ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2774/2011

Asupra

recursului de față;

Examinând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din

7 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I

penală, s-a

menținut starea de arest preventiva inculpaților S.A.

și R.C.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în

continuare.

S-a reținut că

inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați prin sentința

penală nr. 158

din 21 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din

Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5

ani închisoare - inculpatul S.A. și la

12 ani închisoare - inculpata R.C.

S-a mai reținut că în apelurile

declarate de inculpați nu s-au administrat

probe

noi care să contrazică situația de fapt reținută prin sentința de condamnare,

astfel încât, deși aceștia beneficiază de prezumția de nevinovăție, în cauză

există

suficiente indicii care fac rezonabilă presupunerea că au săvârșit

faptele de care sunt acuzați.

S-a reținut că

faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt

pedepsite cu

închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților

prezintă în continuare pericol concret

pentru ordinea publică.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpata R.C., solicitând judecarea în stare de

libertate întrucât temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea

măsurii arestării preventive nu se mai mențin și nu mai prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Recursul

inculpatei nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că inculpata

R.C. a

fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art.

37 lit. a) C. pen., fiind condamnată prin sentința penală nr. 158 din 21

februarie 2011 a Tribunalului București la

pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza

II

și b) C. proc. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpatei că la data de 9 iunie 2010 a comercializat cantitatea de

0,11 gr. heroină în schimbul sumei de 30 lei, a fost depistată deținând

cantitatea de

1,40 gr, heroină destinată consumului propriu și a pus la dispoziție

locuința sa inv. B.I. pentru consum

ilicit de droguri.

Împotriva inculpatei a fost luată

măsura arestării preventive la data de 10

iunie

2010 în temeiul art. 143 alin. (1), art. 148 lit. f), art. 149/1 și art. 151 C.

proc. pen.

Temeiurile care

au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au

schimbat, având în vedere că pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru

faptele comise

de inculpată este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru

ordinea publică

constă în gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi săvârșite și

impactul unor

astfel de fapte asupra siguranței colective, atingerea gravă adusă

valorilor și relațiilor sociale

privind ordinea publică.

În plus, împotriva inculpatei a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare, care, chiar nedefinitivă, conduce la

presupunerea rezonabilă că aceasta este autoarea faptelor pentru care a fost

trimisă în judecată.

Apreciind că față

de gravitatea deosebită a infracțiunilor, temeiurile care au

dus la luarea

măsurii arestării preventive a inculpatei nu s-au schimbat și impun în

continuare

menținerea acesteia măsuri, înalta Curte constată că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor

Convenției

Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României referitoare

la libertatea

individuală.

Măsura lipsirii

de libertate a unei persoane se dispune atunci când există

motive temeinice

că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească

o nouă infracțiune, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților

cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste

considerente, recursul inculpatei este nefondat, iar în temeiul

art. 385/15 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta la

plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpata R.C.

împotriva încheierii din 7 iunie

2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală,

pronunțată în dosarul nr.

37410/3/2010.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 27 iulie 2011.