ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2094/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 26 august 2010, reclamanta S.C. „T.L.” S.R.L. București a solicitat anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 886 din 19 iulie 2006 privind externalizarea serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare aparținând Ministerului Sănătății Publice. Reclamanta a arătat că, prin externalizarea serviciilor medicale de laborator, făcută conform ordinului contestat și în lipsa unei metodologii care să stabilească un plafon maxim admis al unității de cost al analizelor efectuate în laboratoarele publice, se schimbă modul de decontare a analizelor din banii asiguraților, până la externalizare fiind decontate din fondurile spitalului, iar după externalizare, fiind decontate în ambulatoriu.

Externalizarea laboratoarelor din spitale către laboratoarele private a fost considerată de reclamantă ca reprezentând un procedeu antieconomic, îndreptat împotriva gestionării eficiente a banilor asiguraților, dat fiind că, din ordinul atacat lipsește o metodologie precisă de măsurare și comparare a costurilor analizelor efectuate în spital în raport cu nivelul de cost al acelorași analize decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate în ambulatoriu. Reclamanta a mai arătat că, prin Ordinul nr. 886/2006 au fost încălcate în mod grav principiul legalității și dispozițiile imperative ale legii privind ocrotirea unor interese legitime generale, vătămându-se prin aceasta drepturi recunoscute de Constituție și de Legea contenciosului administrativ.

2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 3931 din 2 iunie 2011, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând legalitatea Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 886 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor privind externalizarea serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare, precum și etapele obligatorii care trebuie parcurse de către unitățile sanitare pentru externalizarea serviciilor medicale și nemedicale.

Instanța de fond a respins motivul de nelegalitate prin care reclamanta a invocat lipsa unei metodologii precise de măsurare și comparare a costului analizelor efectuate în spital cu nivelul de cost al acelorași analize decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru ambulatoriu, reținând că, prin ordinul contestat s-a reglementat atât procedura de externalizare, cât și aspectele avute în vedere la avizarea acestuia printre care și studiul de fezabilitate din care să rezulte eficiența economică, financiară și socială a externalizării propuse. De asemenea, s-a avut în vedere că, începerea procedurii de externalizare a fost prevăzută numai dacă valoarea preconizată a costurilor serviciilor, ca urmare a externalizării, este cu minimum 15% mai mică decât valoarea medie pe ultimele 6 luni a costurilor efectuate de unitatea sanitară cu serviciile solicitate a fi externalizate.

Din acest motiv, s-a considerat că, la emiterea ordinului atacat, nu se poate reține că Ministerul Sănătății a acționat în mod abuziv, contrar interesului public, legii și Constituției. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta S.C. „T.L.” S.R.L. București, solicitând în principal, casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și pe cale de consecință, anularea Ordinului nr. 886 din 19 iulie 2006 emis de Ministerul Sănătății. Recurentul a susținut că în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii, fără a fi fost depusă la dosar documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, care constituie o probă esențială și hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recurentul a considerat că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea în anularea Ordinului nr. 886 din 19 iulie 2006, deși acest act a fost emis fără existența unui studiu de impact întocmit de o structură de specialitate în domeniu și fără avizul unei comisii de specialitate sau a unui raport de specialitate. Considerentele hotărârii atacate cu privire la legalitatea ordinului contestat au fost criticate, arătându-se că instanța de fond nu a avut în vedere că, în lipsa unei metodologii care să stabilească un plafon maxim al costului analizelor efectuate în laboratoarele publice, se poate ajunge la costuri ale analizelor de până la 1500% peste nivelul de preț al analizelor decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate laboratoarelor private.

Din acest considerent, s-a arătat că, externalizarea laboratoarelor din spitale către laboratoarele private reprezintă un proces antieconomic, îndreptat împotriva gestionării eficiente a banilor asiguraților, întrucât asigurații sunt păgubiți atât cu sume mai mari decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate laboratoarelor private în ambulatoriu, cât și prin lipsirea de spațiile și baza materială din spitale. Recurentul a reiterat argumentele invocate prin acțiunea cu privire la nelegalitatea procedurii de externalizare integrală a laboratoarelor din spitale, arătând că prin Ordinul nr. 886/2006 a fost grav încălcat principiul legalității, aducându-se atingere drepturilor și intereselor legitime recunoscute prin dispoziții legale imperative.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat întemeiat legalitatea Ordinului nr. 886/2006 emis de Ministerul Sănătății pentru aprobarea normelor privind externalizarea serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare, precum și etapele obligatorii care trebuie parcurse de către unitățile sanitare pentru externalizarea serviciilor medicale și nemedicale. Motivele de nelegalitate invocate prin acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă au fost corect respinse, reținându-se că, potrivit dispozițiilor art. 1.1.

din Anexa nr. 2 a ordinului contestat, începerea procedurii de externalizare a serviciilor medicale și nemedicale se face numai dacă valoarea preconizată a costurilor acestor servicii, ca urmare a externalizării lor, este cu minimum 15% mai mică decât valoarea medie pe ultimele 6 luni a costurilor efectuate de unitatea sanitară cu aceste servicii solicitate a fi externalizate. Astfel, cererea unei unități sanitare privind externalizarea unei activități medicale sau nemedicale se realizează numai după efectuarea unui studiu de fezabilitate, din care să rezulte cu claritate care sunt avantajele economice de care beneficiază respectiva unitate sanitară, ca urmare a acestui procedeu.

În consecință, față de conținutul ordinului contestat, sunt vădit nefondate susținerile recurentei-reclamante, reiterate în cererea de recurs, cu privire la caracterul antieconomic al procesului de externalizare și la lipsa unei metodologii de stabilire a unui plafon maxim al costului analizelor efectuate în laboratoarele publice. Nefondată este și susținerea din recurs privind analizarea legalității ordinului contestat fără a se fi depus la dosarul cauzei documentația în baza căreia a fost emis acest act administrativ. Recurenta-reclamantă nu a formulat o asemenea apărare la instanța de fond și din actele dosarului, rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (4) - (5) C. proc.

civ. și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost exercitat rolul activ al judecătorului, prin solicitarea adresată la data de 2 martie 2011 ministerului pârât de a depune la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. Cu adresa nr. 15017 din 18 martie 2011, Ministerul Sănătății a comunicat toate documentele solicitate și recurenta-reclamantă a avut posibilitatea să ia cunoștință de conținutul lor și să formuleze apărările necesare, astfel cum rezultă din răspunsul său la întâmpinarea depusă de către autoritatea pârâtă.

Critica recurentei privind emiterea ordinului contestat cu încălcarea principiului legalității nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate a actului administrativ supus controlului judecătoresc, întrucât nu au fost expuse considerentele pentru care s-ar fi adus atingere acestui principiu, prin indicarea concretă a prevederilor legale care nu au fost respectate de către autoritatea emitentă în procesul de elaborare a ordinului respectiv . Celelalte susțineri din recurs nu pot fi calificate ca motive de casare sau de modificare a hotărârii primei instanțe, în sensul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., fiind în realitate o reiterare a apărărilor din cererea de chemare în judecată și asupra cărora, judecătorul fondului s-a pronunțat, expunând motivat considerentele de fapt și de drept pentru care le-a înlăturat și a constatat că este neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă.

2. Soluția instanței de recurs Pentru considerentele care au fost expuse, și constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. 3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Recursul declarat de S.C. T.L. S.R.L. București va fi respins ca nefondat în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. „T.L.” S.R.L. împotriva Sentinței nr. 3931 din 2 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012 . Procesat de GGC - NN