ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.05.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2094/2012

HOTĂRÂRE
02.05.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2094/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 august 2010,

reclamanta S.C. „T.L.” S.R.L. București a solicitat anularea Ordinului

Ministrului Sănătății nr. 886 din 19 iulie 2006 privind externalizarea

serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare aparținând

Ministerului Sănătății Publice.

Reclamanta a arătat

că, prin externalizarea serviciilor medicale de laborator, făcută conform

ordinului contestat și în lipsa unei metodologii care să stabilească un plafon

maxim admis al unității de cost al analizelor efectuate în laboratoarele

publice, se schimbă modul de decontare a analizelor din banii asiguraților,

până la externalizare fiind decontate din fondurile spitalului, iar după

externalizare, fiind decontate în ambulatoriu.

Externalizarea

laboratoarelor din spitale către laboratoarele private a fost considerată de

reclamantă ca reprezentând un procedeu antieconomic, îndreptat împotriva

gestionării eficiente a banilor asiguraților, dat fiind că, din ordinul atacat

lipsește o metodologie precisă de măsurare și comparare a costurilor analizelor

efectuate în spital în raport cu nivelul de cost al acelorași analize decontate

de Casa Națională de Asigurări de Sănătate în ambulatoriu.

Reclamanta a mai

arătat că, prin Ordinul nr. 886/2006 au fost încălcate în mod grav principiul

legalității și dispozițiile imperative ale legii privind ocrotirea unor

interese legitime generale, vătămându-se prin aceasta drepturi recunoscute de

Constituție și de Legea contenciosului administrativ.

instanței de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

Sentința civilă nr. 3931 din 2 iunie 2011, prin care a respins acțiunea ca

neîntemeiată, constatând legalitatea Ordinului Ministrului Sănătății Publice

nr. 886 din 19 iulie 2006 pentru aprobarea normelor privind externalizarea

serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare, precum și etapele

obligatorii care trebuie parcurse de către unitățile sanitare pentru

externalizarea serviciilor medicale și nemedicale.

Instanța de fond a

respins motivul de nelegalitate prin care reclamanta a invocat lipsa unei

metodologii precise de măsurare și comparare a costului analizelor efectuate în

spital cu nivelul de cost al acelorași analize decontate de Casa Națională de

Asigurări de Sănătate pentru ambulatoriu, reținând că, prin ordinul contestat

s-a reglementat atât procedura de externalizare, cât și aspectele avute în

vedere la avizarea acestuia printre care și studiul de fezabilitate din care să

rezulte eficiența economică, financiară și socială a externalizării propuse.

De asemenea, s-a avut

în vedere că, începerea procedurii de externalizare a fost prevăzută numai dacă

valoarea preconizată a costurilor serviciilor, ca urmare a externalizării, este

cu minimum 15% mai mică decât valoarea medie pe ultimele 6 luni a costurilor

efectuate de unitatea sanitară cu serviciile solicitate a fi externalizate.

Din acest motiv, s-a

considerat că, la emiterea ordinului atacat, nu se poate reține că Ministerul

Sănătății a acționat în mod abuziv, contrar interesului public, legii și

Constituției.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta S.C. „T.L.” S.R.L. București, solicitând

în principal, casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea hotărârii,

în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și pe cale de

consecință, anularea Ordinului nr. 886 din 19 iulie 2006 emis de Ministerul

Sănătății.

Recurentul a susținut

că în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond s-a pronunțat asupra

acțiunii, fără a fi fost depusă la dosar documentația care a stat la baza

emiterii actului administrativ contestat, care constituie o probă esențială și

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recurentul a

considerat că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea în anularea Ordinului nr.

886 din 19 iulie 2006, deși acest act a fost emis fără existența unui studiu de

impact întocmit de o structură de specialitate în domeniu și fără avizul unei

comisii de specialitate sau a unui raport de specialitate.

Considerentele

hotărârii atacate cu privire la legalitatea ordinului contestat au fost

criticate, arătându-se că instanța de fond nu a avut în vedere că, în lipsa

unei metodologii care să stabilească un plafon maxim al costului analizelor

efectuate în laboratoarele publice, se poate ajunge la costuri ale analizelor

de până la 1500% peste nivelul de preț al analizelor decontate de Casa

Națională de Asigurări de Sănătate laboratoarelor private.

Din acest

considerent, s-a arătat că, externalizarea laboratoarelor din spitale către

laboratoarele private reprezintă un proces antieconomic, îndreptat împotriva

gestionării eficiente a banilor asiguraților, întrucât asigurații sunt păgubiți

atât cu sume mai mari decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate

laboratoarelor private în ambulatoriu, cât și prin lipsirea de spațiile și baza

materială din spitale.

Recurentul a reiterat

argumentele invocate prin acțiunea cu privire la nelegalitatea procedurii de

externalizare integrală a laboratoarelor din spitale, arătând că prin Ordinul

nr. 886/2006 a fost grav încălcat principiul legalității, aducându-se atingere

drepturilor și intereselor legitime recunoscute prin dispoziții legale

imperative.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

următoarele considerente:

și de drept relevante

În cauza dedusă

judecății, instanța de fond a constatat întemeiat legalitatea Ordinului nr.

