ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3438/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 25 din 5 ianuarie 2010, a respins ca

inadmisibilă cererea formulată de reclamanta Z.M. în contradictoriu cu pârâții

Universitatea București, M.E.C.I. (în prezent, M.E.C.T.S.) și L.M.V., având ca

obiect suspendarea Deciziei nr. 876 din 4 septembrie  2009 emisă de primul

pârât.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 876

din 4 septembrie  2009, pârâta L.M.V. a fost numită în funcția de profesor

universitar doctor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, catedra de

germană.

În speță, nu sunt

întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată,

pentru a se dispune suspendarea deciziei anterior individualizate, întrucât

reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat autorității emitente revocarea

acesteia; demersurile întreprinse de reclamantă se referă la acte anterioare

emiterii deciziei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea sa, în

sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 și 15 din

Legea contenciosului administrativ.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele

critici de nelegalitate:

Prin hotărârea

Senatului Universității București din data de 11 iunie 2006, precum și prin

ordinul M.E.C.I. nr. 4694 din 13 august 2009, a fost validat concursul

organizat pentru ocuparea postului de profesor universitar - poziția 6 de la Catedra de Limba și Literatura Germană din data de 1 iunie 2009.

Recurenta susține că

a formulat contestație împotriva procedurii de examinare și a hotărârii de

validare a concursului, în baza art. 62 din Legea nr. 128/1997, în termen de 10

zile. Această contestație a fost soluționată pe cale administrativă, iar

împotriva deciziei primite a formulat acțiune în contencios administrativ ce

formează obiectul Dosarului nr. 8421/2/3009 pe rolul Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal

În opinia recurentei,

contestația anterior individualizată are un regim juridic deosebit și se referă

la întreaga procedură de desfășurare a concursului, procedură ce are ca

finalitate emiterea deciziei de numire pe postul de profesor al câștigătorului

concursului.

Ca atare, decizia nu

reprezintă un act juridic de sine stătător, ci este actul administrativ final

cu care se încheie concursul.

Prin urmare,

plângerea prealabilă îndreptată în mod distinct împotriva deciziei de numire în

funcție ar avea aceleași temeiuri de fapt și de drept și ar conduce la un abuz

de drept, prin exercitarea nelimitată a unor acte procesuale cu aceleași

temeiuri.

În altă ordine de

idei, recurenta a susținut că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art.

14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și

paguba iminentă.

Intimații-pârâți au

formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

În prezenta cauză, se

pune problema admisibilității cererii de suspendare a executării deciziei nr. 876

din 4 septembrie  2009 emisă de Universitatea București prin care

intimata-pârâtă L.M.V. a fost numită în funcția de profesor universitar doctor,

poziția 6, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, catedra de germană, în

urma unui concurs desfășurat la data de 1 iunie 2009.

Conform art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Potrivit art. 7 alin.

(3) din același act normativ, este îndreptățită să introducă plângere

prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes

legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui

subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de

existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

În temeiul art. 14

din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond; în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate.

În mod corect,

judecătorul fondului a apreciat că în cauză nu este întrunită condiția de

admisibilitate prevăzută de textele legale anterior citate, întrucât recurenta

nu a îndeplinit procedura prealabilă, prevăzută de art. 7 din Legea

contenciosului administrativ.

Înalta Curte

apreciază că sunt nefondate criticile recurentei, în sensul că a respectat dispozițiile

art. 62 din Legea nr. 128/1997, întrucât a contestat procedura de examinare și

hotărârea de validare a concursului, și că decizia a cărei suspendare o

solicită nu reprezintă un act juridic de sine stătător, ci este actul

administrativ final cu care se încheie concursul.

Pe acest aspect,

instanța de control judiciar reține că întreaga procedură a concursului de

ocupare a postului de profesor universitar presupune, pe parcursul derulării

sale, emiterea mai multor acte administrative: hotărârea Consiliului

facultății, ordinul Ministrului Educației și decizia Universității de numire în

funcție.

Aceste acte

administrative sunt emise de autorități publice diferite, în diverse etape ale

concursului și nu pot face obiectul unui singur recurs administrativ.

Cu alte cuvinte,

hotărârea Senatului Universității București din data de 11 iunie 2006, precum

și ordinul M.E.C.I. din 13 august 2009 sunt acte administrative distincte,

motiv pentru care plângerea prealabilă îndeplinită în cazul hotărârii nu poate,

sub nicio formă, să fie asimilată plângerii prealabile pe care recurenta

trebuia să o urmeze, distinct de aceasta, și în privința Deciziei nr. 876 din 4

septembrie  2009 emise de Universitatea București.

În aceste condiții,

este evident că nu se poate reține ca fiind îndeplinită condiția promovării

recursului administrativ - impusă de art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 7 din

Legea nr. 554/2004, modificată - pentru a fi pusă în discuție suspendarea

executării Deciziei nr. 876 din 4 septembrie 2009, prima instanță apreciind în

mod legal că demersurile recurentei se referă la acte administrative anterioare

emiterii deciziei aflate în discuție.

Având în vedere

faptul că recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile,

instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea

celorlalte condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de

Z.M.

împotriva sentinței civile

nr.

25 din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2010.