ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3456/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta M.Z. a chemat în judecată

Universitatea București, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării prin Ministrul

Educației, Cercetării și Inovării și pe L.M.V., solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții, pe cale de ordonanță președințială, să dispună

suspendarea executării Hotărârii Consiliului Facultății de Limbi și Literaturi

Străine din cadrul Universității București.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin hotărârea a cărei suspendare o solicită, Senatul Universității

București a validat concursul organizat pentru ocuparea postului de profesor

universitar, poziția 6, de la Catedra de Limba și Literatura Germană, din data

de 1 iunie 2009.

A mai arătat că, a contestat această

procedură prealabilă prevăzută atât de art. 62 din Legea nr. 128/1997, cât și

de art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ este nelegal,

contrar art. 61 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3270 din 14

octombrie2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, excepția inadmisibilității

acțiunii și excepția lipsei de obiect a acesteia.

Totodată, a respins ca neîntemeiată

cererea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și Inovării are calitate

procesuală pasivă, deoarece chiar dacă reclamanta s-a adresat cu o contestație

Senatului Universității, conform art. 61 alin. (7) din lege, pârâtul emite un

ordin în baza hotărârii Consiliului facultății, precum și a hotărârii de

validare a concursului de către Senatul Universității.

Cu privire la excepția lipsei de

obiect a cererii, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece

împrejurarea că actul a cărui suspendare se cere a fost validat de Senatul

Universitar la 11 iunie 2009 și în baza acestora Ministerul Educației,

Cercetării și Inovării a emis Ordinul nr. 4694/2009, nu conduce la concluzia că

acțiunea a rămas fără obiect.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, s-a reținut că, deși în contencios administrativ nu

sunt admisibile cererile de ordonanță președințială în temeiul art. 581 C.

proc. civ., instanța nu va respinge acțiunea, întrucât reclamanta a menționat

ca temei al acțiunii și Legea nr. 554/2004.

Analizând cererea de suspendare a

acțiunii, instanța a arătat că acțiunea nu este întemeiată, întrucât în cauză

nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, referitor la cerința cazului

bine justificat s-a reținut că, în speță, împrejurările relatate de reclamantă

nu pot fi apreciate la o analiză sumară a actului a cărei suspendare se

solicită, acestea necesitând o analiză din partea instanței, putând prejudicia

fondul cauzei.

În privința pagubei iminente ce

trebuie prevenită, s-a reținut că aceasta nu este ireversibilă, încât instanța,

în cazul constatării nelegalității unor acte ce au stat la baza emiterii

deciziei nr. 876 din 4 septembrie 2009, să poată dispune anularea actelor cu

repunerea în situația anterioară.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta M.Z.,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în esență, că

urmare tergiversării judecării cererii sale, s-au încălcat dispozițiile art. 581

alin. (3

2

) C. proc. civ. care dispune judecata de urgență și cu

precădere.

Astfel, arată recurenta, prin

prejudiciul produs de instanță a fost lipsită de exercitarea unui proces

echitabil în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ

fiscale.

Potrivit acestor dispoziții legale,

rezultă că competența materială se stabilește potrivit criteriului poziționării

autorității emitente în sistemul administrației publice, criteriu aplicabil în

raport cu obiectul cauzei, în considerarea calității Universității București de

autoritate cu caracter local.

Cum obiectul acțiunii de față îl

reprezintă suspendarea executării Hotărârii Consiliului Facultății de Limbi și

Literaturi Străine din cadrul Universității București conform dispozițiilor

sus-menționate competenta soluționării cauzei revine Tribunalului București, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Z.M. împotriva

sentinței civile nr. 3270 din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie

2010.