ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 266/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1985 din 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile formulate de D.G.F.P. Suceava și de A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 824 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava și a respins acțiunea reclamantei G.S.M. prin care solicita obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 28 iulie 2004 – 15 august 2007. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei și, în rejudecare, respingerea recursurilor ca nefondate.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 285 din 19 februarie 2010 a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că această cale extraordinară de atac, de retractare este deschisă părților exclusiv pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibile doar în recurs și nu în contestația în anulare.

Așadar, a reținut instanța pe calea contestației în anulare, nu pot fi remediate greșeli de judecată – pentru verificarea cărora este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și reinterpretarea unor dispoziții legale. Împotriva deciziei nr. 285 din 19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în cadrul soluționării contestației în anulare a formulat cerere de revizuire reclamanta G.S.M. întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii rrevizuenta a arătat că în primă instanță, prin sentința civilă nr. 824 din 30 aprilie 2009 Tribunalul Suceava i-a admis acțiunea privind dreptul la plata suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.

Cu toate acestea, prin Decizia nr. 1985 din 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava a admis recursurile pârâtelor, cu consecința respingerii acțiunii. A mai arătat că într-o speță similară, tot pe rolul Curții de Apel Suceava, privind pe S.M., această instanță a pronunțat o hotărâre prin care a menținut soluția instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și acordării reclamantei a sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Astfel, atât în dosarul nr. 297/39/2010, cât și în dosarul nr. 2250/86/2009, sentințele au rămas irevocabile, urmare a soluționării recursurilor, numai că prin una s-a admis acțiunea, iar prin cealaltă s-a respins. Drept consecință, a susținut revizuenta, în cadrul aceleiași Secții comerciale, contencios administrativ și fiscal ce aparține Curții de Apel Suceava, s-au pronunțat hotărâri contradictorii, ceea ce conduce la apariția unei practici neunitare în cadrul aceleiași secții.

Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că cererea de revizuire este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Revizuenta a solicitat revizuirea hotărârii nr. 285 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru motivul prevăzut de art. 322 alin. (7) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții „revizuirea unei hotărâri rămase irevocabile, date de instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul prevăzut la pct .7 „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

În speța dedusă judecății, însă, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale suscitate referitoare la identitatea pricinii și părților. Astfel, decizia atacată este pronunțată în dosarul nr. 546/39/2010 având ca părți pe G.S.M., Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar hotărârii considerată a fi potrivnică cu prima, este pronunțată în Dosarul nr. 2250/86/2009 având ca părți pe S.M. și D.G.F.P. și A.N.A.F. Ca atare, verificând cele două hotărâri a căror contrarietate este supusă judecății, Înalta Curte constată că ele sunt pronunțate în pricini diferite și vizează persoane diferite. Așa fiind și constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de G.S.M. împotriva Deciziei nr. 285 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2011.