886/2006 emis de Ministerul Sănătății pentru aprobarea normelor privind externalizarea

serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare, precum și etapele

obligatorii care trebuie parcurse de către unitățile sanitare pentru

externalizarea serviciilor medicale și nemedicale.

Motivele de

nelegalitate invocate prin acțiunea în anulare formulată de

recurenta-reclamantă au fost corect respinse, reținându-se că, potrivit

dispozițiilor art. 1.1. din Anexa nr. 2 a ordinului contestat, începerea

procedurii de externalizare a serviciilor medicale și nemedicale se face numai

dacă valoarea preconizată a costurilor acestor servicii, ca urmare a

externalizării lor, este cu minimum 15% mai mică decât valoarea medie pe

ultimele 6 luni a costurilor efectuate de unitatea sanitară cu aceste servicii

solicitate a fi externalizate.

Astfel, cererea unei

unități sanitare privind externalizarea unei activități medicale sau nemedicale

se realizează numai după efectuarea unui studiu de fezabilitate, din care să

rezulte cu claritate care sunt avantajele economice de care beneficiază

respectiva unitate sanitară, ca urmare a acestui procedeu.

În consecință, față

de conținutul ordinului contestat, sunt vădit nefondate susținerile

recurentei-reclamante, reiterate în cererea de recurs, cu privire la caracterul

antieconomic al procesului de externalizare și la lipsa unei metodologii de

stabilire a unui plafon maxim al costului analizelor efectuate în laboratoarele

publice.

Nefondată este și

susținerea din recurs privind analizarea legalității ordinului contestat fără a

se fi depus la dosarul cauzei documentația în baza căreia a fost emis acest act

administrativ.

Recurenta-reclamantă

nu a formulat o asemenea apărare la instanța de fond și din actele dosarului,

rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (4) - (5) C. proc.

civ. și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost exercitat rolul activ

al judecătorului, prin solicitarea adresată la data de 2 martie 2011

ministerului pârât de a depune la dosar întreaga documentație care a stat la

baza emiterii actului administrativ atacat, precum și orice alte lucrări

necesare pentru soluționarea cauzei.

Cu adresa nr. 15017

din 18 martie 2011, Ministerul Sănătății a comunicat toate documentele

solicitate și recurenta-reclamantă a avut posibilitatea să ia cunoștință de

conținutul lor și să formuleze apărările necesare, astfel cum rezultă din

răspunsul său la întâmpinarea depusă de către autoritatea pârâtă.

Critica recurentei

privind emiterea ordinului contestat cu încălcarea principiului legalității nu

reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate a actului administrativ supus

controlului judecătoresc, întrucât nu au fost expuse considerentele pentru care

s-ar fi adus atingere acestui principiu, prin indicarea concretă a prevederilor

legale care nu au fost respectate de către autoritatea emitentă în procesul de

elaborare a ordinului respectiv .

Celelalte susțineri

din recurs nu pot fi calificate ca motive de casare sau de modificare a

hotărârii primei instanțe, în sensul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.,

fiind în realitate o reiterare a apărărilor din cererea de chemare în judecată

și asupra cărora, judecătorul fondului s-a pronunțat, expunând motivat

considerentele de fapt și de drept pentru care le-a înlăturat și a constatat că

este neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă.

de recurs

Pentru considerentele

care au fost expuse, și constatând că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

soluției instanței de recurs

Recursul declarat de

S.C. T.L. S.R.L. București va fi respins ca nefondat în baza dispozițiilor art.

20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de reclamanta S.C. „T.L.” S.R.L. împotriva Sentinței nr. 3931 din 2

iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2012 .

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2074/2011
sunt incidente dispozițiile art. 312(3) teza III C. proc. civ., impunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Așa cum se poate observa din expunerea rezumativă a considerentelor sentinței af
ÎCCJ 2012-05-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2379/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunile formulate la data de 30 aprilie 2008 și respectiv 20 august 2008, astfel cum au fost precizate și completate și ulterior conexate, reclaman
ÎCCJ 2012-03-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2012
lcate prevederile O.M.F.P. nr. 522/2003 privind Normele Metodologice de desfășurare a acestei activități, prin faptul că persoanele desemnate nu îndeplinesc cerințele minime și nu au fost stabilite principiile pentru desfășurarea acestei ac
ÎCCJ 2011-06-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3640/2011
familie beneficiază de venituri proprii decontate de casele de asigurări de sănătate pentru listele de persoane înscrise și servicii efectiv acordate, investigațiile și tratamentele medicale fiind decontate în mod distinct farmaciilor și la
ÎCCJ 2011-11-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2011
că nu este fondată, reclamantul justificând un interes propriu în promovarea prezentei acțiuni, justificat prin invocarea existenței de plafoane maxime admise diferite între sistemul public și cel privat și alocarea în mod discriminatoriu a
Sursă