ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2774/2011

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 7 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a menținut starea de arest preventiva inculpaților S.A. și R.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în continuare. S-a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați prin sentința penală nr. 158 din 21 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare - inculpatul S.A.

și la 12 ani închisoare - inculpata R.C. S-a mai reținut că în apelurile declarate de inculpați nu s-au administrat probe noi care să contrazică situația de fapt reținută prin sentința de condamnare, astfel încât, deși aceștia beneficiază de prezumția de nevinovăție, în cauză există suficiente indicii care fac rezonabilă presupunerea că au săvârșit faptele de care sunt acuzați. S-a reținut că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata R.C., solicitând judecarea în stare de libertate întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin și nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Recursul inculpatei nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că inculpata R.C. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnată prin sentința penală nr. 158 din 21 februarie 2011 a Tribunalului București la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. proc. pen. S-a reținut în sarcina inculpatei că la data de 9 iunie 2010 a comercializat cantitatea de 0,11 gr. heroină în schimbul sumei de 30 lei, a fost depistată deținând cantitatea de 1,40 gr, heroină destinată consumului propriu și a pus la dispoziție locuința sa inv.

B.I. pentru consum ilicit de droguri. Împotriva inculpatei a fost luată măsura arestării preventive la data de 10 iunie 2010 în temeiul art. 143 alin. (1), art. 148 lit. f), art. 149/1 și art. 151 C. proc. pen. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, având în vedere că pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru faptele comise de inculpată este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică constă în gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi săvârșite și impactul unor astfel de fapte asupra siguranței colective, atingerea gravă adusă valorilor și relațiilor sociale privind ordinea publică. În plus, împotriva inculpatei a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, care, chiar nedefinitivă, conduce la presupunerea rezonabilă că aceasta este autoarea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată.

Apreciind că față de gravitatea deosebită a infracțiunilor, temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste considerente, recursul inculpatei este nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata R.C. împotriva încheierii din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 37410/3/2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 27 iulie 2011.