ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2379/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2379/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunile formulate la data de 30
aprilie 2008 și respectiv 20 august 2008, astfel cum au fost precizate și
completate și ulterior conexate, reclamantul M.T. a chemat în judecată
Ministerul Sănătății și Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului
București, solicitând anularea fișei de evaluare a activității desfășurate în
anul 2007 în calitate de manager al S.C.S.I., precum și anularea Hotărârii nr.
206 din 17 aprilie 2008 a Comisiei centrale de evaluare a managerilor
spitalelor publice și a ordinului de eliberare din funcție nr. 899 din 14 mai
2008.
De asemenea, s-a
solicitat a se constata valabilitatea contractului de management nr. 248 din 14
decembrie 2006, urmând a se dispune reintegrarea în funcția de manager al
spitalului și a se acorda daune materiale și morale.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a învederat nelegalitatea fișei de evaluare sub aspectul
reținerii neîndeplinirii indicatorilor de performanță, care au fost calculați
cu încălcarea metodologiei în materie.
Prin Sentința civilă
nr. 1209 din 23 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunile conexe precizate și
completate.
Recursul declarat de
reclamant a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, care, prin Decizia nr. 640 din 9 februarie 2010 a
casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în raport
de împrejurarea că instanța de fond nu a soluționat capătul de cerere privind
anularea ordinului nr. 899 din 14 mai 2008 emis de Ministerul Sănătății.
În fond după casare,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
pronunțat Sentința civilă nr. 2669 din 4 aprilie 2011, prin care a respins
acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că ordinul atacat, nr. 899/2008, a fost
emis în baza referatului întocmit de Comisia centrală de evaluare a managerilor
spitalelor publice. Măsura revocării din funcția de manager al S.C.S.I. a fost
considerată întemeiată, întrucât reclamantul nu a îndeplinit criteriile de
performanță la evaluarea efectuată pentru anul 2007.
Referitor la fișa de
evaluare ale cărei mențiuni au fost contestate de reclamant, s-a constatat
respectarea metodologiei de evaluare a activității managerului, instanța
concluzionând în sensul că actele administrative atacate au fost încheiate cu
respectarea normelor legale în vigoare.
Împotriva sentinței a
declarat recurs reclamantul M.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a
învederat că instanța a respins în mod eronat efectuarea unei expertize de
specialitate cu privire la calculul indicatorilor de performanță.
În acest sens,
reclamantul a arătat că în mod greșit au fost incluse cheltuieli de personal cu
medicii rezidenți în capitolul cheltuieli cu propriul personal al spitalului,
aspect ce a influențat realizarea indicatorului de performanță C4, nefiind
scăzute cheltuielile cu rezidenții care se suportă de la bugetul de stat.
Reclamantul a precizat
că în raportul comisiei de evaluare s-au înregistrat erori și cu privire la
indicatorul C5 referitor la procentul cheltuielilor cu medicamentele, la
indicatorul C6 privind cheltuielile de capital, precum și la criteriul de
performanță C7 - costul mediu/zi de spitalizare.
În raport de aceste
critici, reclamantul a arătat în recurs că evaluarea activității sale s-a făcut
în mod eronat, deoarece din cei 7 indicatori economico-financiari, 6 erau
îndepliniți, depunctarea efectuată de comisie fiind nejustificată.
De menționat că, după
pronunțarea sentinței a fost efectuat extrajudiciar, la cererea reclamantului
un raport de analiză economică privind îndeplinirea indicatorilor de
performanță economico-financiară pe anul 2007 și care a stabilit un procent de
realizare de 86%.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile art. 304
și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că instanța de fond a
apreciat în mod judicios că nu se impune administrarea unei expertize de specialitate
cu privire la calculul realizării indicatorilor de performanță, nefăcându-se
dovada că aceștia ar fi fost calculați cu încălcarea metodologiei de evaluare.
Pârâta Autoritatea de
Sănătate Publică a Municipiului București și-a exercitat dreptul legal de a
aprecia activitatea desfășurată de reclamant în calitate de manager în raport
de eficiența managementului și a respectării criteriilor de performanță
stabiliți prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 112/2007 și prin contractul
de management nr. 248/2006.
Astfel cum a reținut
instanța de fond, procedura de evaluare instituită prin ordinul sus-menționat a
fost respectată, critica adusă cu privire la modalitatea de calcul a
criteriilor de performanță nefiind întemeiată, nefăcându-se dovada că punctajul
obținut la indicatorii economico-financiari constituie o eroare de calcul
matematic.
Reclamatul avea
cunoștință despre evaluarea activității sale manageriale și ar fi trebuit să
facă toate demersurile pentru a prezenta documente din care să reiasă rezultatele
obținute în exercitarea funcției de manager, respectiv îndeplinirea
indicatorilor de performanță asumați prin contractul de management.
În privința
cheltuielilor cu medicii rezidenți, instanța de fond și-a însușit în mod
judicios concluzia comisiei de evaluare, în sensul că aceste cheltuieli
afectează indicatorii de performanță ce apar ca fiind corect calculați.
În lipsa dovezilor că
punctajele obținute la criteriile de performanță ar fi doar simple greșeli de
calcul matematic, or că ar fi fost încălcată metodologia, criticile formulate
de reclamant apar ca neîntemeiate, evaluarea activității desfășurate în
calitate de manager de spital presupunând dreptul de apreciere al autorității
publice pârâte asupra acordării unui anumit punctaj ce nu poate face obiectul
cenzurii instanței de contencios administrativ.
În raport de cele
expuse mai sus, sentința atacată fiind temeinică și legală, Curtea va respinge
recursul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamantul M.T. împotriva Sentinței nr. 2669 din 4 aprilie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 16 mai 2012.
Procesat de GGC - GV