ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 266/2011

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1985 din 16

noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis recursurile formulate de D.G.F.P. Suceava și

de A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 824 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava și a respins acțiunea reclamantei G.S.M. prin care solicita obligarea

pârâților la plata sumelor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de

salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 28 iulie 2004

– 15 august 2007.

Împotriva acestei decizii

reclamanta a formulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei și,

în rejudecare, respingerea recursurilor ca nefondate.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 285 din 19

februarie 2010 a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată.

Pentru a hotărî astfel, această

instanță a reținut că această cale extraordinară de atac, de retractare este

deschisă părților exclusiv pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura

citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra

unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea

legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibile doar în recurs și nu

în contestația în anulare.

Așadar, a reținut instanța pe

calea contestației în anulare, nu pot fi remediate greșeli de judecată – pentru

verificarea cărora este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea

probelor și reinterpretarea unor dispoziții legale.

Împotriva deciziei nr. 285 din 19

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în cadrul soluționării

contestației în anulare a formulat cerere de revizuire reclamanta G.S.M. întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii rrevizuenta

a arătat că în primă instanță, prin sentința civilă nr. 824 din 30 aprilie 2009

Tribunalul Suceava i-a admis acțiunea privind dreptul la plata suplimentului

postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător

treptei de salarizare în procent de 25%. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 1985

din 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava a admis recursurile pârâtelor, cu

consecința respingerii acțiunii.

A mai arătat că într-o speță

similară, tot pe rolul Curții de Apel Suceava, privind pe S.M., această

instanță a pronunțat o hotărâre prin care a menținut soluția instanței de fond

în sensul admiterii acțiunii și acordării reclamantei a sumelor reprezentând

suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Astfel, atât în dosarul nr. 297/39/2010,

cât și în dosarul nr. 2250/86/2009, sentințele au rămas irevocabile, urmare a

soluționării recursurilor, numai că prin una s-a admis acțiunea, iar prin

cealaltă s-a respins.

Drept consecință, a susținut

revizuenta, în cadrul aceleiași Secții comerciale, contencios administrativ și

fiscal ce aparține Curții de Apel Suceava, s-au pronunțat hotărâri

contradictorii, ceea ce conduce la apariția unei practici neunitare în cadrul

aceleiași secții.

Înalta Curte, analizând

hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, constată că cererea de revizuire este neîntemeiată pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Revizuenta a solicitat revizuirea

hotărârii nr. 285 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, pentru motivul prevăzut de

art. 322 alin. (7) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții „revizuirea unei hotărâri rămase irevocabile, date de instanța de

recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul prevăzut la pct .7

„dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate”.

În speța dedusă judecății, însă,

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale suscitate

referitoare la identitatea pricinii și părților.

Astfel, decizia atacată este

pronunțată în dosarul nr. 546/39/2010 având ca părți pe G.S.M., Direcția

Generală a Finanțelor Publice Suceava și Agenția Națională de Administrare

Fiscală, iar hotărârii considerată a fi potrivnică cu prima, este pronunțată în

Dosarul nr. 2250/86/2009 având ca părți pe S.M. și D.G.F.P. și A.N.A.F.

Ca atare, verificând cele două

hotărâri a căror contrarietate este supusă judecății, Înalta Curte constată că

ele sunt pronunțate în pricini diferite și vizează persoane diferite.

Așa fiind și constatând că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

se va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de G.S.M. împotriva Deciziei nr. 285 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2011.