea pârâtului D.I.I.C.O.T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să-i recunoască dreptul de a participa la interviul organizat pentru ocuparea unuia dintre posturile de procuror vacante, ca și - Obligarea aceluiași pârât la despăgubiri materiale egale cu diferența dintre indemnizațiile lunare și celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., față de cele primite ca procuror la tribunal, precum și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Ron. Prin sentința civilă nr. 120 din 22 martie 2010, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea formulată de reclamantul L.A.F. împotriva pârâtului D.I.I.C.O.T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Totodată, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâta D.I.I.C.O.T. București. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență următoarele: Ulterior încetării la data de 28 ianuarie 2008 a suspendării reclamantului din funcție i s-a aprobat efectuarea concediului de odihnă corespunzător perioadei în care a fost suspendat. Astfel, reclamantul a funcționat efectiv și a desfășurat activitatea specifică profesiei numai timp de două luni înainte de organizarea interviului din 11-12 mai 2009, anunțat de D.I.I.C.O.T. sub nr. 256/VI.1 din 21 aprilie 2009, pentru ocuparea prin concurs a posturilor vacante existente în structura D.I.I.C.O.T.

Din analiza înscrisurilor depuse de reclamant și având în vedere dispozițiile Legii 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor instanța de fond a constatat că reclamantul L.A.F. nu îndeplinește condițiile impuse de lege pentru a fi admis la interviul de încadrare în D.I.I.C.O.T., întrucât a primit calificativul "bine" la ultima evaluare efectuată în 2001. Astfel, instanța de fond a apreciat că este lipsită de temei legal solicitarea reclamantului de a nu se ține seama de ultima evaluare din 2001, în condițiile în care din aprilie 2002 și până în martie 2009 acesta nu a funcționat efectiv, fiind fie suspendat din activitate, fie în concediu de odihnă.

În ceea ce privește capetele de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale, instanța de fond le-a apreciat ca neîntemeiate, având în vedere caracterul accesoriu al acestora, și cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a indicat în prezenta cauză nici o împrejurare care să-i fi provocat vreo suferință publică sau prejudiciu moral. Pentru același motiv, respectiv al respingerii acțiunii principale, instanța de fond a constatat ca fiind rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. 2. Motivele de recurs prezentate de reclamantul L.A.F. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal, a declarat recurs reclamantul L.A.F., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 299 alin. (1) și art. 304 1 C. proc.

civ. În susținerea acestui motiv, în manieră succintă, recurentul a arătat că motivarea sentinței este lipsită de temei legal în condițiile în care s-a dovedit în cauză, prin probele administrate, că așa-zisa evaluare pentru activitatea desfășurată de reclamant în cursul anului 2001, când i-a fost acordat calificativul „bine” nu reflectă corect activitatea acestuia din anul respectiv. S-a mai arătat că soluțiile dispuse ulterior față de reclamant, cu referire la perioada suspendării din funcție, au dovedit că așa-zisa motivație a calificativului acordat nu reprezintă decât o pură invenție. 3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, față de criticile ce i-au fost aduse dar și de apărările formulate de către intimații Ministerul Public –D.I.I.C.O.T.

și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinările depuse la dosar și prin prisma prevederilor legale incidente din materia supusă verificării, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., reține că nu subzistă în cauză nici un motiv care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii recurate, în considerarea celor în continuare arătate. Reclamantul-recurent, prin acțiunea de față, formulată în contradictoriu cu autoritățile pârâte D.I.I.C.O.T.

și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat obligarea acestora la recunoașterea dreptului său de a participa la interviul organizat pentru ocuparea unuia dintre posturile vacante în structura centrală, sau, în subsidiar, la Serviciul Teritorial Oradea, cu plata despăgubirilor materiale și aferente, constând în diferențele dintre indemnizațiile lunare indexate de care ar fi beneficiat în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., față de cele primite ca procuror de tribunal ca și cu acordarea a 100.000 lei daune morale.

Respingând ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, prima instanță a reținut, ca argument esențial, neîndeplinirea de către acesta a condițiilor impuse de lege în vederea admiterii la interviul organizat pentru încadrarea în structurile D.I.I.C.O.T., dată fiind obținerea la ultima evaluare a activității, efectuată în 2001, a calificativului „bine”, în condițiile în care solicitarea de a nu fi avută în vedere această din urmă evaluare nu are suport legal. În acord cu cele reținute de judecătorul fondului și contrar celor afirmate de recurent, Înalta Curte constată că în cauză s-a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, referitoare la condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru participarea la interviul organizat în vederea ocupării unui post de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.

Astfel, potrivit art. 75 alin. (3) și (4) din Legea nr. 304/2004, republicată, ce reglementează funcționarea D.I.I.C.O.T. ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ sunt, (i) buna pregătire profesională, (ii) o conduită morală ireproșabilă și (iii) o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător.

Această prevedere se interpretează în coroborare cu cele ce reglementează concursul de promovare la instanțele sau parchetele superioare precum și numirea în funcția de judecător/procuror la Înalta Curte de Casație și Justiție și în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție (art. 43, art. 49 și art. 52 din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor) și în care se prevede expres că una dintre condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru participarea la un concurs sau un examen o reprezintă obținerea calificativului „foarte bine” la ultima evaluare. În considerarea celor arătate Înalta Curte reține că interpretarea dată de judecătorul fondului în sensul că sintagma „bună pregătire profesională” semnifică practic necesitatea prezentării calificativului „foarte bine” la ultima evaluare, este pe deplin justificată și susținută de textele de lege menționate.

De altfel este de reținut, ca un argument suplimentar în susținerea neîndeplinirii în cauză a condițiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că Ministerul Public, respectiv D.I.I.C.O.T. nu a acționat cu exces de putere, astfel cum acest termen este definit în art. 2 alin. (1) lit. n) din legea contenciosului administrativ, atunci când a respins participarea recurentului la interviu, împrejurarea că în chiar cuprinsul „Anunțului” D.I.I.C.O.T. de organizare a interviului în perioada 11.12 mai 2009 pentru ocuparea posturilor vacante (fila 6 dosar fond) se specifică, fără echivoc, necesitatea prezentării, alături de cererea de înscriere și a calificativului primit la ultima evaluare profesională.

Criticile recurentului sunt nefondate și în ceea ce privește evaluarea profesională avută în vedere, respectiv cea din urmă de care acesta a beneficiat, în anul 2001, și la care a obținut calificativul „bine” (filele 20 și urm. dosar fond) în condițiile în care nu există nici o prevedere legală care să susțină solicitarea de a fi luată în considerare o evaluare anterioară, respectiv cea din anul 2000 la care recurentului i-a fost acordat calificativul „foarte bine”. Reținând așadar corecta aplicare de către instanța de fond a prevederilor legale incidente cărora le-a fost dată o deplină eficiență prin soluția pronunțată, în temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru argumentele înfățișate, va fi respins ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.A.F. împotriva sentinței civile nr. 120 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.